Foarte greu mă adaptez la acest nou statut! Am început să semnez cu A65! E ca un nume de medicament, vitamină… Vedeţi voi când ajungeţi la aşa ceva, ce stare bizară e. Nu mă simt bătrân, pentru că am o activitate intensă, un contact permanent cu tinerii şi foarte tinerii din jurul meu. Dar starea este una de studiat. Am primit mesaje de urare foarte multe. Mai multe ca oricând. De la prieteni, rude, dar şi de la necunoscuţi. E drept, mulţi oameni dintre cei care m-au vizitat în studio de câteva ori, au uitat. E dreptul lor. Nici măcar nu au scuza vârstei, pentru că sunt încă verzi. Cred că am răspuns la absolut toate mesajele. În alţi ani aveam un caiet în care notam numele, pentru a fi şi eu atent cu cei drăguţi. Acum n-am apucat să fac aşa ceva. Facebook-ul îţi poate da iluzia că eşti foarte popular. Nu cad într-o astfel de capcană. Mă bucur de o oarecare notorietate, pentru că fac o emisiune de aproape 22 de ani, pentru că am alţi 25 de ani de discoteci, cluburi, Costineşti. Mai sunt şi anii de presă scrisă, din 1982 încoace. Acum la 65, am senzaţia că e momentul bilanţului, că e bine să scriu ce mai ţin minte. *De regulă nu aveam petreceri de ziua mea, pentru că eram mereu plecat de acasă. Aşa e când te naşti în miezul verii. Acum m-a prins într-un moment delicat şi m-am rezumat la mica mea familie, la un tortuleţ comandat de Violeta, pe care l-a admirat (şi gustat) şi Andrei-Ştefan, după care am mers prin magazine. Să-mi achiziţionez eu un cadou. Am reuşit în final. Le mulţumesc celor doi!* Au fost veri, cum ar fi cele dintre 1984-1988 când Nicuşor Năstase, patronul de la Vox îmi pregătea câte o surpriză. Chiar şi acum m-a invitat la el pentru o minivacanţă. Vara lui 1989, când am împlinit 40 de ani m-a prins descoperit la Costineşti. Nicuşor ” rămăsese” în Spania, iar eu m-am trezit cu alt şef de unitate (un mitocan), alţi oameni cu care nu reuşeam să comunic de niciun fel. Totuşi, „Vox Maris” a fost plin, a avut încasări foarte bune. Am continuat programul şi la Radio Vacanţa.* Revin la 65! Sunt tată, dar nu sunt bunic şi nici nu ştiu dacă voi afla care-i diferenţa. Am încă multe întrebări, multe lucruri nefăcute, neterminate. Mă bucur în fiecare vineri când ajung la Radio, de parcă ar fi prima (sau ultima) ediţie! Starea asta de relativă prospeţime psihică o datorez celor din jurul meu, vouă, celor care citiţi aceste rânduri, celor care ascultaţi „Psihologul muzical”…
Este 1 august şi aflu cu tristeţe că a murit Szoby Cseh! Un bărbat frumos, admirat de toate femeile, invidiat de foarte mulţi bărbaţi, un om devotat profesiei, sportului, filmului. O vreme am fost vecini, am nimerit în câteva situaţii în aceleaşi cercuri, am comunicat foarte bine, nu pentru că suntem unguri. Dumnezeu să-l odihnescă!
- 4 ZILE DE HOLBĂRI CU DE TOATE - octombrie 28, 2024
- Despre meciul Rangers – FCSB (25.10.2024) - octombrie 26, 2024
- Piața dez-Unirii, loc de joacă pe banii noștri - octombrie 15, 2024