BONELE VOR BANI ŞI ATÂT?

mai 2, 2015

Risc să devin şovin după ultima experienţă. O doamnă din R. Moldova a dorit să lucreze la noi. A venit cu acte, cu pretenţii mari, cu cv promiţător, cu elan. După o singură zi de stat pe cont propriu cu cel mic, a ajuns la concluzia că nu face faţă ! O epuizează munca. Nu a avut de făcut nimic în plus, doar de stat cu Andrei. A cerut abonament pe mijloace de transport, i-am dat. A vrut să pape, a ras tot ce i-a ieşit în cale, inclusiv laptele copilului din frigider. Totuşi epuizarea a determinat-o să-mi comunice vineri seara (am sunat-o la 10,00 dimineaţa ca să lămurim unele aspecte) că nu mai poate face faţă, că n-a avut „timp pentru ea”!!! Aţi mai auzit aşa ceva? Nu ne-a spus că vrea oră de odihnă, dar o putea avea dacî-l adormea pe junior. N-a reuşit o zi şi a decis că e prea greu. N-am avut nimic cu vecinii de peste Prut până acum, dar felul în care ne-a tratat mă face să devin suspicios. Nu era o puştoaică, o mamă de copil de 17 ani, cu permis de şedere în ţara noastră. Lipsă totală de fair.play, de corectitudine. După două zile în care a stat cu cel mic dar şi cu mama lui, trebuia să-şi de seama ce i se cere şi ce poate face. Ne-a încurcat, l-a aburit pe cel mic care o simpatiza. Altfel n-o acceptam! Fiţi atenţi pe cine luaţi în casă pentru cei mici! Nu-mi spuneţi de grădiniţă. Acolo s-a îmbolnăvit cel mic, aşa că medicii nu ne lasă o vreme să-l ducem în colectivitate!