ARTIȘTII PROPUN (ep. 1): ILEANA ȘIPOTEANU, muzica și cărțile care mi-au schimbat viața

noiembrie 22, 2016

129

Inaugurăm astăzi o nouă rubrică pe site: ARTIȘTII PROPUN. Ideea este preluată din presa internațională, iar pentru început am abordat-o pe Ileana Șipoteanu care vă propune 5 piese și două cărți. Rubrica va fi una săptămânală.

1.Am să încep cu MARIA TĂNASE. O mare interpretă care aborda toate genurile de muzică : ușoară, populară, lăutărească, țigănească sau de mahala , romanțe dar și cântece de revistă.

Un talent uriaș care avea o inteligență a cântului și o forță de expresie extraordinară. Am studiat-o mult când ,înainte puțin de revoluție mi se oferise ocazia de a da un casting pentru un film Tv despre Maria. Mă chemase un domn Igor cameraman, care văzuse în mine o ușoară asemănare la chip și glas. Să fiu sinceră, mi-era puțin teamă. Știam că va fi foarte greu. De aceea , niciodată nu am introdus în repertoriul meu melodii interpretate de ea. Dar… a venit revoluția și proiectul a căzut.

Părinții mei erau iubitori de folclor și de mici ascultam toate discurile care ieșeau pe piață. Melodia ascultată foarte des din repertoriul ei era „MI-AM PUS BUSUIOC ÎN PĂR” -un cântec minunat scris de Ion Vasilescu, profund și clar. Și eu îmi puneam un fir de busuioc adus de tataie de la biserică și cântam taree să se-audă până în centru.

„-Mi-am pus busuioc în păr măi / Să pot avea, pe vino-ncoa / Să fiu o fată năbădăioasă ….să mă iubească băieții”. Ii băgasem în sperieți pe toți.

Dar era o artistă cu o dicție foarte bună, o frazare specială, o dinamică și un tragism în glas cu totul speciale. Cantecele erau potrivite pentru vocea și personalitatea ei. Versurile erau rupte din viață, de-aia și succesul era pe măsura frumuseții lor. A fost un mesager divin trimis de Dumnezeu pe pământ pentru a face oamenii fericiți.

2. ELENA ROIZEN – De asemenea mi-a marcat copilăria. O artistă delicată, frumoasă și elegantă, cu o voce suavă. Ador fragilitatea unei voci pentru că are puterea de a-ți transmite multă emoție. Îmi puneam în cap o maramă de la bunică-mea din șifonier și cântam la banca din fața porții sau în oglindă în fața unui spray pe post de microfon cu fratele și sora mea – Triști și negri rămân norii / Hai Dunărea mea/ De când se revarsă zorii/ Toamna când pleacă cocorii…ehei, eram fenomenali! Eram gălăgioși dar eram iubiți de popor ca și artiștii. (HAI DUNĂREA MEA). Melodie cu cadențe tipic dobrogene care a ieșit în evidență prin bogăția și originalitatea folclorului dintre Dunăre și Mare.

3. DAN SPĂTARU. Un artist de care eram și puțin îndrăgostită. Frumos, elegant, modest. Pe melodia interpretată de el „ÎN RÂNDUL PATRU” dansam la școală la cursurile de dans modern. Ce încântare era să-l ascultăm de fiecare dată. O voce interesantă, cu un timbru aparte iar el era pur și simplu fermecător. Îl avea pe „Vino-ncoa” cum se spune. Am avut multe spectacole împreună și pot spune că și ca Om era la fel de luminos. A avut norocul de a colabora cu textieri și compozitori foarte buni care i-au pus în valoare tot ce avea mai bun. Am învățat de la el să fim punctuali, disciplinați și sharmanți !

4. VALI STERIAN– Ascultam discul Muzică folk – Valeriu Sterian – până se enerva mama cumplit și mi-l ascundea că deh, trebuia să mai și învăț. Aveam doar 10 ani. El și chitara lui m-au făcut să-mi placă mult acest instrument astfel încât prin liceu, după o metodă de chitară și câteva indicații ale unei prietene, am început să cânt și eu. CÂNTEC DE OAMENI era cel mai des ascultat. Îmi plăcea aerul lui boem, cinic, ironic dar inteligent pe care îl regăseai în versurile sale. Hei, aici la noi pe acest pământ / Oameni buni au fost, oameni buni mai sunt… Un gen de muzică care mă liniștea, având în vedere că eram foarte temperamentală.

5. PHOENIX. – Aveam colecție de discuri. Ascultam multă muzică bună la pickup-ul meu din sufragerie. Discul „Mugur de fluier” acum arată piesă de muzeu. Îl țin doar ca amintire. Nu se mai poate asculta că este zgâriat și coperta ruptă. Toate melodiile le știam pe de rost. Fata verde, Nunta, Mica țiganiadă, Andrii Popa. Melodii încărcate de bucurie, de nebunie. Eu mi-am început cariera cu muzică rock pentru că simțeam că mă reprezintă ca entitate. În acest gen muzical îmi arătam forța creatoare. Dar… n-a fost să fie ! Cel mai mult fredonam LASĂ, LASĂ, CĂ NE-NTOARCEM NOI ACASĂ… bineînțeles marcată fiind și de filmul NEMURITORII – al lui Sergiu Nicolaescu cu acea secvență antologică în care vitejii rătăcitori din fosta oaste a lui Mihai Viteazu, stau îngropați până la gât în nisip, iar turcii pun caii să alerge printre ei. Aplicându-se teoria după care „caii nu văd sub ei, dar aud bine și feresc obiectele zgomotoase”, pentru a nu fi călcați de cai, oștenii au fost puși să cânte în film melodia „Lasă, lasă, lasă că ne-ntoarcem noi acasă!”. Mari actori, care mi-au încântat copilăria. Amza Pellea, Ion Besoiu, Jean Constantin, Ilarion Ciobanu etc…

6. ILF și PETROV doi scriitori ruși satirici.

Cu romanele lor cunoscute – DOUĂSPREZECE SCAUNE și VIȚELUL DE AUR. și cu celebrul lor personaj principal OSTAP BENDER sau Marele Maestru al combinațiilor pe care îl regăsim în fiecare dintre bărbații noștri. Tipul jovial, exotic, fermecător, un geniu al escrocilor, un vizionar curajos cu un umor strălucitor.