Ieri seară (19 noiembrie), Zoia Alecu a marcat cei 40 de ani de carieră printr-un spectacol la Cinema Patria. I-a avut alături pe Nicu Alifantis, Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Adrian Sărmășan, dar și pe foștii colegi din Sfinx Experience, Crina Mardare, Mișu Cernea, Andrei și Cristi Comaroni, Lisarius.
Mi-a plăcut ideea spectacolului! Faptul că s-au costumat în muschetari a dat un aer aparte show-ului. Mi-a plăcut și cum a început concertul: cei 4 muschetari, Athos (Nicu Alifantis), Porthos (Mircea Vintilă), Aramis (Adrian Sărmășan), D`Artagnan (Doru Stănculescu) și Valentine (Zoia Alecu, fiica lui D`Artagnan) au interpretat un imn al muzicii folk, jurând credință fraților de arme.
Puteți asculta aici înrgistrarea:
În prima parte a spectacolului, au cântat muschetarii și Valentine. Fiecare a interpretat 2 -3 piese, iar momentele au fost întrerupte de dialoguri între personajele desprinse din cărțile lui Al. Dumas. Unii cârcotași din sală erau de părere că schimbul de replici ar fi putut să fie mai bine scris, dar, probabil, timpul pentru repetiții a fost limitat.
Primul care a urcat pe scenă a fost Nicu Alifantis. I s-a potrivit perfect rolul lui Athos. Vorbele lui înțelepte au fost cântate de absolut toți cei prezenți în sală.
A urmat Zoia Alecu. Sau Valentine, fiica lui D`Artagnan. Publicul a primit-o cu multă căldură. Avea emoții. Am simțit asta. Zoia le-a depășit, a zâmbit mult, a comunicat bine cu sala și ne-a convins rapid să cântăm alături de ea.
Zoia l-a invitat în scenă pe frumosul, cochetul Aramis. De altfel, Adrian Sărmășan a fost singurul care a renunțat la pălărie în timpul recitalului!
A urmat Mircea Vintilă. Porthos, fire boemă, cu simțul umorului, Mircea ne-a purtat pe niște scări, pe str Popa Nan și ne-a „cazat” la Hanul lui Manuc. La plecare, trebuia să-l invite în scenă pe colgul lui de „arme”, tânărul D`Artagnan… Nu a apucat să o facă deoarece „vijeliosul” D`Artagnan a intrat în scenă rugându-l pe Porthos să se ducă după Valentine și să o ajute să se lupte cu Richelieu. Porthos a zis sec: „Da, mă duc” și dus a fost.
Doru Stănculescu a interpretat două piese. S-a mirat și el de numărul mic de spectatori, fapt taxat de unii oameni din sală care au dezaprobat atitudinea lui: „Eu nu aș fi zis asta pe scenă… o pune pe Zoia într-o lumină defavorabilă”, spunea o doamnă prietenei cu care venise la concert.
În schimb, Doru a fost foarte haios. Mi-a plăcut peruca (e drept că aducea mai mult cu Regele Ludovic decât cu D`Artagnan, dar nu contează!). Omul a avut umor!
Unul dintre punctele slabe a fost… lumina. Fotografiile au ieșit foarte prost! E aiurea să așezi luminile astfel încât să iasă fotografiile prost, mai ales dacă ai invitat și presă la eveniment… În fine…
O altă bilă neagră, o primește… publicul. Sau, mai exact, lipsa publicului din sală. Deși pe site-urile de profil nu se mai găseau bilete, sala a fost pe jumătate plină. Tind să cred că ține mai mult de organizare decât de dorința publicului de a fi în sală. Dacă au scos prea puține locuri la vânzare on-line, atunci problma poate veni de aici… În mod cert, Zoia merita o sală plină!
Am ratat partea cu foștii colegi de la Sfinx Experience. Dar, am stat de vorbă cu câțiva dintre spectatori care mi-au povestit doar lucruri frumoase. „A sunat foarte bine”, „Îmi place foarte mult când Zoia cântă cu trupă”, „A fost o atmosferă frumoasă, antrenantă”, sunt doar câteva dintre impresiile prietenilor care au rămas până la final.
Felicitări și La mulți ani, Zoia!
- DACĂ LE-AȚI RATAT. NOTIȚELE MELE - septembrie 25, 2024
- M-AM NĂSCUT ACCIDENTAL (9.09.2024) - septembrie 9, 2024
- GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
