CUM S-A ”PRIVATIZAT” STEAUA?

0
77

După noua decizie (nedefinitivă) a Justiției noastre supercorecte s-au încins iar spiritele în lumea presei. Pe pagina lui Vlad Enăchescu (profesionist la TelekomSportTV) am găsit multe intervenții cu și fără sens. Implicarea Armatei în afacere e evidentă, dar nu vrea nimeni s-o ancheteze. Cum adică s-au băgat, pătat numai generali, miniștri, dar nu și Armata? Am găsit un comentariu documentat și l-am preluat pentru prietenii care nu știu istoria stranie a ”privatizării” Stelei! Sigur că apar semne de întrebare și după lectura acestui material, dar există măcar o expunere logică și factuală. Abuzurile și corpuția par să fie prezente peste tot!

 

Ionescu Dan Lucretiu Contextul trecerii echipei de fotbal Steaua București de la CSA Steaua București la Asociația ”Fotbal Club Steaua București”

Până în data de 08.07.1998, în fotbal, Steaua Bucuresti era o secție din structura Unității Militare 02301 București (Clubul Sportiv al Armatei Steaua București), persoană juridică de drept public subordonată Ministerului Apărării Naționale.
Tot patrimoniul acesteia (inclusiv Stadionul Ghencea) făcea parte din domeniul public al Statului Român și se afla în administrarea Ministerului Apărării Naționale, prin UM 02301 București.
Echipa de fotbal activa în Divizia A, primul eșalon fotbalistic din România organizat de Liga Profesionistă de Fotbel.
Jucătorii nu mai erau angajați ai unității militare (aveau contracte de jucători non – amatori / profesioniști), dar restul personalului făcea parte din organigrama unității militare.
CSA Steaua București avea marca cu numărul de înregistrare la OSIM 026915 / 02.07.1996, oficializată în baza legii vechi cu nr. 28 / 1967 privind mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu. Legea 84 din 15.04.1998 privind marcile si indicatiile geografice a intrat în vigoare abia din 23.07.1998.

Situația echipei de fotbal Steaua București a fost influențată de trei categorii de factori: politici, economici și fotbalistici:

1. Din punct de vedere politic, Ministerul Apărării Naționale trecea printr-o perioadă dificilă generată de faptul că NATO n-a aprobat admiterea României la Summit-ul de la Madrid (08.07.1997).

Conducerea României se angajase să ia măsuri radicale de reformă în armată pentru reducerea numărului personalului militar și civil, pe care nu le aplicase.
În consecință, la data de 29.01.1998 a intrat în vigoare Ordonanța nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naționale.

Urmau disponibilizările masive din armată și clubul sportiv nu era indispensabil.
Graba era cu atât mai mare cu cât în aprilie 1998 era așteptat să sosească în vizită oficială la București secretarul general al NATO, Javier Solana, căruia trebuiau să i se prezinte progresele înregistrate sau proiectate.

2. Din punct de vedere economic, Clubul Sportiv al Armatei Steaua București înregistra datorii foarte mari, marea majoritate fiind generate de secția de fotbal.
Situația este inexplicabilă deoarece echipa de fotbal adusese venituri de milioane de USD din transferuri și participări în grupele competițiilor europene. Singura ipoteză privind dispariția acestor bani este legată de suspiciuni de deturnare a unei importante părți de către conducători ai CSA, în complicitate cu alte persoane, inclusiv generali și politicieni. Dar nimeni nu a anchetat aceste presupuse fapte, care s-au și prescris de atunci.

Perspectiva era agravată și de criza economică majoră în care era România (ROBOR la 3 luni era în martie 1998 în jurul valorii de 100, creștere galopantă a cursului valutar, încasări bugetare reduse, reforme dure care au condus la închiderea majorității întreprinderilor de stat și concedieri / disponibilizări în masă).

Pentru Ministerul Apărării Naționale nu mai era asigurat un buget generos din care să primească suficiente fonduri și CSA Steaua București. Prioritățile deveniseră altele și erau circumscrise obiectivului național de obținere a admiterii în NATO.

Din cauza lipsei de lichidități, CSA Steaua București a apelat la finanțatori și sponsori, care au cerut în mod firesc garanții, în special dezlegări în alb pentru jucătorii de valoare vandabili pe piața externă a transferurilor.

Așa a ajuns CSA în stare de insolvență (nedeclarată, că încă nu era lege, dar reală) și aproape de faliment.

3. Tot în primele luni ale anului 1998 a apărut subiectul obligației de renunțare de către CSA Steaua București la secția de fotbal ca urmare a notificării primite din partea UEFA conform căreia în competițiile circumscrise acesteia nu pot să participe echipe departamentale legate direct de organele statului.

În contextul respectiv, decizia de privatizare a secției de fotbal este indicată de către Cristian Gațu, comandantul din acea perioadă al CSA Steaua București că a aparținut ministrului apărării Constantin Dudu Ionescu (12.02.1998 – 16.04.1998). Forma vizată a fost divizarea secției de fotbal de clubul sportiv al armatei și constituirea unui asociații non – profit de drept privat, căreia să i se cesioneze activitatea fotbalistică și locul în Divizia A.

Aceste demersuri au fost continuate și în mandatul ministrului apărării Victor Babiuc (17.04.1998 / 13.03.2000), conducând la înființarea, la data de 08.07.1998, a Asociației ”Fotbal Club Steaua București”, fără scop patrimonial, în baza legii nr. 21 / 1924, prin Sentința civilă nr. 186 a Tribunalului București, Secția a IV-a civilă.

În statutul aprobat în instanță al acesteia, se prevede că asociația ”continuă activitatea sportivă de performanță a Secției de fotbal a Clubului Sportiv al Armatei ”Steaua București” și preia în întregime tradițiile glorioase ale acesteia”.

În dosarul de înființare al asociației nr. 431 / PJ / 1998 de la Tribunalul București se regăsește adresa M 4123 / 04.07.1998 prin care Ministerul Apărării Naționale avizează favorabil dobândirea personalității juridice de către Asociația ”Fotbal Club Steaua București”, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu conținutul statutului acesteia.

Concluzii:
– Ministerul Apărării Naționale nu a mai avut interes și soluții pentru a patrona în continuare activitatea echipei de fotbal și a privatizat-o;
– instituțional, ministerul și UM 02301 nu au mai avut nicio o legătură cu asociația constituită, nefiind membri ai acesteia.

Apoi:
– o serie de șmecheri (generali, foste glorii și alte persoane interesate) au devenit membri ai asociației cu speranța că vor avea și ei, personal, câte o bucățică din echipa de fotbal;
– un alt șmecher cu bani ajutat de alți șmecheri din asociație și-au asigurat majoritatea în asociație, au profitat de noile legi apărute în anii următori și au transformat legal asociația fără scop patrimonial în societate comercială.
– prostia, lăcomia și îngâmfarea l-au determinat pe șmecher să lichideze asociația înglobată în datorii;
– ceea ce n-a știut șmecherul a fost că nu a dobândit tot ceea ce însemna ”Steaua București”, justiția constatând că divizarea secției de fotbal de clubul mamă a lăsat marca la origine și, implicit, numele. http://www.fcsteaua.ro/tag/afc/

Follow me
Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here