CHARLES AZNAVOUR – „Hollywood-ul tuturor visurilor mele” (autobiografie) – partea a VII-a

ianuarie 16, 2016

Fragment din cartea autobiografică, „Timpul de odinioară” (Editura Ararat, 2005).
Beverly Hills. Am coborât pentru prima oară la Beverly Hills Hotel, loc de basm unde cele mai mari nume din literatură, politică și cinema figurau printre obișnuiții casei. În ciuda modestelor mele posibilități, închiriasem un mare bungalow, unul dintre acelea care ne făceau să visăm când eram copii, pe vremea când „Gaumont” și „Pathe” ne prezentau la jurnalul de știri starurile care locuiau acolo.
Beverly Hills sub ploaie semăna mai mult cu Cambrai decât cu un oraș californian. Pentru a arăta că o vedetă franceză nu e mai prejos decât vedetele din regiune, am angajat un șofer care mă plimba în limuzină. Ca să spun adevărul, detest aceste limuzine lungi și lugubre, cu geamurile fumurii și semănând ca un car mortuar. În mod straniu, starurile, care fac totul pentru a fi văzute, se ascund în spatele geamurilor fumurii și al ochelarilor negri. Mi-am înfrânt așadar reticența și m-am supus tradiției. Care tradiție, veți spune? Prioritatea acordată aparențelor. Locul potrivit pentru a lua masa era Brown Derby. Agentul meu american îmi dăduse întâlnire acolo. Deci, ploua cu găleata și, după cum știți cu toții, ceea ce este american trebuie să fie mai mare, mai abundent decât ceea ce este european, așa că am avut parte de un adevărat potop. Am coborât din limuzină și portarul a venit în întâmpinarea mea protejându-mă sub umbrela lui gigantică. Mergând cu capul plecat pentru a-mi feri obrazul de ploaie, am văzut strălucind, încastrată în piatra de trotuar, o stea în inima căreia era gravat numele unei stele. Ciudați mai sunt artiștii aceștia americani, mi-am spus eu. Cumpără magazine și își gravează numele la intrare ca să știe toată lumea că acel loc le aparține. Nu am aflat decât mai târziu că tot orașul era pavat cu asemenea stele dedicate celor ce constituie gloria cinematografiei.