14 noiembrie – Dor de TATA

noiembrie 14, 2013

483

Ziua lui TATA rămâne pentru mine un reper existenţial. S-a născut în 1907 la Nyiregyhaza (Ungaria). Pe 14 noiembrie casa se umplea de flori, de cadouri (simbolice) de la zeci de paciente, telefonul suna non-stop.Era doar unul fix și trebuia să răspund eu și să-l chem de fiecare dată. Era un medic extrem de iubit şi respectat chiar şi după nişte ani de la pensionare. Era un bărbat elegant, frumos și mereu calm. Au trecut tot mai mulți ani de când sunt fără EL şi totuşi imaginile-mi sunt foarte clare. Când eram mai mic, aşteptam mai mult ziua LUI decât pe a mea (fiind vara eram mereu plecat), pentru că ştiam că vor fi bomboane pentru o săptămână…

El nu mânca aşa ceva, aşa că eram beneficiarul fericit! Tata nu primea şpagă, nu condiţiona, refuza ferm orice plic…De aici mi se trage respectul imens pe care-l am pentru medicii corecți, dedicați. Excepţiile mărunte erau de ziua lui şi de Sf. Andrei, când permitea unora să-i aducă mici atenţii. La unguri nu exista sărbătoare mare de Sf. Andrei. Am adoptat normele ortodoxe la București. Subliniez că avea paciente de 20-30-35 de ani vechime, care-l căutau pentru o urare! Din acest motiv sunt foarte deranjat când văd cum se poartă unii medici cu pacienţii, când văd cât s-a deteriorat această relaţie esenţială VIEŢII!

În pandemie s-a văzut că marea majoritate a cadrelor medicale își respectă Jurământul. Cei care n-o fac, ar trebui îndepărtați. Pe vremea lui tata nu exista medicina la televizor sau pe internet.Medicii își respectau specializarea, iar generaliștii știau mult mai multe decât cei de azi.

Nu ştiu dacă i-am spus vreodată că-l iubesc şi nu-mi amintesc să fi spus el ceva asemănător, dar era ceva atât de special, de puternic între noi, încât credeam că nu era nevoie… Acum regret că au lipsit cuvintele!

Fotografii de colecție. Nu erau color. M-a ajutat un prieten (mulțumesc!).Prima e cu mama, tata și cu mine, pionier, pe la 9 ani. A doua e cu tata, medic militar atunci, cu bunicul pe care nu l-am cunoscut niciodată. Tata era cărunt de la 25-30 de ani.