Despre concertul Pro Musica de la Timișoara (5.10.2014)

0
48

PRO MUSICA ILIE STEPAN
Articol de Iulia Radu
Un lucru e clar: lipsa unei prese muzicale în România crează monștri, fie că este vorba despre organizatori, fie că este vorba despre artiști. Trăim timpuri grele și din acest punct de vedere. Rar mai citești în presa de astăzi (online sau pe hârtie) o cronică a unui concert. Astăzi se poartă „copy-paste”. Toate concertele au fost sublime, au avut casă plină, sunetul a fost perfect… jurnalistul scrie orice doar ca să fie pe placul organizatorului, al artistului și să poată merge gratuit și la alte evenimente. Așa că, de cele mai multe ori, preferă să preia un comunicat de presă. Să fim serioși… câte cronici adevărate ați mai citit în ultimii ani în presă?! Mai ales că au fost o grămadă de evenimente internaționale (și nu numai) importante.
Dar în momentul în care un om (culmea, în cazul de față plătitor de bilet!!) îndrăznește să enumere, pe lângă punctele forte ale unui concert, și pe cele care lui nu i-au fost pe plac. Ei bine, atunci se dezlănțuie Iadul! Imediat nefericitul scriitor devine inamicul public numărul 1, este numit „frustrat” și trimis la colț pe… coji de nucă. Vă întrebați probabil, ce s-a întâmplat…. Prietenul nostru forumist, Entckidu, a fost duminică (5 octombrie) la concertul Pro Musica de la Timișoara. Omul este un fan al acestei formații. În urmă cu doi ani a scris o cronică entuziastă a albumului „Rockul Barock”. Ei bine, a fost la concertul de duminică și a scris o cronică în care a punctat și ce i-a plăcut și ce nu i-a plăcut (o puteți citi aici). M-a surprins să aflu că domnul Ilie Stepan s-a supărat foc după ce a citit impresiile prietenului nostru. Sincer, nu îi înțeleg reacția! Dacă un om care își plătește biletul, dacă un fan, nu poate spune deopotrivă și ce i-a plăcut și ce nu i-a plăcut, atunci ori ne-am întors într-un timp despre care am tot auzit vorbindu-se, ori a dispărut cu totul ideea de CRONICĂ DE CONCERT (părerea subiectivă a unui om care a participat la un show).
 
Vreau să vă spun că prima referire la acest concert aniversar a fost publicată pe acest site pe 7 ianuarie 2014 (informația era preluată de pe pressalert.ro) într-un articol în care Ilie Stepan anunța că va avea loc acest eveniment. Apoi, am revenit cu informații, atunci când le-am găsit (tot pe site-ul pressalert.ro) pe 25 septembrie. În ziua concertului, Andrei a postat pe Facebook de 3 ori link-ul unde poate fi urmărit live online acest concert extraordinar. Ba mai mult decât atât, a și comentat pe Facebook cu cei care urmărea transmisia.
Iată ce scria Andrei Partoș pe Facebook în timpul concertului:
Frumoasă atmosfera la Timişoara! Felicitări Ilie Stepan şi PRO Musica!
Nelu Sava MULTAM !…eu am „profitat”….
Andrei Partos Foarte bine ales repertoriul! Sună plăcut şi pe net!
Vlad Leonard ne uitam!!!
Nelu Sava Pro Musica…concert de forta…o incantare…
Mihaela Popescu Un adevărat tur de forța, mai ales in partea a doua. Adevărați muzicieni! Bravo!
Andrei Partos Da, a fost un regal, meticulos pus la punct.
Lavinia-Mihaela Ban Emotionant!!!!
 
 
 
Așa cum am făcut de fiecare dată, cu toate concertele care au avut loc în România, am căutat și am preluat și la noi articolele apărute în presă, asta pentru că am vrut mereu să aflăm mai multe păreri despre același eveniment. Ba mai mult decât atât, atunci când mergeam alături de mai mulți colegi de forum la un concert scriam cu toții câte o cronică pentru că impresiile erau mereu diferite. De data aceasta, a fost doar Entckidu și îi mulțumim încă o dată pentru opinia scrisă. Noi, ceilalți, nu am avut nici invitații, nici acreditări și nu am făcut nici drumul până la Timișoara.
 
Dar, am căutat pe Internet și am găsit câteva articole (puține ce-i drept, deși evenimentul Pro Musica merita mult mai multă atenție din partea colegilor de breaslă)
Am intrat mai întâi pe site-ul pressalert.ro (ei au susținut intens promovarea acestui show):
După cum a spus şi prezentatorul spectacolului, Bogdan Puriş, în speech-ul de început, „am asistat la un moment istoric în lumea rock-ului românesc“, iar feedback-ul fanilor din sală a fost unul copleşitor. Prima parte a spectacolului, cea care a ilustrat perioada „folk“ a trupei, a fost una cât se poate de spectaculoasă. Fie că a fost vorba de piesa Glossa (cântată şi la final, cu toţi cei implicaţi în acest proiect) sau de Creanga de cireş, compoziţiile de început ale trupei au demonstrat că au trecut testul timpului, iar un plus de şarm a fost adăugat şi prin prestaţia muzicală şi teatrală a lui Doru Eugen Iosif, alintat cu porecla de „Castravete“ de mai multe ori de către unii spectatori din sală.
Repriza a doua a debutat cu un moment special, un intro cu vocea lui Marian Odangiu. Un alt moment care a generat aplauzele sincere ale celor prezenţi a fost acela în care muzicienii, prin intermediul proiecţiilor de pe ecran, au adus un omagiu timişorenilor importanți pentru oraș, trecuţi în nefiinţă, printre aceştia numărându-se Petru Umanschi, Nae Tarnoczi, Oscar Berger sau Bela Kamocsa. Pe parcursul spectacolului care a durat peste trei ore şi jumătate, membrii trupei au cântat şi două compoziţii noi – nouţe dar şi câteva melodii din repertoriul internaţional, printre care şi celebra Satisfaction a celor de la The Rolling Stones. Au fost şi mici probleme tehnice, dar bucuria spectatorilor care au asistat la spectacolul de revenire al celor de la Pro Musica a făcut ca acestea să treacă aproape neobservate. Basistul Dixie Krauser a făcut „spectacol“ cu câteva solo-uri menite să-ţi taie respiraţia. Ilie Stepan, Horea Crişovan şi Bujor Hariga au introdus în „schemă“ sound-uri de chitară memorabile, iar Lică Dolga şi Mario Florescu au punctat cu tobe şi elemente de percuţie acest show. Doru Apreotosei, stabilit de mai mulţi ani în Suedia, alături de Radu Rotaru au colorat cu sunete de pian şi orgă compoziţiile trupei, iar invitatatele speciale Dana Borteanu şi Vera Ciocan au oferit şi ele o prestaţie de excepţie. Fiecare muzician prezent pe scenă a dat ce a avut mai bun din el, iar acest lucru s-a simţit din plin din partea publicului. A fost o seară – maraton în care Pro Musica a demonstrat că este un reper important în existenţa şi spiritul oraşului Timişoara. Concertul a fost transmis în direct şi pe Internet iar în viitor trupa va lansa un DVD cu acest eveniment. Nu ne rămâne decât să sperăm ca pe viitor Pro Musica să revină cât mai des în faţa timşorenilor. Nu doar la momente aniversare, ci şi cu materiale discografice noi. PRESSALERT.ro a fost partener media al acestui spectacol memorabil, oferindu-le cititorilor săi 11 invitaţii la acest concert, în urma unui concurs derulat pe site-ul nostru.
 
În puteți citi în întregime aici:
http://www.pressalert.ro/2014/10/pro-musica-scris-o-fila-de-istorie-rock-ul-romanesc-la-timisoara-cu-o-seara-maraton-la-concertul-de-revenire-dupa-21-de-ani-ce-pregateste-acum-trupa-foto-si-video/
 
 
 
Am mai găsit un articol pe site-ul tion.ro (text preluat şi de site-urile Realitatea.net):
 Chiar dacă au trecut ani de zile de când au urcat ultima oară pe scenă, legendarii membri Pro Musica au făcut un spectacol de zile mari la Timișoara. Duminică seara, în Sala Capitol de la Filarmonica Banatul, fanii formației, care au vrut să asculte melodii ca pe vremuri, au venit în număr foarte mare. Concertul a fost sold-out, iar cei care au participat la eveniment s-au putut bucura de o seară de neuitat.
La concertul Pro Musica au urcat pe scenă Ilie Stepan, Grigore Bujor Hariga, Dixie Krauser, Lică Dolga, Mario Florescu, Doru Eugen Iosif, Doru Apreotesei, Horea Crişovan şi George Găină și invitaţii Radu Rotaru, Dana Borteanu şi Vera Ciocan.
Aceștia au oferit publicului un spectacol ca la carte, chiar dacă spectatorii, de toate vârstele, s-au înghesuit să intre cu toții în sală.
Concertul a fost conceput în două părți. În prima s-au auzit acorduri de folk, care au ilustrat perioada în care Pro Musica s-a concentrat mai mult asupra acestui stil muzical. Astfel, în sala de la Filarmonica Banatul au răsunat melodii compuse acum 40 de ani.
După o scurtă pauză, protagoniștii spectacolului de neuitat au revenit cu a doua parte a concertului, care a fost marcată de perioada rock a trupei. Ca să îi bucure pe participanți cât mai mult, Pro Musica a cântat și câteva cover-uri.
 
Articolul poate fi citit în întregime aici:
http://www.tion.ro/pro-musica-a-facut-spectacol-la-timisoara/1464326
 
 
 
Încă un articol pe site-ul debanat.ro:
Rar, dar bine – acesta pare să fie vorbele după care se conduc membrii legendarei trupe timișorene Pro Musica. Total atipic, Ilie Stepan & co au pus la cale un concert la 41+ ani de la înființare și au făcut uitate, într-o clipă, cele două decenii de tăcere scenică. Timp de aproape patru ceasuri, câteva sute de oamenii au rescoperit minunea rock-ului baroc și au sfidat logica timpului.
Concertul Pro Musica de duminică seară a fost „sold out” cu vreo două zile înainte. La intrarea în sală, înghesuială ca la meci, cu oameni de toate vârstele – de la cei care l-au prins pe Ilie Stepan la primul concert, până la copiii și chiar nepoții acestora. Sala Filarmonicii Banatul a fost plină ochi, organizatorii punând și câteva rânduri bune de scaune suplimentare. La 41 ani și opt luni, Pro Musica e mai tânără ca niciodată și trăiește poveștile muzicale de la începuturi cu maturitate și extrem de multă sensibilitate, ascunsă în riff-uri de chitară, solo-uri bubuitoare de tobe și ploaie de sunete revărsate din clape.
 
Puteți citi articolul în întregime aici:
http://www.debanat.ro/2014/10/cum-sa-sfidezi-logica-timpului-si-sa-scrii-istorie-rock-pro-musica-la-aniversarea-41/
 
 
 
 
 
Şi pe site-ul Adevărul.ro a apărut o cronică:
 
Pro Musica a revenit în concert după o pauză de 21 de ani şi la 41 de ani de la înfiinţare. Aseară, Sala Capitol din Timişoara a fost arhiplină la unul dintre cele mai aşteptate evenimente din această toamnă timişoreană.
Muzicienii de la Pro Musica au pregătit minuţios evenimentul de „comeback”. O scenă de nivel occidental, condiţii tehnice deosebite, partea vizuală (proiecţii video pe trei ecrane cu ledeuri) a fost realizată de o firmă din Ungaria.   Sala Capitol a fost arhiplină. Foarte mulţi nostalgici, timişoreni care au ascultat Pro Musica înainte de Revoluţie.
Printre cei care s-au aflat în sală a fost şi Monica Macovei, candidată la alegerile prezidenţiale. Concertul a fost gândit în două episoade. Primul cu piese Pro Musica din anii 73-75. A fost perioada celebrelor compoziţii pe versurile lui Mihai Eminescu. Amintim doar “Glossa”, “Şi dacă”, “Dintre sute de catarge”.
Pentru a evoca perioada folk, pe scenă au urcat, la început, Ilie Stepan, Doru Eugen Iosif (unul dintre membri fondatori din 1973, care a cântat la voce şi fluier) şi clăparul Doru Apreotesei, venit din Suedia pentru acest spectacol, apoi George Găină (voce) şi toboşarul Lică Dolga. Pe scenă a urcat şi Mario Florescu, în prima parte doar ca percuţionist, dar şi basistul Dixie Krauser. În scenă a intrat şi excelentul chitarist Horia Crişovan, cel mai tânăr membru Pro Musica.
Puteţi citi articolul în întregime aici:
http://adevarul.ro/locale/timisoara/foto-eminescu-fost-rocker-traia-azi-spectacol-emotionant-pro-musica-pauza-21-ani-1_543243480d133766a8b3df3f/index.html
 
 
 
 
MIMO OBRADOV, Cu noi, Pro Musica 41
Scris la: 17.09.2014, de: Mimo OBRADOV
   Prezent, zilele trecute, la repetiţiile formaţiei pentru concertul de revenire pe scenă din 5 octombrie la sala Capitol, am trăit senzaţia unui deja vu. Am simţit şi am recunoscut spiritul acela ludic, auzind glumele şi comentariile hazoase pe care şi le împărtăşeau adolescenţii de ieri, acum hirsuţi, cu bărbile şi pletele (cine le mai are) încărunţite. Pro Musica este aici şi a fost în toţi aceşti ani de „vreme trece, vreme vine” în care membri grupului nu au mai cîntat dar au trăit împreună. Cu noi.
   Dacă în timpul războiului au fost cu toţii, indiferent de aparteneţa socială sau politică, într-un fel sau altul afectaţi şi au avut de suferit, după instaurarea regimului comunist cei care aveau să fie supuşi chinurilor în temniţe, să treacă prin trauma deposedării şi a deportărilor erau, în cea mai mare parte, oamenii buni, harnici, organizaţi, cu mintea deschisă, cu gospodării bogate. Ei au stîrnit invidia celor parveniţi şi înregimentaţi.
   La debutul anilor 1970 o nouă generaţie a început să se trezească, să-şi deschidă pîlnia şi să descopere libertatea de expresie prin artă, mai ales prin muzică, pentru că aceasta nu putea fi oprită de nici un fel de bariere şi graniţe. Cei dinainte, adunaţi în jurul formaţiilor Phoenix şi Clasic XX/ Progresiv TM, ne-au arătat că se poate şi altfel, că există alternativă la ceea ce era oficial promovat şi impus. Dacă ei au început cu The Shadows, The Beatles, The Rolling Stones, The Animals, The Yardbirds.., noi i-am descoperit cu un deceniu mai tîrziu pe Led Zeppelin, David Bowie, Alice Cooper, Lou Reed, T. Rex… Gusturile muzicale, afinităţile estetice, literatura ne-au apropiat şi au atins corzile ce-au vibrat atît de bine (aşa ni se părea nouă atunci) în mîinile unor prieteni încurajaţi astfel să înfiinţeze trupe şi să cînte, să exprime ceea ce simţeam.
    Pro Musica a fost una din aceste formaţii născute în atmosfera pătrunsă de neliniştea şi creativitatea naivă dar sinceră a anturajului. La început a fost folk, muzică acustică, pentru că nu se găseau instrumente şi aparatură performantă pentru rock electric. La clubul Universităţii, la Casa Studenţilor, la Lira, apoi la Casa Tineretului s-au organizat tot mai multe evenimente, cu precădere studenţeşti, în care s-a cîntat folk, s-a jucat teatru, s-a recitat poezie. Astfel s-a format o mică scenă, un modest curent cultural care a permis şi expresia voalată prin metafore a atitudinii noii generaţii faţă de realitatea cenuşie. Alternativa a devenit o posibilitate reală. Pro Musica s-a distins de la bun început printr-o abordare mai serioasă atît a muzicii cît şi a textelor. Era pe atunci o modă să pui pe note versuri ale marilor poeţi români, să le cînţi acompaniat de chitara acustică, să apari la cenacluri literare itinerante, însă modul în care Pro Musica a îmbogăţit semnificaţiile şi sensibilitatea poeziei lui Eminescu a fost impresionant, a deschis porţile pentru proiecte mai complexe: poeme de folk progresiv cu mai mulţi instrumentişti, cu mişcare scenică, pantomimă, tineri actori recitatori, spectacole puse în scenă cu regie.
   Am urmărit fascinaţi opera folk Creanga de cireş şi poemul spectacol 11 septembrie. Concertele au devenit evenimente iar la un moment dat s-a întîmplat inevitabilul. Percuţia s-a transformat în set de tobe, contrabasul în chitară bas, pianina în pian electric iar vioara în chitară electrică. Pro Musica s-a transformat în trupă rock!
   Cu noul concept şi sound grupul s-a impus încă de la prima ediţie a festivalului Tim Rock. De la coveruri după The Doors, Joe Cocker, The Rolling Stones şi versiunile electrificate ale cîntecelor din perioada folk pînă la compoziţii proprii a fost doar un pas iar atunci cînd acesta s-a făcut muzicienii au venit cu un concept original. Elaborat cu pasiune, aparent sofisticat dar adaptat ideal expresiei unei trupe electrice, a fost lansat rockul baroc.
   Dacă cei de la Phoenix, după dizolvarea primei formule beat în urma plecării din ţară a frontmanului, au inventat rockul etno, românesc, cei de la Pro Musica au deschis un nou capitol în muzica autohtonă cu un rock progressive inspirat din muzica renascentistă şi cea clasică. Din păcate calităţile lor şi ceea ce au reuşit în plan artistic nu a fost sprijinit şi recunoscut la adevărata valoare. Discurile şi înregistrările radio nu au reuşit să surprindă şi să redea magia şi forţa muzicii lor originale. Am scos din raft vinilurile Formaţii rock nr. 9: Pro Musica/ Accent, disc splitat pe care timişorenii ocupă o faţă a LP-ului şi Rockul baroc. Le-am reascultat după multă vreme.
   Ştiam că, la timpul apariţiei lor, în anii 1980, nu am fost mulţumit de calitatea imprimării şi a producţiei sunetului, dar acum, cînd tehnica studiourilor şi a masterizării au evoluat aproape grotesc, am fost plăcut surprins să aud acele vechi înregistrări de pe jumătatea albumul din seria Formaţii rock, simple dar de mare acurateţe, de parcă aş fi înghesuit într-o încăpere mică alături de cei care cîntă.
   Audiţia albumului Rockul baroc, în schimb, am dus-o cu greu pînă la capăt. Nu din cauza calităţii muzicii, a cîntecelor, ci a modului cum au fost mixate imprimările, mai ales partea vocală. Nu am lipsit de la concertele formaţiei în Timişoara, am ajuns chiar şi la Jebel cînd au oferit un dar din har celor internaţi la spitalul de psihiatrie. Pasărea P/Proteul pasăre, Metamorfoza, Zările gri, Curcubeul, apoi Glossa în variantă rock, Şi dacă, Dintre sute de catarge au fost creaţii care au adăugat o tuşă nouă însă profundă în creaţia muzicală autohtonă.
   Este o împrejurare fericită că după atîţia ani cei care le-au realizat sînt în măsură să le scoată din sertarele mai puţin umblate ale sufletului, să le facă, într-un fel, dreptate, căci multe dintre aceste cîntece nu au avut parte de imprimări care să le pună în valoare calităţile.
   Doar cei care au fost prezenţi la sute de cîntări şi repetiţii ştiu ce valori poartă această muzică. Prezent, zilele trecute, la repetiţiile formaţiei pentru concertul de revenire pe scenă din 5 octombrie la sala Capitol, am trăit senzaţia unui deja vu. Am simţit şi am recunoscut spiritul acela ludic, auzind glumele şi comentariile hazoase pe care şi le împărtăşeau adolescenţii de ieri, acum hirsuţi, cu bărbile şi pletele (cine le mai are) încărunţite. Pro Musica este aici şi a fost în toţi aceşti ani de „vreme trece, vreme vine” în care membri grupului nu au mai cîntat dar au trăit împreună. Cu noi.
 
 
 
 
De asemenea, am mai găsit pe Facebook păreri. Aveți mai jos câteva:
 

Negoitescu Leonardo

Și am fost la ProMusica! Obosit, exaltat și grăbit, am înșfăcat aparatul dar am uitat acasă cardurile. Așa că asta e singura poză pe care am făcut-o. Cu telefonul. Am să postez aici ceea ce am scris și pe pagina lor oficială.

Încep cu minusurile. În primul rând n-am venit de la Arad să ascult coveruri! Am venit să ascult Pro Musica! Și aveați de unde! Nici nu s-au cântat toate piesele trupei. Show-ul a fost destul de lung, s-a cântat aproape patru ore, consider că piese de la The Doors, Rolling Stones sau Pink Floyd nu-și aveau locul aici. În al doilea rând sound-ul a fost cu mult sub așteptări. Dacă Crișovan nu trebuia să se audă, de ce l-ați mai chemat? Tobele sunau de parcă n-ar fi fost amplificate. Vocea lui Krauser nu s-a auzit pasaje întregi, până și-a dat seama sunetistul și-anceput să butoneze. Nu e posibil așa ceva! Ca să nu mai spun că a făcut varză toate melodiile. Noroc că le știu pe de rost și mi le-am cântat eu mie. Krauser nu mai poate cu vocea, ok. Trebuia găsit un vocal mai tânăr, sigur cam toți cunosc piesele formației. Așa cum ați adus un clăpar pe lângă Apreotesei, așa puteați aduce un vocal care să cânte măcar ca Florescu. Fotografiile alea cu câinii pupați în bot de bebeluși iar nu-și aveau rostul. Chiar și restul. Mai puțin cele în care-i comemorați în felul vostru pe cei care au plecat dintre noi. În rest, ce să spun… a fost singurul concert din viața mea la care am lăcrimat. Din varii motive. Unul din ele este că am ”crescut” cu muzica voastră. Altele sunt cele pe care le știți voi. Am văzut un Ilie Stepan echilibrat, politicos, cu prezență de spirit, un Hariga peste care nu zici c-au trecut 41 de ani de la înființarea trupei, un Dolga ”acolo”, la locul lui pe toate piesele, un Apreotesei puțin timorat (poate pentru că nu s-a auzit decât când cânta doar el?) L-am văzut și pe Horia Crișovan… că de auzit… Oricum, de văzut l-am mai văzut și la TV, și la alte evenimente, l-am văzut și când a traversat în Calea Aradului prin loc nepermis și era să-l iau pe capotă… Mi-ar fi plăcut să-l fi și auzit la acest concert. Am zis c-o să-ncep cu minusurile. Gata cu ele. Plusuri: BRAVO! Pentru mine a meritat să vin să vă văd și să vă ascult.

 
 
 
 
Potra Valentin Din păcate firma de sonorizare adusă din Ungaria nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Deși de-a lungul timpului a mai prestat în orașul nostru la diverse evenimente, lăsând impresii foarte bune, de data asta și-a dat cu firma-n cap. Cei de la balcon au avut cel mai mult de suferit, dar nici la parter lucrurile n-au fost roze. În rest, nimic de comentat, eventual prezența unor cover-uri care n-aveau ce căuta într-un asemenea concert. Dar asta e deja chestie de gust. Per total a fost ok.
Diana Ciobanescu Absolut minunat! Emotie si muzica de mare calitate! Multumim prieteni!
Dolly Crisan Bravo! Cu mici obiectii:nu aveaţi nevoie de cover-uri,un sunetist bun costa 150 euro pt, a şti să ridice volumul cind intră vocalistu’ s-au să auzim ce cînta horea în rest felicitari!
Claudiu Popa Multumim Pro Musica a fost o seara memorabila jos palaria in fata voastra domnilor.
Ileana Vest SUPER!!!!!!Superb concertul!L-am urmărit online!Respectul meu,Ilie Stepan şi tuturor membrilor trupei!A fost o încântare!!!!Sincere felicitări!Mai rar asemenea concerte…Mulţumesc!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here