Articol de Andrei Oișteanu publicat în Revista 22
L-am admirat mult pe regizorul Lucian Pintilie, dar nu am fost foarte apropiaţi. Credeam mereu că am tot timpul din lume să-l cunosc mai bine şi acum e prea târziu. Aşa se întâmplă adesea cu oamenii pe care îi preţuim. Ne-am intersectat totuşi de câteva ori. În două dintre cazuri subiectul a fost destinul evreilor din România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În 1994, într-un interviu acordat revistei franceze La Vie (nr. 2546, 1994), Lucian Pintilie îşi aducea aminte de unele experienţe dureroase trăite în copilărie. Printre altele, îşi amintea de discriminarea evreilor şi de faptul că aceştia „purtau steaua galbenă în timp ce măturau Bucureştiul“ la începutul anilor ’40. Într-o pagină de jurnal, Paul Goma a comentat astfel acest episod: „Ştiam – din cele ştiute – că, în România, evreii suferiseră persecuţii […], dar nu purtaseră stea galbenă“ (Timpul, nr. 10, 1995). Am scris atunci un text (în 22, nr. 1, 1996 şi în volumul Imaginea evreului în cultura română) în care observam rabinic că ambii interlocutori aveau, în felul lor, dreptate.
Puteți citi articolul în întregime aici: https://revista22.ro/70271320/in-memoriam-lucian-pintilie-si-chestiunea-evreiasc.html
Printr-un ordin din 12 iulie 1941, „Conducătorul Statului“ Ion Antonescu decidea ca evreii de pe teritoriul României să poarte un stigmat etnic de culoare galbenă. Ulterior, în urma presiunilor făcute de preşedintele comunităţii evreieşti, Wilhelm Filderman, legea a fost retrasă în mod formal. Dar mulţi prefecţi de judeţe i-au menţinut prevederile în vigoare până la sfârşitul lunii august 1944.
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025