N-am scris de mult despre fiul meu cel mic, Andrei-Ştefan. De regulă scrie mama lui pe blogul ei. Acum e o cifră rotundă şi ţin să spun şi eu ceva. Că sunt foarte mândru de el. În ultimele zile a călărit a doua oară un ponei, a mers cu răbdare şi înţelegere la Spital pentru controlul lunar necesar, a fost curajos la momentul recoltării (deşi cucoanele de la Fundeni nu s-au purtat defel frumos, iar după extragerea acului din venă au spus că n-au ce să-i pună, să ne luăm singuri plasture din acela special!!!). Da, e un băiat care cere cărţi şi de ziua lui. Epoca maşinilor, trenuleţelor se pare că a apus pentru o vreme. La ora 7,00 m-a trezit şi mi-a spus că a visat că primeşte o sacoşă plină de cărţi (cu activităţi , abţibilduri, poveşti, etc). A primit câteva…Nu e un roboţel cuminte, a un copil cu energie, simţ al umorului şi o disponibilitate imensă de a afla mereu câte ceva şi gata să comunice cu cei din jur. E un copil cu diverse dispoziţii, aşa cum sunt şi adulţii din jur, e copil de 3 ani şi 6 luni cu un şarm irezistibil! Să ne trăiască sănătos!
- JURNALUL MEU DIN 28.04 – NE-AU BĂGAT BĂIEȚII ÎN BUDĂ? - aprilie 28, 2026
- JURNALUL MEU DIN 25.04 – AVEM MEDIATOR! - aprilie 25, 2026
- HOLBARE DE PRÂNZ – DE CE N-AVEȚI GRIJĂ DE BODOG? 22.04. - aprilie 22, 2026



































