BAGAJE DE VACANTA

In al doilea, am asezat ordonat toate regretele, unul peste altul, aliniate exemplar. Nu-mi folosesc la nimic, ele inseamna timpul trecut, ce sa ne mai perpelim cu ce era mai bine sa fi facut, sa fi zis, sa fi gandit, sa fi meditat, sa fi asteptat.
In al treilea, am aruncat in viteza lenea. Sa scap de ea, sa ma vindec de interminabilele amanari.
In al patrulea, am strecurat binisor excesul de sensibilitate. Una-doua, unde sunt servetelele? Ca plang. De cele mai multe ori, degeaba.
In al cincilea, am lasat sa cada, neglijent, nepasarea. Ma izbeam de ea, taman cand era nevoie de implicare, de actiune, de schimbari de situatii.
In al saselea, am trantit toti nervii capii, din cauza carora mi-am pus multa lume in cap. Pentru ca nu pot sa tac si am vocatia replicilor. Reactionez ca muscata de cobre, din te miri ce.
In al saptelea, am impaturit suspiciunile. Despicatul firului in multipli de patru mi-au mancat ani din viata. Ajunge!
In al optulea, am ascuns nodul in papura. M-am saturat de compania lui, sta ca râia pe caprele Irinucai si-mi zadarniceste bunele intentii.
In al noualea, am rugat frumos sa pofteasca Maria-Sa Orgoliul. Nu ca n-as tine la el, dar e nevoie de o pauza, poate ne mai limpezim orizontul de asteptare. Si eu, si el.
In al zecelea, am ingramadit intoleranta la prostie, mitocanie, marlanie. Doar n-o sa schimb eu lumea! S-a dovedit ca, intotdeauna, cei mai multi fac regulile.
In al unsprezecelea, am lasat sa cada, ca din intamplare, naivitatea. Cand pleci la drum, convins ca nimeni n-ar cuteza sa faca ceea ce nici tu nu faci, iti da cu zecimale, in ciuda calculului aparent corect.
In al doisprezecelea… Da, dupa indelungi ezitari, m -am hotarat sa-l las gol. Sa fie pentru vidul din noi, pentru tacerile cu greu inghitite, pentru prea tarziul unor hotarari, pentru deșertul din sufletul greu incercat, pentru furtunile declansate inainte de vreme, pentru visuri ucise…