Nu ştiu dacă voi scrie şi o cronică de concert, dar trebuie să afirm că Dylan a fost sabotat de organizatorii locali. N-am văzut aşa ceva de când merg la concerte. La Sala Palatului la fiecare intrare era coadă la ora la care am ajuns eu( 20,10)… Credeam că stă lumea la fumat…De ce aşa? Pentru că eram lăsaţi să pătrundem în foyer în grupuri mici ca să ne pună gazdele brăţări colorate. Bine că nu erau cip-uri! Ei credeau că-s în aer liber şi sunt zone, sectoare. Delirant.Brățările nu aveau absolut nicio utilitate! Urmarea? Dylan a început să cânte la 20,31, iar oamenii orbecăiau prin sală timp de 20-25 de minute, cu lanterne, cu plasatoare, cu telefoane mobile, în grupuri mari, mici, în cupluri…N-am înţeles nimic din primele 20 de minute pentru că treceau prin faţa mea oamenii ,cam nevinovaţi, căci nu cred că era vorba de întârziaţi! La ce folosea acest sistem când sala era ocupată 65-70 %, când majoritatea era reprezentată de invitaţi? Aici profit de ocazie şi-i mulţumesc lui Vali Stoian pentru gestul prietenesc! Nu m-am adresat firmei, ci lui, ca prieten! Culmea e că deşi nu s-au anunţat acreditări, au fost jurnalişti care au prins o listă binevoitoare şi au intrat şi ei. Au aflat chiar în ziua concertului. De ce atâta brambureală la această firmă cu patronat internaţional?Oare Marcel Avram ştie ce i se întâmplă? Noroc că sunetul a fost foarte bun şi atmosfera plăcută, fără entuziasm. Ba nu, ultima piesă, „Blowin In The Wind”, oamenii au recunoscut-o (era într-un aranjament inedit şi spectaculos) şi au reacţionat. Pe lângă snobii de rigoare au fost şi mulţi avizaţi. Dylan, conform tradiţiei, n-a vorbit, n-a prezentat echipa de instrumentişti (excelenţi), n-a zis nimic. A zis când a ieşit la pauză două vorbe. Mă bucur că m-am dus, pentru că a fost incomparabil mai bine ca la Zone Arena…Emoţional n-am primit nimic. Cultural şi profesional sunt satisfăcut. Presimt că nu va mai fi un al treilea concert Bob Dylan!
- Despre trupa FiRMA, anulare de concerte, „cenzură”, Calin Georgescu (Pacientul) - februarie 28, 2025
- LANSARE PSIHOLOGICĂ (25.02) - februarie 25, 2025
- Sanremo, un festival socialist? - februarie 18, 2025
[…] “Tata-Dylan” m-a învăţat ce înseamnă să asculţi mesajul muzicii și să-l legi cumva de existența ta. Modul în care rostea Bob Dylan cuvintele avea ceva special. Sincer, nu cred că am mai gândit atât de mult într-o oră şi jumătate de când mă ştiu. Este drept că în primele 15 minute nu am înţeles mai nimic din ceea ce se petrecea pe scenă şi asta din cauza spectatorilor care dăduseră năvală în sală şi bâjbâiau prin întuneric după locuri. Cei care intraseră deja erau enervaţi de toată acea vânzoleală şi se întrebau ce se petrece: “au lăsat intrarea liberă şi s-au îmbulzit toţi înăuntru?!”, comentau unii retoric. Apoi am aflat că s-a intrat greu din cauza brăţărilor buclucaşe… Puteţi citi mai multe pe blogul lui Andrei. […]
Am fost și eu la concert.Am avut aceleași impresii, poate puțin nostalgic după anii când Bob Dylan era mai tânăr și parcă avea un aer mai rebel, transmitea ceva cu impact mai direct.
Din punctul meu de vedere versiunea nouă a „Blowing in the wind” m-a dezamăgit.O putea include în cele 2 părți ale concertului iar la „bis” să ne fi delectat cu varianta originală.Sau invers.