Spotify și relația cu muzica

spotifyArticol de Iulia Radu

Muzica a fost întotdeauna prezentă în viața mea, iar radioul a jucat un rol esențial în dezvoltarea gusturilor mele muzicale. Nu ratam nicio emisiune muzicală, indiferent de genul muzical abordat. Încă mai am caiete din 1993 (când aveam doar 10 ani) în care îmi notam piesele difuzate în diverse emisiuni la radio, uneori acestea erau transcrise fonetic pentru că nu știam engleză, franceză sau italiană. În dreptul unora scriam și câteva notițe: „sper să o mai ascult!”, „!!!!”, „de căutat textul tradus – poate îl publică în revistă”, „înregistrează și alte piese”. Într-un fel, am simțit mereu nevoia de îndrumare, am simțit nevoia unei călăuze care să mă poarte prin „hățișul” Muzicii și să mă ajute să ajung la artiștii preferați, să descopăr nume noi, să-mi formez o opinie, să triez informația și să păstrez doar ceea ce-mi place. Asta a făcut radioul pentru mine: m-a ghidat fără să-mi impună anumite genuri sau anumiți artiști, m-a educat, mi-a „hrănit curiozitatea” și m-a determinat să caut și pe cont propriu. Nu pot decât să îi mulțumesc pentru asta! Singurul lucru pe care nu a reușit să-l facă a fost să mă determine să ascult mai multe albume în întregime. Am preferat să ascult piese, nu albume. De un an și ceva, însă, încerc să corectez această „scăpare”, dar recunosc că e greu. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical (nu neapărat în bine): rolul radioului s-a diluat, mirajul Internetului i-a atras pe tot mai mulți, au apărut diverse platforme de muzică, cum ar fi Youtube, Deezer, Zonga, iTunes, Pandora, Amazon, Spotify și multe altele. De vreo două săptămâni, Spotify a ajuns și în România. Entuziasmul celor din jur m-a determinat să-mi instalez aplicația și să o încerc și eu. Despre asta vreau să vorbesc în rândurile ce urmează.

Deși ascult orice gen muzical, sunt foarte selectivă atunci când vine vorba despre preferințele mele muzicale și despre piesele care ajung în playlistul meu. Pe vremea casetelor, obișnuiam să înregistrez de la radio piese care-mi plăceau și îmi făceam casete cu selecții, pe care le ascultam la walkman. Schimbam casetele cam o dată la două zile, ca să nu mă plictisesc de aceleași melodii. Când au apărut mp3 playerele parcă îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior. Cumpăram albume, le făceam mp3 și le introduceam pe aparatul minune. Totul mi se părea mai simplu pentru că puteam pune mai multă muzică. Întotdeauna am selectat cu mare grijă piesele introduse în playlist. Astăzi, am în telefon 217 melodii. Săptămânal înlocuiesc în jur de 50. Muzica pe care o ascult mă reprezintă, este o relație atât de personală încât nu există compromisuri. Eu știu exact ce piese vreau să ascult când merg pe bicicletă, sau când plec la un drum lung cu mașina, sau când pur și simplu „atârn” pe o bancă în parc, sau când stau în casă într-o duminică. Mi-am creat o mulțime de playlist-uri, mi le-am organizat și pe albume (doar v-am spus că încerc să mă re-educ), pe apariții noi, etc. Ideea este că în telefonul meu, cel mai bine organizat „sertar” este cel al muzicii. Pentru mine, o relație specială este cea cu muzica nouă pe care o ascult. Deși aud aproape în fiecare zi o piesă nouă sau un artist despre care nu știam nimic, asta nu înseamnă că am descoperit ceva nou. Ca să descopăr un artist, eu am nevoie de o stare anume, am nevoie de timp și chef ca să ascult cu adevărat ceva, ca să procesez informația/mesajul, ca să pot citi câte ceva despre artistul sau trupa respectiv(ă) și la final să ajung la o concluzie: îmi place sau nu, rămâne în zona mea de interes sau nu.  Dacă nu fac asta, înseamnă că pur și simplu mi-a trecut pe la urechi un nume și, eventual, la un moment dat am să spun: „hmm, da, am auzit de ăsta”. Atât, nimic mai mult.

După cum vă spuneam, de două săptămâni am instalat aplicația Spotify. 30 de milioane de melodii, posibilitatea să îți creezi playlist-uri, să descoperi muzică nouă. Totul sună tentant, așa că n-am stat pe gânduri. Am creat contul și apoi am început să îmi selectez muzica preferată. În prima zi, am stat vreo două ore (cam atât am făcut cu 301 din centru până în Băneasa) și am selectat 143 de artiști și 255 de cântece. Am creat două playlisturi. A doua zi, mă trezesc cu o întrebare, cel puțin bizară din partea Spotify: „Ce muzică îți place? Selectează-ți artiștii preferați și ajută-ne să îți oferim doar muzica potrivită gusturilor tale”. Păi, ieri ce dracu am făcut?! Ok… m-am gândit că poate ei înțeleg mai greu, așa că am mai stat vreo două ore cu telefonul în mână și am ales alți 103 artiști și alte 189 de piese. În varianta gratuită a aplicației Spotify, poți asculta playlisturile doar folosind butonul shuffle play, ceea ce nu mă deranjează deloc eu fiind un fan al acestei funcții pe care o folosesc și când ascult muzica din telefonul meu. Diferența dintre funcția shuffle (n.r. – a amesteca) a telefonului meu și cea din aplicația Spotify, este că pe Spotify, dintr-un playlist care conține 105 cântece, mi se întâmplă frecvent să ascult acum, de exemplu, You Want It Darker (Leonard Cohen) și după alte 10 cântece să o ascult din nou. Fapt care nu mă încântă deloc. Păi, ne prefacem că le amestecăm, sau o facem pe bune?!

Varianta gratuită Spotify conține reclame. Asta chiar nu mă deranjează. Am reținut însă, câteva aspecte esențiale.

Treci pe varianta premium și ai acces 30 de milioane de piese”. Este într-adevăr tentant pentru că eliberezi spațiul din telefon.

Treci pe varianta premium și poți sări peste oricât de multe piese vrei”. În varianta gratuită poți sări peste maximum 6 piese într-o oră, apoi trebuie să aștepți două ore pentru a putea sări peste alte piese. Bun, în playliturile create de mine, nu am de ce să folosesc butonul „skip” pentru că dacă am selectat piesele acolo înseamnă că am știut de ce o fac. Problema apare însă, când Spotify îmi creează playlisturi bazate pe preferințele mele muzicale (acelea pe care le-am selectat, le-am pus inimioare de favorite, etc). În aceste două săptămâni, am ascultat și mixurile propuse pentru mine de Spotify. Și aici au început adevăratele probleme cu această platformă. Din punctul meu de vedere, Spotify este mai rău decât Google care încearcă să ghicească ce vrei să cauți și îți oferă o grămadă de variante. Bun, eu am spus că îmi place Morrissey/The Smiths, dar asta nu înseamnă că îmi place britpop/britrock. Înseamnă exact ce am spus: că îmi place X. Sigur că știu de James, Pulp, New Order, Depeche Mode, Stereophonics, The Stone Roses, Roxy Music, Blur, poate chiar îmi și plac unele piese din repertoriul lor, dar acestea nu ar ajunge niciodată într-un playlist al meu. În momentul în care îmi pui 8 trupe una după alta pe care nu le vreau într-un playlist personal, mă obligi să ascult ceva ce nu vreau. Da, am spus că îmi place Iron Maiden, Megadeth, Alice Cooper, Black Sabbath, Deep Purple, Rainbow, Ronnie James Dio. Dar asta nu înseamnă că vreau să ascult Slayer, Metallica, Marilyn Manson, Anthrax, Gwar, Manowar etc. E adevărat că am văzut Slayer de 3 ori și în concert și m-aș duce să îi văd și a patra oară live, dar asta nu înseamnă că îi ascult cu aceeași plăcere în căști când merg la piață sau sunt pe bicicletă. Păi, eu am ajuns să fug de radio pentru că nu mă regăsesc în muzica difuzată și am venit pe Spotify să pățesc același lucru?! Bun, dar să zicem că am versiunea premium și implicit șansa să sar peste câte piese vreau. Mi s-ar părea cel puțin enervant să fiu nevoită să scot telefonul din buzunar/geantă ca să elimin din lista lor ce nu-mi place (există și opțiunea „don’t play this again”).

Presupunerile, calculele nu-și au rostul într-o relație atât de intimă pe care o am cu muzica mea preferată. În astfel de cazuri chiar nu e loc de compromisuri. Pe scurt, Spotify nu m-a convins să trec la varianta premium. Mi s-a părut cel puțin curios să văd că în momentul în care l-am ales printre artiștii preferați pe Peter Hammill, primele piese propuse de Spotify au fost exact cele pe care le-am postat mai des pe Facebook sau cărora le-am dat like pe Youtube, de unde deduc că activitatea pe Internet este atent monitorizată pentru ca ofertele personalizate să fie cât mai bune. Nu știu dacă mai mult mă bucură sau mă sperie acest lucru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 + five =

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>