Andrei Pleșu, despre „amorul special” al lui Ponta pentru Erdogan | Mega-moscheea de la București

iulie 7, 2015

Articol preluat de pe adevărul.ro
Filosoful Andrei Pleșu a punctat într-un editorial că decizia Guvernului Ponta de a ceda în mod gratuit terenul pentru construcția celei mai mari moschei din Europa la București, demonstrează că Victor Ponta este legat de președintele turc Recep Erdogan printr-un „amor special”.
Pleșu a scris că nu este deranjat de faptul că se construiește o moschee, ci maniera în care s-a decis acest lucru.

Lăsînd gluma la o parte, ţin să spun apăsat că nu ideea construirii unei moschei în capitala României mă deranjează. În Bucureşti, trăiesc cca 10.000 de musulmani şi e perfect posibil ca cele patru mici lăcaşuri de cult de care dispun în prezent să nu fie îndestulătoare. O mare moschee s-a construit la Constanţa sub Carol I, dar pentru o zonă (Dobrogea) mult mai intens marcată confesional de comunitatea musulmană. Ceea ce mă deranjează însă este elefantiazisul. Acelaşi elefantiazis care mă deranjează şi în cazul Catedralei Orthodoxe. Asocierea constantă a spiritului cu megalomania, cu iubirea de cantitate, de pompă, de ”slavă deşartă” mi se pare, cel puţin pentru spaţiul răsăritean, o asociere la limita ereziei.
În 2013, în vizită la Istanbul, a depus o plachetă memorială pe zidul închisorii unde şi-au aşteptat Brâncoveanu şi fiii decapitarea. Placheta vorbea ”delicat” despre ”statornica amintire a istoriei comune a popoarelor român şi turc”. Aşa se numeşte, deci, căsăpirea unui voevod român: ”istorie comună”! Dl. Ponta putea să evite, abil, un gest de asemenea ”amabilitate”, sau să depună o plachetă despre istoria noastră comună pe orice alt zid al oraşului. O să zică, probabil, că nu el a scris textul, ci ”specialiştii” celor două ministere de Externe (turc şi român) care au organizat evenimentul. Dar prim-ministrul nostru va fi văzut, fie şi în ultima clipă, ce scrie pe plachetă. N-a avut obiecţii. În ce mă priveşte, socotesc că textul cu pricina e încă o victorie a Turciei asupra ”talentului” diplomatic al foştilor lor ”aliaţi”.Înclin să cred că Victor Ponta are un amor special pentru dl. Erdogan. Căci iată, tot el a pus la dispoziţie, gratuit, Muftiatului Cultului Musulman din România un teren de aprox 11.000 m2 pentru marea ctitorie a moscheii bucureştene.
N-am nimic împotrivă să reconsiderăm relaţia istorică accidentată, dar bogată, dintre ţările noastre. România şi Turcia sunt partenere în NATO şi privim cu deschidere şi un eventual parteneriat în UE. Avem, într-adevăr, o „istorie comună“, chiar dacă tensionată. Dar lucrurile trebuie făcute cu măsură, cu simţul dozajului şi fără măsluirea „de protocol“ a faptelor care ne leagă, sau ne-au “dezlegat” cîndva. În plus, nu putem face abstracţie de context. Lumea musulmană trece, la ora actuală, printr-o perioadă de confuzie şi diviziune. A ajuns să fie – prin abuz, dar nu fără argumente ajutătoare – asimilată cu ideea de ”terorism”. Un învăţat român de etnie tătară, dl. Tasin Gemil, fost ambasador al nostru în Azerbijan şi Turkmenistan, atrage atenţia că ”mii de tineri din fostul bloc comunist au devenit jihadişti”. Pe un asemenea fundal, nu e cazul să luăm decizii aventuroase, facil cordiale, dacă nu direct ipocrite. Evident, Turcia e o ţară mult mai permeabilă la dialog decît multe din ţările regiunii. Dar şi înţelepciunea ei şi a noastră ne îndeamnă la echilibru şi prudenţă. Şi la evitarea oricărei fudulii lumeşti. Moschee – da! Centru de Studii Musulmane – da! Cantină pentru săraci de toate obedienţele religioase – da! Dar, dacă se poate, fără grandilocvenţă coreeană…”

Puteţi citi articolul în întregime aici:
http://adevarul.ro/news/bucuresti/o-propunere-bucurestiul-centru-sacru-lumii-1_5598f6b9f5eaafab2c41d291/index.html