Articol de Iulia Radu
M-am născut în ’83, deci am pierdut cele mai frumoase decenii muzicale. Oricât de mult am încercat, nu m-am regăsit nici din întâmplare în muzica anilor 1990. Tocmai de aceea, m-am întors în timp. Erau multe de ascultat şi de văzut. Încet dar sigur am descoperit formaţii, artişti, ritmuri, versuri, atitudini. Nu refuz nimic, ascult orice: dacă îmi place bine, dacă nu merg mai departe. Între noi fie vorba cel mai greu lucru (pentru mine) este să lupt cu propria ignoranţă şi cu dependenţa de anumite genuri, formaţii, artişti. La Marc Bolan am ajuns abia în 2010… Şi a fost dragoste la prima vedere/ascultare! Am ascultat Tyrannosaurus Rex, T.Rex, John’s Children (trupă în care cânta doar la chitară şi în mod evident mai şi compunea), cele câteva înregistrări pe cont propriu. M-a fascinat vocea lui (cu accentul acela ciudat din cauza căruia abia înţelegi cuvintele cântate), mi-a plăcut apariţia lui scenică. Am citit pe net volumul său de poezii, The Warlock Of Love, şi vorba lui Paul Fenton (bateristul formaţiei, care a fost amabil şi ne-a oferit un interviu în exclusivitate) „mi-a trebuit ceva timp până i-am înţeles poeziile, dar am reuşit până la urmă”. Tot pe net i-am citit şi povestea vieţii spusă de cel care i-a fost alături de-a lungul carierei, producătorul Tony Visconti. L-am îndrăgit şi mai mult! Am petrecut mult timp citind pe Facebook comentariile fanilor lui Marc Bolan, care îl acuză pe Paul Fenton că se foloseşte de numele T.Rex pentru a avea succes. Eu mă bucur că Paul ţine „în viaţă” şi readuce în atenţia publicului de toate vârstele muzica lui Marc Bolan.
M-am dus la Hard Rock Cafe fără să ştiu la ce să mă aştept, dar cu un mare chef de a asculta muzică bună! Seara a început cu trupa Quantiq şi Manfellow, două trupe rock foarte bune. Pe braşovenii de la Quantiq îi mai văzusem şi în deschidere la Bon Jovi şi mi-au plăcut foarte mult, chiar dacă solistul lor zâmbeşte şi priveşte rar spre public. Manfellow a fost o noutate pentru mine, i-am ascultat cu plăcere dar şi cu o oarecare nerăbdare, parcă îmi doream să vină mai repede momentul întâlnirii cu T.Rex.
Puţin după ora 22.00 au urcat pe scenă Jay Spargo (voce), Linda Dawson (backing vocals), Graham Oliver (chitară), Tony Allday (bas), Dave Major (clape) şi Paul Fenton (tobe). Spectatorii s-au înghesuit în faţa scenei pentru a face fotografii şi a filma în voie! M-au impresionat mult cei câţiva copii care ocupaseră scările din faţa scenei şi care au cântat cot la cot cu trupa aproape toate piesele.
Trebuie să recunosc că Jay Spargo m-a cucerit din prima. Vocea lui aduce cu cea a lui Marc, zâmbeşte mult, are părul cârlionţat şi… este natural. Singurul moment în care “m-a pierdut puţin” a fost când a cântat Cosmic Dancer, o variantă puţin diferită de ceea ce ştiam şi iubeam eu şi care nu a fost pe sufletul meu. În rest, mi-a plăcut tot! Graham Oliver a fost extraordinar la chitară! M-au impresionat solo-urile sale, dăruirea cu care a cântat şi energia debordantă pe care a afişat-o pe scenă.
După concert, am mers în culise, îmi doream să îl cunosc pe Paul Fenton şi să-i mulţumesc pentru interviul acordat! Am dat mâna, am făcut poză, şi-a amintit de interviul telephonic şi m-a întrebat dacă a apărut şi în variantă tipărită. I-am spus că a fost publicat doar on-line, iar reacţia lui a fost: “Ooo, nu mai sunt bani pentru reviste tipărite, nu-i aşa?”
În Hard Rock Cafe exista un stand de unde cei interesaţi puteau cumpăra fotografii cu Marc Bolan, CD-uri cu trupa condusă de Paul Fenton (nu era formula care a fost la Bucureşti), afişe. Din păcate nu aveau tricouri… pentru prima dată în viaţă mi-aş fi dorit unul cu Marc Bolan… nu a fost să fie. După concert, membrii formaţiei au oferit autografe tuturor, au stat de vorbă cu spectatorii (care s-au hotărât cu greu să plece spre case) şi au promis că vor reveni.
În drum spre casă nu mă puteam opri din a fredona Solid Gold Easy Action şi Hot Love. Un concert de nota 10 şi o trupă pe care sper să o revăd în România.
Piesele cântate pe 29 martie la Hard Rock Cafe:
Metal Guru
Ride A White Swan
Telegram Sam
Cosmic Dancer
Born To Boogie
Solid Gold Easy Action
Truck On Tyke
New York City
Teenage Dream
Dandy In The Underworld
Children Of The Revolution
Laser Love
The Groover
I Love To Boogie
Jeepster
Bang A Gong (Get It On)
Bis:
20th Century Boy
Hot Love
- Despre trupa FiRMA, anulare de concerte, „cenzură”, Calin Georgescu (Pacientul) - februarie 28, 2025
- LANSARE PSIHOLOGICĂ (25.02) - februarie 25, 2025
- Sanremo, un festival socialist? - februarie 18, 2025