VICTORIE CU DANEMARCA 16.12

decembrie 17, 2015

Nu mai relatez jocul pentru că l-am comentat live pe FB! A fost al nostru. Fetele noastre au condus permanent. Să joci împotriva gazdelor, a unei săli arhipline şi să revii după fiecare moment greu, e fantastic. Danezii ştiau că o avem pe Neagu, dar n-au putut s-o ţină. A dat 15 goluri. Dar au jucat bine şi Paula, Eliza, Brădeanu cu luciditatea ei extraordinară, Manea şi fireşte Ada Nechita care a dat golul de graţie.Alice a fost cea cu moralul, căpitanul adevărat. E bine că n-a jucat Vizitiu, e bine că Geiger a jucat puţin. Ryde s-a scos. Poate va trece drept performanţa lui, dar sunt convins că fetele se descurcau exact aşa şi fără el. Sigur că stafful a contat. Cristina s-a exprimat clar că au câştigat împotriva tuturor. E o mare jucătoare, ea are voie să spună orice. Al. Dedu, preşedintele F.R.H. nu are acest drept, să ceară iubitorilor de handbal să nu critice când echipa nu merge. E singura echipă din sportul românesc ajunsă în careul de aşi al unui Campionat Mondial. La sporturi de echipă mă refer. Cred că dacă aveam 20 de eugenii le mâncam pe toate. Noroc că n-am luat aşa de multe…Lucid fiind, când scriu acum, arbitrele din Franţa au fost totuşi aproape perfecte (cu mici scăpări, vreo 3 în defavoarea noastră).* În 2010 le-am bătut pe daneze tot la ele…De mult n-am văzut o echipă românească atât de motivată, atât de determinată… Aşadar această zi rămâne forever. * Recunosc, n-am dat şanse mari echipei noastre după cele trei înfrângeri, dar după Brazilia am început să sper. Am afirmat clar că Danemrca nu are o echipă mare şi am avut dreptate. Noi puteam mai mult ca ele…Cu Norvegia va fi total diferit, dar nu mai contează! Ţin pumnii echipei să vină acasă cu o medalie. Oricare!
Am citit câteva comentarii total deplasate care spuneau că nu-i o.k. să le admirăm, să le felicităm pe fete, odată ce le-am criticat la înfrângeri. Le-am criticat nu atât pentru înfrângeri, cât pentru jocul slab. Le lăudăm acum pentru jocul bun şi pentru victorie. Când se va înţelege asta, vom putea discuta despre sport. Cu oricine. Să le amintesc celor care şi-au descoperit acum valenţele de mari susţinători ai handbalului românesc două aspecte. 1. Am comentat singurel primele 5 partide, nu se uita mai nimeni la ele. 2. Când ne-au bătut Spania, Norvegia şi Rusia, am auzit de la specialişti autentici afirmaţiile ştiute. „Asta ne valoarea„, sau că nu am crescut valori, sau că fetele tinere, campioane mondiale, europene la cadeţi se pierd, stând pe bancă. Antrenori, federali, au spus asta. S-a schimbat acum ceva? Au fost două partide de excepţie cu mobilizare maximă, cu câteva jucătoare în momente de graţie. Înţeleg perfect reacţia Cristinei Neagu, dar ea joacă în primul rând pentru sine şi implicit pentru România. Aşa cum şi la echipa de club joacă pentru sine şi implicit pentru campioana din Muntenegru (că doar n-o fi şi ăsta un gest patriotic). Fireşte că tot staff-ul a contribuit la reuşitele din momente cheie, de la medic la masor, antrenor secund ş.a.m.d. Tot ei erau acolo şi la eşecuri. Să învăţăm să trăim ambele situaţii cu decenţă. Handbalul ne-a adus mari satisfacţii, echipele de club (vreo 3-4) merg bine, dar nu avem un campionat real, nu avem o bază de masă, un număr serios de jucătoare legitimate. Avem un public care iubeşte acest sport şi pentru că i-au văzut şi admirat pe Gh. Gruia, Hnat, Ivănescu, Moser, Gaţu, Voina, Birtalan, Stângă, Gogârlă, Lecuşanu, Elisei, Vărzaru, Huţupan sau Neagu!