CLASSIC ROCK MAGAZINE – BETH HART: DOAMNA CÂNTĂ BLUES

 
„Am crescut într-o familie nocivă”, ne-a mărturisit ea când ne-am întâlnit pentru acest interviu. Se afla într-o cameră luxoasă dintr-un hotel londonez care este la ani lumină distanță de mediul sărăcăcios în care a crescut și purta o geacă de piele foarte scumpă. „Prima dată când am ajuns într-o închisoare, părinții mei au refuzat să plătească acea cauțiune. Așa că am rămas o noapte acolo și… chestia asta m-a făcut să mă întreb încotro se îndreaptă viața mea”.
 
Exmatriculată din liceu la 15 ani, Beth Hart a plecat de acasă, stabilindu-se în Brooklyn, unde, în 1993, a câștigat concursul TV de talente Star Search, triumfând în fața unei fetițe de 12 ani, numită Beyoncé Knowles. Premiul de $125,000 a însemnat un mare risc pentru o persoană dependentă, așa cum era ea. „I-am cheltuit pe toți în mai puțin de șase luni”, a spus ea.
Ajunsă din nou în pragul sărăciei, Hart a început să cânte pe străzi, fiind convinsă că asta va face până când va muri. Dar a fost remarcată de Atlantic Records,care a luat-o sub aripa protectoare și i-a oferit șansa să lucreze cu Mike Clink (care lucrase cu Guns N Roses) pentru albumul de debut Immortal. Acesta a fost lansat sub numele Beth Hart And The Ocean Of Souls, dar din nefericire a fost un eșec comercial. După șase ani, casa de discuri i-a dat o nouă șansă cu albumul Screamin’ For My Supper. „Acesta s-a bucurat de mai mult succes”, spune ea.

 
La vremea respectivă, problemele cu alcoolul erau din ce în ce mai mari, iar crizele cu care se confrunta artista duceau adesea la convulsii. Pentru a trece de aceste probleme de sănătate, doctorii i-au prescris Klonopin, niște pastile despre care Beth Hart spune că „au fost mai bune decât orice alt drog pe care l-am încercat”. Pierdută în băutură și droguri, Beth nu-și dădea seama că își rata cea de-a doua și ultima șansă. Atlantic a renunțat la ea spunându-i sec: „Nu vrem să te privim cum te omori”.
 
Prima dată când am văzut-o pe Beth Hart în concert, a fost în 2008, într-un club mic din Londra, numit The Fly, care astăzi nu mai există. Grațioasă, frumoasă, plină de tatuaje și înjurând ca un birjar, Beth Hart este o apariție charismatică. A cântat coveruri precum Whole Lotta Love (Led Zeppelin) și Soul Shine de Gov’t Mule, a cântat despre automutilare și o familie dezbinată în piesa autobiografică Leave The Light On (‘Seventeen and I’m all messed up inside/I cut myself just to feel alive’). Dar a și mărturisit publicului a cedat din nou în fața droguilor după ce timp de 5 ani nu se atinsese de ele. „Am avut o cădere psihică”, ne-a mărturisit ea acum. „Am ieșit din spital și am luat droguri… am crezut că mă ajută”.

La șapte ani de la acel concert, Hart este o altă persoană. Astăzi merge regulat la biserică. „Am un pastor deosebit și urmez cu sfințenie tot ce îmi recomandă. Dorința de a bea a dispărut. Desigur, nu știu dacă va dura, dar vă pot spune că fiecare zi pare un miracol”.
Beth Hart are o căsnicie fericită cu Scott Guetzkow, road-managerul ei, un om extrem de răbdător și înțelegător. „Ieri am sărbătorit 14 ani de relație, dar vă mărturisesc că zilnic mă întreb cum mă poate suporta de atâta amar de vreme”, ne spune ea.
Adevărul este că Scott Guetzkow a ținut-o în viață pe Beth Hart. În timp ce ne povestește cum a protejat-o în timpul unei crize cu convulsii, Beth izbucnește în plâns. „Mă rugam să mor, iar Scott s-a aruncat peste mine ca să mă imobilizeze”, ne spune ea printre suspine. „Amândoi plângeam. Nu mai simțisem atâta dragoste de când mă strângea mama în brațe când eram mică. Știam că Dumnezeu mă iubește și că era în regulă să revin la viață”.