Ipocrizia la români: azi, despre „dragostea” pentru tenis

Articol de Iulia Radu
Simona Halep a preferat să nu riște (absolut justificat), așa că nu va juca la Fed Cup (singura competiție în care jucătorii de tenis își reprezintă țara). În locul ei, a fost convocată Ana Bogdan. Ce a înțeles românul, mare „iubitor” de tenis din această decizie? Că trebuie să își vândă biletul cu aceeași viteză cu care l-a achiziționat. Dacă Simona a zis „nu partikip”, atunci nu „partikipă” nici românul. Ce rost are? Doar nu s-ar duce acolo să susțină echipa României! De ce s-ar duce acolo să se bucure de tenis?! Ce, a fost vreodată vorba despre dragostea față de sportul în sine?! Ei, aș!! Nici pomeneală! Întotdeauna totul s-a rezumat la un fapt simplu: o fată (în cazul de față Simona Halep) a ajuns și se menține (de 4 ani) în Top 10 din lume prin forțe proprii. Ca de fiecare dată când se întâmplă un astfel de lucru, vine câte o cohortă de aplaudaci care pozează în susținători pentru că dă bine. Atât pot ei! Urlă, devin agresivi cu oricine își permite să critice jocul Simonei Halep, se simt „mai români” (doar!) când joacă Simona, țopăie patriotismul în ei, se întrec în cuvinte de laudă, în poze cu inimioare pe Facebook și în mesaje siropoase despre „campioana noastră”. Ba mai mult decât atât, au apărut reportaje TV despre copilașii care își doresc să ajungă „Simona Halep” așa că au început să facă tenis. De ce? Pentru că dă bine să fii în trend. Pentru că majoritatea habar n-are ce înseamnă să faci sport de performanță. Mulți (prea mulți) văd doar milioanele de euro de la capătul tunelului, nu și drumul pe care trebuie să-l parcurgă un sportiv până acolo. Ipocrizie și prostie cât cuprinde! Păcat!