CHARLES AZNAVOUR – „Ulla Ingegerd Thorssell” (autobiografie) – partea a XIII-a

0
145

charles-aznavour-et-sa-femme-ulla (600 x 395)Fragment din cartea autobiografică, „Timpul de odinioară” (Editura Ararat, 2005).
Cu siguranță nu va aprecia faptul că vorbesc despre ea sau despre noi, într-atât detestă să se facă remarcată, dar fie ce-o fi, îmi asum riscul! Nu pot totuși să scriu despre viața mea fără să vorbesc despre cea care de mai bine de patru decenii trăiește alături de mine. În timpul premierelor mele, cere să stea astfel încât să poată ieși neobservată la finalul spectacolului, preferând mai degrabă să fie prost plasată, decât să fie văzută. Îi place să vină în sală incognito, fără să apară vreodată la recepția care se dă după o seară de gală.
Pe parcursul vieții mele aventuroase, nu am știut niciodată dacă oamenii veneau la mine animați de sentimente adevărate sau se lipeau precum fluturii de lampa de acetilenă, atrași de lumina proiectoarelor.
(…)
Într-una din serile de la Saint-Tropez, i-am mărturisit Reginei, cu care împărtășeam o mare complicitate, că această viață de fluture începea să mă apese serios. A duce o viață de celibatar, punctată cu aventuri fugitive, încântătoare și fără urmări, mă obliga să mă întreb: oare lumina proiectoarelor era cea care atrăgea femeile tinere?
Eram în iunie 1964 și de o lună încoace, atinsesem vârsta când trebuie – în principiu – să devii serios: 40 de ani. Mă aflam într-un local la Saint-Tropez, în compania câtorva prieteni, printre care Regine și Sacha Distel. Arătând cu bărbia o blondă frumoasă, Regine mi-a spus: „Uite genul de femeie cu care trebuie să te întâlnești”. Mă întorc și o recunosc pe tânăra suedeză pe care Essy, o prietenă finlandeză, ne-o prezentase, lui Ted Lapidus și mie, într-o seară. M-am ridicat și am invitat-o să vină lângă noi. Dar frumoasa era sălbatică. Nou-venită în Franța, nu cunoștea niciuna dintre persoanele prezente, deși toate erau celebre. Ca o bună cetățeană dintr-o țară socialistă și protestantă, avea tendința să fie neîncrezătoare. Până la urmă a stat puțin cu noi, vizibil jenată, și a acceptat totuși un prânz a doua zi, pe o plajă. Întâlnisem în sfârșit o femeie care nu știa cine sunt și care vedea în mine unul dintre feciorii de bani gata care trăiau pe picior mare pe Coasta de Azur. A trebuit să mă mulțumesc cu unul sau două prânzuri, iar câteva zile mai târziu a plecat în capitală unde trebuia să își reia slujba într-o bancă suedeză.
Dacă ar fi să o definesc pe Ulla în câteva cuvinte, aș spune că în ea există ceva din Greta Garbo. Ne-am revăzut, dar aici… Tăcere! Dacă spun mai mult risc să-mi dea peste degete.
După Saint-Tropez, am trăit împreună, găseam că e foarte comod, dar protestanta mea avea principii: dorea să-și întemeieze o familie, să aibă mai mulți copii. Deja tată și ars în două experiențe puțin convingătoare, problema mi se părea închisă până în ziua când s-a dus să-și vadă familia în Suedia. Telefonam, dar nimeni nu răspundea. Numeroasele mele apeluri zilnice rămâneau fără răspuns. Eram îngrijorat, trebuia să plec din nou să cânt la San Francisco. Mă obișnuisem cu tăcerile ei, dar aceasta, mai grea decât cele precedente, părea să o fi înghițit cu totul. Am plecat fără ea în SUA, de unde continuam să o sun în zadar. Plecarea ei bruscă a urmat după ce am spus cuvintele nenorocite la adresa căsătoriei: două experiențe negative îmi tăiaseră orice chef de a mă recăsători. Acum regretam acele cuvinte care fără nicio îndoială explicau tăcerea ei. Până la urmă mi-a răspuns la telefon. Nu i-am dat răgaz să vorbească, i-am propus să se ducă la Lapidus să-și facă o rochie, să vină la mine pentru a ne căsători. Astfel, căsătoria noastră civilă a avut loc la Las Vegas pe 11 ianuarie 1967. La recepție au venit martorii noștri Sammy Davis Jr, Petula Clark, Aida, Georges Garvarentz, Kirk Douglas și soția lui, precum și numeroși alți artiști care se aflau atunci la Las Vegas.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here