Albano și Romina Power revin la București… din Nostalgie

septembrie 8, 2014

138

Articol de Valentino Di Persio, publicat pe site-ul ilcofanettomagico.it
Traducere: Iulia Radu
După concertul apoteotic din Rusia „Crocus di Mosca” din octombrie anul trecut, urmat de concerte care s-au bucurat de succes în SUA, Canada și Spania, Albano și Romina revin la Sala Palatului din București pe 5 noiembrie 2014. Data este confirmată, fiind publicată și pe site-ul oficial al lui Albano.
Despre posibilitatea unui concert susținut de cei doi în România, discutasem deja cu Florin Apostol, organizator român, în luna mai cu ocazia unui alt concert susținut de Albano tot la Sala Palatului. Inițial, ideea era ca acest eveniment să fie organizat la sfârșitul sezonului estival, la Constanța sau la Mamaia, la malul Mării Negre.
Cu Florin ne-am întâlnit cu două zile înainte să ajungă Albano la București. Ne-am întâlnit într-un local istoric la Bucureștiului, „Carul Cu Bere”, unde am servit mititei, o specialitate românească, și bere de cea mai bună calitate. Florin era extrem de mulțumit de modul în care mergea vânzarea biletelor. „Concertul este aproape sold-out”, mi-a spus el cu satisfacție. Să nu uităm că Albano a fost numit „Ambasador al Culturii” în România. Am discutat despre cât de mult i-a bucurat și cât de mult îi interesează pe români faptul că Albano și Romina cântă din nou împreună. E evident că, șansa de a-i revedea împreună pe scenă după atâția ani, reprezintă un eveniment extraordinar, după cum a ținut să sublinieze Vlad Sauciuc, cel care a făcut posibil primul concert la București al celebrului cuplu.

Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze sosirea lui Albano pe 6 mai, la București. Nu a fost lipsită de emoții. Dimineață m-am dus la Sala Palatului pentru a mă întâlni cu câțiva prieteni români. M-am interesat și de bilete. Îîn sector „A” nu mai erau locuri libere. Doar în părțile laterale și în spate se mai găseau câteva dar s-au ocupat în cursul zilei și acelea.
După-amiază am pornit, alături de un grup numeros din care făceaau parte și organizatori și jurnaliști, către Aeroportul Henry Coandă. Pe drum am aflat, consultând informațiile de pe Internet, că avionul a decolat de la Fiumicino cu o întârziere de 50 de minute. Așa că ne-am oprit la un bar de lângă Băneasa. Din grupul nostru, doar Clara, fotoreporter de o frumusețe răpitoare, nerăbdătoare, părea contrariată de această oprire neprevăzută. După un popas scurt, am ajuns la aeroport. Parcă am fi fost o coloană militară ieșită la paradă.

La 19.15, când s-au deschis ușile glisante, primul pe care l-am văzut a fost Maestrul Alterisio Paoletti, urmat de Albano care, ca de obicei, era nedespărțit de telefonul mobil. Ne-am îmbulzit cu toții să-l salutăm și să îi strângem mâna. În drum spre limuzină Albano a dat câteva declarații jurnaliștilor prezență la aeroport. Vittorio Palmieri, inseparabilul și discretul prieten al lui Albano, a rămas pentru a-i aștepta pe membri formației. La un moment dat, spre surprinderea mea totală, l-am văzut venind pe Yari Carrisi. De la el am aflat că cineva din trupă și-a pierdut bagajul. Era, bineînțeles, vorba desspre Giulio Boniello, cel care oriunde merge are probleme pe aeroport. Dar după o jumătate de oră problema a fost rezolvată și am pornit cu toții către hotel.
În ziuaa următoare, în timpul probelor de sunet cu Orchestra Simfonică București, dirijată de Maestrul Alterisio Paoletti, Yari a decis brusc că vrea să cânte două piese, una proprie, compusă alături de Jovanotti, și un cover după Amy Winehouse. Zis și făcut. Genialul Maestru Paoletti a adaptat piesele alături de Adriano Martino (chitară), Giulio Boniello (bas) și Maurizio Dei Lazzaretti (baterie). Momentul artistic susținut de Yari a fost primit cu căldură de publicul român.

Era trecut de miezul nopții când am ieșit din Sala Palatului alături de Albano și agenții de securitate. Era foarte frig afară, umezeala îți intra în oase. La ușă, Albano era așteptat de un grup de fani entuziaști. Acela a fost momentul în care am asistat la o scenă emoționantă care a subliniat dragostea dintre fiu și tată. L-am auzit pe Yari exclamând brusc: „Doamne, dar ce frig este!” și spunând asta și-a dat jos haina și a pus-o pe umerii lui Albano, strângându-și tatăl cu o mână, încercând să-l apere astfel de frig. A doua zi i-am spus lui Albano că m-a impresionat gestul lui Yari. Luminându-se la față, Albano mi-a spus: „Da, da, știu. Mă iubește!”.