Articol de Iulia Radu
„Ce-i aia, doamnă?! Eu vreau să fiu gagica muzicii usoare romanesti”
18 februarie. Sala Palatului. Aproximativ 3.000 de oameni au venit la întâlnirea cu una dintre marile artiste ale muzicii româneşti, Corina Chiriac. Scena este „aerisită”, îţi lasă impresia că este enormă, iar instrumentele îşi aşteaptă cuminţi „stăpânii”. Media de vârstă a spectatorilor este de 45 de ani. La intrare se pot cumpăra CD-uri cu 25 de lei. „Ce frumoasă este Corina”, spune o doamnă care ţine în mână albumul O Rochie de mireasă.
Spectacolul mi-a plăcut. A fost deosebit de celelalte concerte dedicate unor interpreţi şi compozitori de muzică uşoară. Aceasta a avut o idee: a prezentat piesele de pe noul album, a avut şi „pastile” de muzică internaţională în interpretarea trupei Fantasy Band (cei care au acompaniat-o). A fost mult mai dinamic. Şi asta datorită Corinei. Vitalitatea ei este contagioasă. A avut emoţii, a vorbit mult şi de aceea a stâlcit multe cuvinte şi de fiecare dată o ruga pe Florentina Satmari (care se afla în carul de emisie) să taie la montaj. Mi-a plăcut varianta de concert a şlagărelor Corinei, mi-au plăct şi cele de pe noul album. Şi dacă vă vine să credeţi sau nu, a cântat şi două piese care vor apărea pe un viitor album. A avut publicul de partea ei de la început până la sfârşit. Am rămas în minte cu imaginea Corinei Chiriac dansând, primind zeci de buchete de flori, cântând, glumind, pupându-se cu bărbaţi (de la cei de 7 ani până la cei apropiaţi de vârsta pensionării), schimbând ţinute după ţinute (una mai interesantă decât alta, totul culminând la final cu apariţia solistei în rochie de mireasă).
Unul dintre cele mai amuzante momente s-a produs la începutul spectacolului. Lică (un domn respectabil din public) a venit lângă scenă şi i-a întins artistei o sticlă de apă (cu câteva minute înainte ea spusese că îi este sete şi a cerut din culise apă, dar nu a primit nimic). Emoţionată de gest, Corina s-a aplecat, a îngenuncheat aproape, şi l-a pupat… de câteva ori. Apoi l-a întrebat cu umor: „Vrei să mă mărit cu tine? Vezi că îmbrac o rochie în seara asta”.
Ne-a lăsat cu gura căscată când a declarat cu nonşalanţă: „Ce-i aia doamna muzicii? Eu vreau să fiu gagica muzicii uşoare româneşti (…). Mi-a zis cineva să-mi lungesc rochia, dar ar fi atât de păcat!!!”. În ciuda „lungimii” fustei, îi aduceau flori numai fete, lucru care nu a trecut neobservat de Corina. Atât a fost nevoie, să-mi exprime nemulţumirea. „A venit un bărbat!!! Să moară mă-sa a venit un bărbat!”, spune ea cu patimă, în timp ce de după boxe apare Răzvan Doroftei, un puşti de 6 ani. „Sunt cam decoltată pentru el”, observă solista cu oarecare jenă. Fiind vorba despre primul bărbat care a urcat pe scenă cu flori, acesta trebuia descusut ca la carte. Uite aşa am aflat că prichindelul îşi dorea să devină când va fi mare „imitatorul lui Michael”. A acceptat imediat să ne facă o demonstraţie şi a cerut trupei să cânte piesa Thriller. Răzvănel s-a descurcat de minune!
Le-am revăzut cu plăcere pe scenă pe câştigătoarele de la „Mamaia”, Loredana Ciobotaru şi Irina Popa (amândouă au fost şi în studioul Psihologului muzical). Ele două au cântat o compoziţie de-a Corinei Chiriac, Ce va urma. Chiar dacă au avut emoţii şi s-au încurcat puţin, mie mi-a plăcut mult momentul lor. Jos pălăria şi pentru Horaţiu Mălăele, despre care Corina a spus în prezentare: „i-a dat Dumnezeu o mare moacă de actor”.
S-a simţit că a fost un concert pregătit intens, muncit. S-a simţit dorinţa Corinei de a demonstra tuturor că poate face un spectacol-maraton. Dar au fost şi unele puncte slabe, din punctul meu de vedere. În primul rând durata show-ului: 3 ore este enorm (concertul a început la 19.35). Spre sfârşit oamenii au început să plece. Majoritatea erau pensionari care mi-au declarat că trebuie să prindă mijloacele de transport în comun pentru că nu îşi permit să circule cu taxi-ul. În culise i s-a spus Corinei despre această situaţie şi aceasta ne-a anunţat că renunţă la câteva piese pentru a încheia mai repede şi a promis că data viitoare începe la 18.30. Un alt aspect pe care îl trec în zona bilelor negre este alcătuirea programului. Mi s-a părut prea încărcat: am avut folclor (Gelu Voicu şi lăutarii din Teleorman), Fanfara Valahia, arii de operă în interpretarea lui Marcel Pavel, muzică de cor (Corala Apasionato). Îmi permit să spun că un spectacol de o oră şi jumătate ar fi avut şi mai mare succes. E drept că mai toate concertele (fie că sunt de folk sau de muzică uşoară) de la Sala Palatului tind să dureze de la 3 ore în sus. Probabil din cauza faptului că nu sunt atât de multe întâlniri cu publicul într-o sală atât de mare. Dar eu, de exemplu, aş fi preferat să o văd pe Corina timp de o oră, o oră şi jumătate, decât să mă deconectez de la starea de concert în anumite momente prelungi instrumentale.
Una peste alta, a fost o seară frumoasă! Nu ne rămâne decât să sperăm că vor fi mai multe de acum înainte!
- 4 ZILE DE HOLBĂRI CU DE TOATE - octombrie 28, 2024
- Despre meciul Rangers – FCSB (25.10.2024) - octombrie 26, 2024
- Piața dez-Unirii, loc de joacă pe banii noștri - octombrie 15, 2024