CONCLUZII POSTFEST CONSTINEȘTI 2019

august 23, 2019

320

Trebuie să las aici câteva opinii despre cele văzute și trăite la Costinești. Mă voi referi la acest FolkFest Remember Costinești. Am trăit două ediții din trei. Am comunicat cu organizatorii prin Amelia Stănescu. Poate că a fost bine, poate că nu. A fost decizia lor. Din acest motiv, cred că e important să spun ce mi se pare că se poate schimba în bine, ce cred că ar menține acest eveniment în prima linie. Nu am nicio problemă cu eventuale supărări, iritări, enervări. O fac pentru că am observat că există un imens potențial dinspre public, pentru că sunt convins că aplicând câteva retușuri se poate ajunge la un standard greu de egalat. O fac la vedere pentru că vorbele la o cafea, un ceai, un telefon, zboară.

Trei zile de Festival sunt o.k. Dar să fie promovate egal și la pachet. Poate fi folk-rock-jazz fest, poate fi White Horse Fest... Remember-ul nu mai ține mult. Sunt printre singurii care mai are amintiri. Ar fi ideal să fie o seară de folk, una de rock și una de blues-jazz. Trei seri așezate înspre final de august, început de septembrie când prețurile scad, când publicul țintă se simte mai lejer, mai atras. Am citit opinii asemănătoare chiar și la cei care vin din străinătate pentru așa ceva.
Ora de începere a unor cântări ține de anotimp, de condiții meteo. De spațiul în care se desfășoară acțiunea. Să ai Teatrul de Vară la 10 metri și să nu-l folosești, e semn de neîncredere în pachetul oferit. Teatrul de Vară are și condiții, sau ar trebui, pentru artiști, condiții de igienă, de vestiar, de îmbrăcat-dezbărcat, de spălat, etc. La White Horse nu există așa ceva. Mergi la toaletă, traversezi tot localul, treci prin public. Eventual e totul ocupat și o lași baltă. Lipsa unor condiții decente de culise face ca artiștii să nu poată sta să schimbe o vorbă, un gând, atmosfera e aproape inexistentă.
Am fi vrut să facem vloguri zilnice cu artiștii. Distanțele și nerespectarea orelor de sound-check au anulat această șansă. Era bine să avem un mini-studio amenajat undeva ca să putem realiza așa ceva, la ore valabile. Adică pe la 16-17,00, iar spectacolele să nu înceapă înainte de 20,30-21,00. Astfel aveai timp să mergi la hotel, la un duș, la o masă de seară ș.a.m.d.
Nu era o problemă dificilă să asiguri o circulație între White Horse și T. de Vară, pentru consumație, nu cred că era greu să instalezi toalete ecologice și în incinta Teatrului, sau a unor standuri cu produse răcoritoare. Iar acel after party se putea valorofica din plin cu toți cei care-și doreau. Dar și acolo era nevoie de o idee, animație, nu doar o trupă care cântă și eventual glumește.
Unde mănâncă artiștii, invitații? Nu se poate să pui oamenii să facă două drumuri zilnice de la gară până la Restaurantele Ștefan (la doi pași de Forum). 15-20 minute e drumul, ca să nu mai spun de cum e servirea. Trebuie să existe o soluție pragmatică și comodă. Rețineți că eu vorbesc strict pentru alții. Eu am fost găzduit, din prietenie, (colaborăm din 1982) de Nicușor Năstase la Vox Maris așa că observațiile sunt absolut obiective.
Din surse certe aflu că la hotelul Ștefania, tacâmurile nu se prea spălau, clăteau cum se cuvine!
Standul de carte, de tricouri, de CD-uri trebuie valorificat maximal, cu prețuri la vedere și avantajoase pentru toată lumea. Felicitări pentru noile tricouri de la Jazz&Blues. Cele de la Folk n-au ieșit prea inspirat.Cele de anul trecut arată mai bine. Au lipsit total șepcile, care pe soare picau bine, mai ales dacă erau pe fond alb. Sau pălării cu sigle! Găsesc ei, designerii, o soluție valabilă pentru fete și băieți în egală măsură. Tot ce ține de merchandise e extrem de important pentru buget, pentru memorii, pentru fidelizare, continuitate. Aduce și bani!
Cartea editată de Paul Gorban la Editura Zona Publishers din Iași este dovada că se pot face acte de cultură și în showbiz. Amelia Stănescu și Costel Pătrășcan au oferit material, galeriile foto sunt spectaculoase. O reeditare se impune. Pentru a include material 2019. Cred că se va vinde bine. Prezentarea grafică merită salutată. La orice Târg de Carte din țară sau de afară ar face față cu brio. Da, ”Nevoia de normalitate” e o reușită. Sigur că la Galeriile foto se impune să scrie cine e în imagine, să apară absolut toți cei care au urcat pe scenă ș.a.m.d.
Alt reper bun, spre foarte bun, a fost felul în care s-a transmis live-streaming de o echipă mică și talentată: Atelier Media și Dobrogea TV.
Cutia Poștală a Festivalului. Creioane, coli de hârtie la dispoziție pentru clasamente la zi, sugestii, reclamații, propuneri. Generează implicare, oferă feedback imediat. Se pot face și concursuri de catrene cu rime anunțate.
Casa de Bilete este necesară la fața locului. Oamenii trebuie să aibă posibilitatea să își achiziționeze bilete de la intrare (clubul White Horse), măcar cu o săptămână înainte de eveniment.
În perioada premergătoare festivalului (1-2-3 săptămâni) ar fi bine să existe pliante pe toate mesele din club, care anunță evenimentele care urmează.
Promovarea în localitate este esențială, nu numai prin internet. Sunt 30-40.000 de oameni în Schitu și în Costinești. Bune și bannere în ultima săptămână.