CONCERT CARITABIL LA ARCUB -27.06.2011

Cronică de Andrei Partoş
Am avut o dublă motivaţie pentru a merge la concertul de luni seară. Îl cunosc pe Corneliu Stroe din 1975, de la Constanţa. El era metodist la Casa de Cultură, eu eram psiholog stagiar la Policlinica de Copii. O vreme am locuit în aceeaşi casă de pe str. Puşkin…. Ne plăcea muzica, ne plăceau covrigii de la simigeria din colţ, ne plăceau toate cele… Când am citit ştirea organizării concertului caritabil, am dat imediat share pe Facebook, apoi am anunţat în emisiune. Nimeni nu m-a contactat. Nici fiica lui Corneliu, Roxana, nici ceilalţi organizatori, iniţiatori. Am văzut unele apariţii pe tv ale Roxanei alături de A.G. Weinberger, Mircea Baniciu… N-a fost suficient! A doua motivaţie, pe care speram s-o aibă mulţi alţii, era una general-umană. Un ARTIST avea nevoie de sprijin. 100 de lei… Era firesc să merg.
Am citit blogul lui Vasile Şeicaru şi pot spune că are dreptate total. Am avut o senzaţie de jenă imensă când am văzut o sală aproape goală (cel mult 100 de persoane cu prietenii şi rudele artiştilor cu tot). Mi-am amintit cum a fost acel miting din faţa Amabasadei SUA când a fost omorât Teo Peter. Eram cam 30-50 de persoane. Culmea, tot la ArCub în faţă…
La intrare un domn m-a întrebat de ce nu e lume mai multă! Avea un ton aproape acuzator. Subiectele „solidaritate” , „concerte caritabile”, „respectul pentru valori” ar trebui discutat serios.
Concertul în sine a demarat pe la 19,50 şi a fost unul extrem de plăcut, valabil pentru toate categoriile de spectatori. A deschis Foxy Lady Band, adică Roxana cu trupa ei de profesionişti, Cătălin Răsvan „Blându” basist de mare clasă şi Nicolae Georoiu la tobe. Toţi cei care au urcat pe scenă au purtat inimioare roşii prinse în piept. Mike Godoroja and Blue Spirit a avut un recital spetaculos de cover-uri rock (Led Zeppelin să ne trăiască!), Marius Mihalache a cântat şi cu Mike, dar şi cu Ţăndărică. Au fost momente electrizante de mare virtuozitate. Vasile Şeicaru a cântat alături de un tânăr clăpar de mare talent, Victor Hoaja. L-a enervat puţin lipsa unui cablu, dar problema s-a rezolvat din mers şi a susţinut un recital cu multă căldură. Harry Tavitian ne-a oferit o porţie din programele, pe care le susţinea alături de Corneliu Stroe. A fost fascinant. Omul face ce vrea cu pianul. Chiar dacă nu eşti consumator de free jazz, sau de avangardă, tot te cucereşte! A.G. Weinberger a fost soft, chitară şi voce. În mare formă vocală. Ne-a oferit fineţuri… Stelu Enache a onorat şi el adunarea cu o cântare aromână autentică. Mircea Baniciu a cântat cu Vlady Cnejevici şi Teo Boar. Au făcut sala să cânte, ceea ce era foarte dificil , când sunt puţini oameni şi de vârste destul de avansate. „Tetea” a avut mare chef de cântat. Nu l-am prins aşa de multă vreme. Finalul a fost cu aproape toată lumea pe scenă. Un session clasic de blues, condus de Mike. Până şi Baniciu a ajuns la pian… Vlady şi Victor au avut solistici la clape, Vali Vătuiu ne-a arătat că a rămas un baterist de primă ligă (Ţăndărică s-a evaporat cu două „nimfe” cu picioare lungi, care l-au aşteptat cuminţi), Alex Vişan (chitarist de mare viitor la Blue Spirit), Roxana Stroe, A.G. şi Teo Boar au avut câteve intervenţii spectaculoase. Au fost mulţumiri, lumea în picioare, emoţionant. Deşi exista un prezentator, Mike Godoroja a fost MC-ul real al serii… Nu comentez alegerea prezentatorului, pentru că la acest capitol sunt super-subiectiv. Oricum este şi aceasta o profesie (!) pentru care trebuie să ai date personale şi experienţă. E necesar ca publicul să fie pregătit, încălzit, informat pentru fiecare apariţie artistică. Altfel, se puteau face anunţuri din off. Sau deloc…
Toată lumea a cântat fără bani, sunetul (Gabi Pipai Andrieş), sala, toate au fost asigurate fără plată, din prietenie.
N-am văzut jurnalişti, n-am văzut televiziuni (excepţie TVRCultural, care a dat ştirea cu câteva imagini şi interviuri pe post), n-am văzut alţi colegi de breaslă de-ai lui Corneliu Stroe în sală. Omul este în recuperare şi are mare nevoie de aproximativ 6000 de Euro pentru a achita spitalizarea şi operaţia pe cord deschis, la o clinică privată din Braşov. Din câte am înţeles, va mai fi un concert la Constanţa. Sper ca acolo să fie mai multă lume plătitoare de bilet. Apropo de bilete. La ArCub erau fără loc, ceea ce nu e tocmai firesc. Dacă era casă plină, aşa cum s-a sperat, ar fi fost scene total neplăcute… Cât de greu e să treci un număr de rând şi de scaun pe un bilet?
A fost o seară bizară. Tristă şi plăcută în acelaşi timp. Artiştii ard pe scenă, ne oferă bucurie, sentimente, gânduri, trăiri, dar societatea reacţionează ciudat la problemel lor cotidiene. Mai curând se agită ONG-urile, „societatea civilă”, pentru câinii fără stăpâni, pentru caii sălbatici, pentru speciile rare de peşti, decât pentru Oamenii de Valoare!
P.S. Au fost unii care au intrat pe blat, doar de dragul „solidarităţii”… Când cineva m-a zărit cu bilet a fost foarte mirat. Şi era şi el artist… Mai avem mult până la NORMALITATE???