Cateva ore cu Juanes la Bucuresti (3 septembrie 2008)

0
21


Cronică de Esme
Marti seara dupa cateva peripetii, Juanes a reusit sa ajunga la Bucuresti. Nu a fost singurul care a avut parte de aventuri, unii membrii ai echipe sale ramanand fara bagaje. Acestea s-au pierdut undeva pe ruta Miami-Paris iar la Bucuresti nu au ajuns inca.
O sa incerc sa va povestesc despre Juanes – artistul dar si despre omul din spatele scenei.
Miercuri la ora 13.00 a fost programata conferinta de presa. Va marturisesc ca am fost sceptica cu privire la aceasta intalnire cu presa romana. Nu mica mi-a fost uimirea cand am descoperit ca cei peste 80 de jurnalisti venisera cu temele facute si erau la zi cu informatiile privind activitatea profesionala a interpretului columbian. Conversatia Juanes – presa s-a desfasurat in spaniola, engleza si romana. Analia Selis a fost cea care a asigurat traducerea provocand unele momente amuzante deoarece pe la mijlocul conferintei ajunsese sa-i spuna lui Juanes in romana si jurnalistilor in spaniola.
Atmosfera a fost foarte placuta si s-au ocolit intrebarile nelipsite de la conferintele noastre de presa: iti place in Romania? Cum ti se par romanii etc! In legatura cu faptul ca Juanes a fost invitat sa cante in Parlamentul European si a primit o donatie penru fundatia sa din partea acestei institutii internationale, Juanes a raspuns unei jurnaliste spunand ca el ar accepta sa cante cu placere in Parlamentul Romaniei si ca daca ea ii faciliteaza trecerea el stie ce mesaj social are de transmis.
Intrebat de catre un reprezentant al mass-mediei care sunt partile pozitive si cele negative ale faimei, Juanes a raspuns ca el nu se considera o persoana faimoasa. Ca el prefera sa numeasca ceea ce ii se intampla “succes” si sa extraga din acesta doar lucrurile bune. Mai mult chiar, columbianul a reusit sa le inchida gura jurnalistilor de la tabloide cand le-a raspuns ca pentru a fi faimos nu trebuie sa faci ceea ce face el. Te poti dezbraca si alerga in pielea goala prin centrul orasului sau poti fura un pistol si impusa 7 oameni in plina strada si asa devii faimos si apari in toate ziarele fara a munci prea mult.
Referitor la relatia lui cu Shakira, cantaretul a spus ca se respecta reciproc si ca ea a deschis un drum.
Juanes a raspuns tuturor intrebarilor si s-a purtat foarte frumos cu toata lumea! A semnat zeci de postere, afise si CD-uri si a acordat interviuri tuturor celor care i-au solicitat acest lucru.
Dupa conferinta de presa, Juanes a plecat cu cei de la Universal la un restaurant cu specific romanesc. Chiar daca acest lucru nu era in programul stabilit, Juanes a acceptat incantat invitatia.
In jurul orelor 17, artistul a ajuns la Sala Polivalenta pentru repetitii! Vreo patru fane erau acolo inca de la ora 14. Insa nu au asteptat degeaba: dupa ce Juanes s-a asigurat ca totul este ok pentru show, le-a dat autografe si a facut fotografii.
Pana la inceperea spectacolului, columbianul a preferat sa mearga la hotel.
La ora 19.00 cand s-a permis intrarea publicului sincera sa fiu mi s-a parut foarte putina lume. M-am bucurat sa observ dupa ora 20.00 ca aproximativ 3000 de persoane au venit sa-l vada pe Juanes. Si de data aceasta chiar nu a contat numarul persoanelor! Analia Selis si Catalin Josan au deschis conertul lui Juanes. Ambii artisti au fost impresionati de public. Cand au coborat de pe scena intrebau pe toata lumea: “Wow! Ai vazut ce public? Ce energie? Ce frumos ne-au primit? Cat de mult au aplaudat?”
Cand Juanes a urcat pe scena si s-au auzit primele acorduri ale melodiei A Dios le Pido multimea a explodat! Timp de 90 de minute s-a cantat, s-a dansat si s-a tipat incontinuu! Nu stiu cati dintre cei prezenti acolo erau fani dar Sala Polivalenta canta in intregime piesele cot la cot cu artistul. Sonorizarea a fost impecabila, jocul de lumini s-a potrivit perfect….publicul a fost pe masura!
Dupa incheierea concertului, s-a cerut bis timp de 5 minute: tipete, aplauze si bubuituri! Juanes s-a intors pe scena si a mai cantat 3 piese!
Dupa terminarea show-ului, la rugamintea lui Juanes, managerul lui s-a dus la doua fete din public si le-a dat permise de trecere in culise pentru autografe si poze!
Imediat dupa ce a iesit de pe scena, Juanes a mancat si s-a pregatit pentru intalnirea cu fanele lui.
In blugi, cu tricou galben si sacou, Juanes a facut poze cu amandoua le-a dat autografe pe CD-uri si au stat putin de vorba!
In sfarsit dupa o zi intreaga, mi-a venit si mie randul! Cum toata ziua daduse interviuri, am preferat sa stau de vorba pe anumite teme, o conversatie normala…am pus eu intrebari dar mi-a pus si el mie! Am ramas in cabina sa, unde il asteptau cei de la Acasa TV pentru ca ei au filmat vizita lui in Romania in intregime. Este o persoana foarte deschisa si careia ii face placere sa vorbeasca cu oamenii. Ne-am privit in ochi tot timpul si i-a facut placere pentru ca, spune el, ochii spun adevarul chiar si atunci cand gura spune minciuni.
Nu exista nicio diferenta intre Juanes cel de pe scena si cel din afara acesteia. Am vorbit despre Fundatia Mi Sangre si mi-a marturisit ca pentru el, Fundatia si faptul ca a reusit sa aduca zambetul pe buzele unor copii care au suferit foarte mult in viata, reprezinta mult mai mult decat orice altceva! Intrebarile despre cariera si despre spectacol am preferat sa le ocolesc pentru ca faptele si ceea ce s-a intamplat aseara la Polivalenta spuneau mai mult decat orice. Juanes era foarte incantat! A simtit energia pozitiva, bucuria, vibratia care venea dinspre public si nu a avut nevoie de mai mult! L-a bucurat mult sa observe ca publicul cunostea si piesele lansate inainte de La Camisa Negra si ca a reusit sa realizeze o legatura cu cei prezenti in sala! Mai mult chiar…l-a mirat faptul ca atunci cand a incercat sa vorbeasca in engleza pentru ca s-a gandit ca poate spaniola nu intelege toata lumea, sala i-a cerut insistent sa vorbeasca in spaniola!
A Dios le Pido este melodia la care tine cel mai mult pentru ca este modul cel mai frumos prin care isi poate exprima multumirea pentru toate lucrurile deosebite de care a avut parte in viata. De aceea a decis sa lanseze aceasta melodie de doua ori. Va avea intotdeauna impact si nu va fi niciodata depasita!
Discutia a curs firesc, fara cuvinte pompoase sau fite de doi bani. Dupa cateva minute am inceput sa vorbim despre iubire, casnicie si copii. L-am intrebat daca iubirea se pierde pentru ca este exploatata prea mult sau tocmai din cauza faptului ca oamenii nu stiu sa-si traiasca si sa-si impartaseasca iubirea (Se rompe el amor por tanto usarlo o al contrario por no usarlo?)? A inceput sa rada si m-a intrebat de ce vorbesc spaniola! Putin nedumerita i-am intors intrebarea si i-am spus: ”Cum adica de ce vorbesc spaniola?”. Mi-a raspuns ca daca as fi vorbit in engleza sau daca nu as fi cunoscut subtilitatile limbii spaniole ar fi putut sa ma pacaleasca si sa-mi dea impresia ca mi-a raspuns deja la aceasta intrebare. A sarit imediat peste si mi-a povestit ca o reportera l-a intrebat cum a reusit sa-i fie fidel atatia ani sotiei sale? Raspunsul lui a fost cat se poate de sincer: “Nu i-am fost intotdeauna fidel!”. Cand am inceput sa vorbim despre fetitele sale ii straluceau ochii si a spus ca tot ceea ce face, face pentru ele! Pentru ca ele sa poata creste intr-o lume mai buna si sa inteleaga ca sunt copii saraci sau care sufera foarte mult dar ca ele trebuie sa se poarte la fel cu orice copil indifferent de culoare, boli sau conditie sociala. Am vrut sa stiu care este cel mai frumos lucru pe care i l-au spus fetele lui… s-a gandit pret de cateva secunde si mi-a spus: “Este cea mai grea intrebare pe care am primit-o de cand sunt in Romania dar, din tot sufletul iti spun ca cel mai frumos lucru pe care mi l-au spus este “te iubesc!”.
Chiar daca avusese o zi plina nu a parut in niciun moment obosit sau plictisit. I-am spus ca daca vrea putem sa ne oprim pentru ca l-am insotit toata ziua si stiu cat a alergat! M-a intrebat de ce? Ca el poate sa mai stea o ora de vorba cu mine, ca nu este nicio problema daca ajunge putin mai tarziu la hotel. Apoi mi-a spus ca ii pare rau ca nu poate sa se plimbe putin prin Bucuresti, sa vada si el ceva mai mult dar ca toti baietii din echipa lui impreuna cu Eva, asistenta sa, au facut deja un mic tur al Bucurestiului si i-au povestit ca ceea ce vede in jurul hotelului sunt Universitatea, Teatrul National si ca in spate, pe o strada mai mica este si Ambasada SUA.
Cineva ii spusese ca romancele sunt frumoase dar el a spus ca nu si-a inchipuit cat de frumoase si aceasta vizita in Romania o va tine in sertarul cu amintiri pretioase din turnee pentru ca a intalnit oameni veseli, oameni pentru care muzica nu are bariere, cu care s-a inteles din priviri si stie ca si in Romania sunt probleme sociale si nu numai dar ca din ce a avut ocazia sa vada sunt multi oameni cu suflet bun care recepteaza mesajul unei piese si care nu se jeneaza sa se emotioneze.
In jurul orei 00.30 mi-am luat “la revedere” de la Juanes si de la echipa lui si am plecat de acolo cu sentimentul ca am invatat ceva! Mi-a dat seama ca pentru ei conteaza mult mai mult sufletul decat lucrurile materiale. Au suportat cu stoicism toate cerintele celor de la Acasa care au vrut sa filmeze totul, nu au avut pretentii in ceea ce priveste mancarea sau bautura. Pe ei ii interesa ca muzica lui Juanes sa-si atinga scopul si oamenii sa primeasa un mesaj. Tocmai de aceea nu au acceptat ca luminile sa cada pe public. Juanes a vrut sa vada privirile celor care-l aplaudau. Stiau clar cum trebuie sa iasa showul si asteptarile lor au fost depasite pentru ca au primit un raspuns de la public cum nu se asteptau! Bravo Juanes pentru spectacol si pentru faptul ca ai aratat ce inseamna sa fi om…
Ultima ora: Astazi, inainte de a pleca spre aeroport, Juanes a tinut sa multumeasca personal organizatorilor pentru tot efortul depus si sa-i asigure ca s-a simtit excelent si i-a facut o deosebita placere sa fie aici.
Concertul va fi transmis integral de Acasa TV.
 
 

L-am văzut pe Juanes!

Cronică de Iulia Radu
Mărturisesc că nu era trecut pe lista mea de concerte pe care nu trebuie să le ratez. Am ajuns la Sala Polivalentă din întâmplare. N-aveam aşteptări foarte mari. Eram în schimb foarte curioasă. Aşa că, pe la ora 18.00 m-am ridicat de la birou şi am pornit-o agale spre locul de desfăşurare al concertului. Am ajuns acolo pe ora 19.30, asta ca să vă faceţi o părere despre noţiunea „agale”…
La intrare… vreo 30 de persoane. Unii îşi aşteptau prieteni, rude, alţii făcuseră coadă la una dintre intrări. Înăuntru primeai de toate (unele moca – pliculeţe de nes, reviste My Band) altele cu bani (ronţăieli, sucuri, dulciuri, albume cu Juanes, DVD-uri). Mi-am făcut provizii şi am plecat să-mi caut locul în sală.
Ultima oară când am păşit în Polivalentă a fost la concertul Smokie, sală arhiplină, public alert, pus pe distracţie (am avut loc sus de tot deci am o imagine completă a acelei seri). Ieri seară, însă lucrurile au stat cu totul altfel. Era ora 19.45 şi în sală erau vreo mie de persoane. Multe puştoaice (15-20 de ani) călare pe gard, în căutarea unui loc cât mai bun pentru fotografii. Am avut senzaţia de… gol. Abia atunci am realizat cât de mare este sala. Dar cum mai era timp până când începea concertul, nu mi-am pus prea multe întrebări. M-am aşezat cuminte pe scaun, am început să ronţăi snacks-uri şi să citesc revista My Band (din luna iunie?! whatever, oricum n-o citisem!). Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul, puţin după ora 20.00 (aşadar sunt punctuali oamenii) s-au stins luminile în sală şi pe scenă şi-a făcut apariţia Analia Selis alături de trupa ei. N-am rezistat mai mult de o piesă pe scaun. Îmi tremurau hainele pe mine şi simţeam basul în stomac. Am coborât în faţa scenei şi într-adevăr, acolo era altă viaţă, se auzea şi se vedea foarte bine. Uitându-mă prin sală am suferit un al doilea şoc: aproximativ 2000 de persoane stăteau precum statuile ascultând muzica. Un domn (să fi avut vreo 40 de ani) îşi sprijinise bărbia în pumni şi o privea galeş pe Analia. Doamnele şi domnişoarele care aveau locuri pe scaun priveau către scenă cu o mutră acră, stând picior peste picior sau cu mâinile în sân, după caz… Nici în faţa scenei nu era agitaţie mare, probabil oamenii se jenau să se manifeste din cauza „acriturilor” de pe scaune, care îi măsurau din cap până în picioare.
Recitalul Analiei mi-a mers la suflet, spre final publicul din faţa scenei a dat semne că se dezmorţeşte, dar sincer, nu credeam că sângele nostru latin fierbe atât de greu!
Mi-a plăcut şi de Cătălin Josan: e tânăr, frumos, cântă şi dansează de minune. Cred că a făcut o gramadă de victime printre fetele din primele rânduri! Cel mai mult mi-a plăcut varianta celor doi a piesei Mas Que Nada. A fost un mini-recital viu care nu te putea lăsa indiferent. În timpul concertului, Analia i-a invitat pe spectatori jos în faţa scenei, câţiva au ascultat-o, restul a preferat să „doarmă-n post”!
După o pauză în care oamenii au mers după suc, apă, mâncare, sau pur şi simplu au ieşit la o ţigară, a urcat pe scenă columbianul Juanes.
Repet nu aveam aşteptări mari. Am fost din curiozitate şi nu-mi pare rău că am asistat la acest concert. Merita să aibă în faţă public mult mai numeros! Indiferent ce muzică asculţi nu aveai cum să rămâi nepăsător la acest recital. A vorbit mult cu oamenii, în spaniolă, în engleză, i-a privit în ochi pe cei din primele rânduri, practic a făcut ce a vrut cu spectatorii, i-a vrăjit şi nu le-a mai dat drumul decât după ce a plecat. Poate nici atunci.
Mi-a plăcut şi de el (chiar dacă are freza făcută cu gel 🙂 ) pentru că am simţit că este sincer. A avut câteva momente la chitară care m-au impresionat (recunosc, înainte să-l văd credeam că şi-a agăţat chitara de gât doar pentru fotografii). La un moment dat pe scenă erau 3 chitări electrice, un bas, clape, baterie şi percuţie. A fost de-a dreptul impresionant, cu totul alt stil de a cânta la chitară. Mi-a plăcut în mod deosebit A Dios Le Pido, Me Enamora.
Pe la jumătatea concertului oamenii s-au dezlănţuit, au dansat şi au cântat şi cei care stăteau pe scaune. E drept, chiar dacă a fost lume puţină atmosfera a fost frumoasă! Am văzut tineri de 15-18 ani dar şi persoane de peste 60 de ani. Finalul a fost de-a dreptul captivat. O pereche de tineri (în jur de 20 de ani) dansau cu foc (se vedea că au făcut dans sportiv), la câţiva metri mai departe un cuplu trecut de 50 de ani făcea acelaşi lucru.
Au fost şi multe vedete la acest concert. Eu am văzut pe Ovidiu Ioaniţoaia, Adela Popescu, Robert Turcescu, Liana Stanciu, Carmen Stănescu, Giulia (ex-Candy)… şi sunt sigură că lista poate fi completată.

Concluziile mele

Nu pot să nu mă întreb dacă noi avem public pentru muzica latino. E greu să îmi explic de ce la concerte rock se umple un stadion, sau Polivalenta, şi aici nu. Până la urmă vorbim despre un artist care e pe val acum. Ne mândrim cu sângele nostru latin… unde sunt pătimaşii, latin-loverii? Artistul ăsta chiar merita o sala plină!
Mă bucur că am fost accolo şi nu pot decât să spun: Bravo Juanes!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here