Gabriel Cotabiță, Vali Rotari și Marius Popa vorbesc despre preselecția EUROVISION 2014

februarie 24, 2014

140

Compozitorul Marius Popa, cel care a participat cu piesa „Like The Sun” (interpretată de Lea Mar) la preselecția Eurovision, a trimis o scrisoare deschisă directorului TVR după ce a aflat că melodia lui nu s-a calificat în finală.
Puteți citi scrisoarea mai jos:

Domnule director, numele meu este Marius Popa. Un om… Un om cu pretenții de compozitor care s-a conformat cerințelor formulate pe site-ul eurovision.tvr.ro și care a înscris înspre jurizare un cântec, compoziție originală, la finala națională Eurovison 2014 organizată de instituția pe care o conduceți. Nu voi comenta criteriile după care a fost făcută notarea melodiilor și alegerea pieselor participante, nu am competența înțelegerii acestor criterii. Așa se pare, după 15 ani petrecuți activ în această industrie…
Dar, domnule director, am o rugăminte și o întrebare în același timp: vă rog să mă sfătuiți, care este calea legală prin care instituția dumneavoastră îmi poate înapoia cei 200 de lei plătiți ca taxă de înscriere? Nu de alta dar simt că am participat la un Caritas de prost gust… Nu am nici măcar siguranța că piesa mea a fost ascultată. Dacă ar fi fost așa, aș fi știut cine a făcut parte din juriul care a făcut selecția și, mi se pare de bun simț, aș fi aflat notele pe care acest cântec (al meu) l-a obținut în cadrul jurizării. Țineți totul atât de secret încât îmi este foarte greu să cred că plicul pe care vi l-am trimis a fost deschis… Nu de alta, dar îmi este și mai greu să cred că ține de gust ca acest cântec să fie admis (http://www.youtube.com/watch?v=nBu9EU7wD8E) și cântecul meu nu (http://www.youtube.com/watch?v=k6fq7gWBQOk).
Sunt convins de buna credință care animă acțiunile întreprinse de angajații postului dumneavoastră… Mă rog, al nostru, al românilor… Dar, domnule director, ca să nu mai lungim o discuție inutilă: îmi vreau cei 200 de lei înapoi. Cum să fac?
Vă mulțumesc frumos!
Cu un respect deosebit,
Marius Popa,
un compozitor obscur cu pretenții de artist.

La rândul său, Vali Rotari (Foișorul de Foc) a postat pe pagina de Facebook următorul mesaj:

Dragi prieteni,dorim sa va aducem la cunostinta ca piesa noastra „When The Love Falls„, inscrisa la preselectia Eurovision 2014, nu a fost jurizata din motive tehnice. Cantecul nostru a fost descalificat inca de la inceput deoarece din plicul cu materialele depuse a lipsit Anexa 3. Noi am depus aceasta anexa si nu intelegem disparitia ei, astfel ca am facut contestatie si, in speranta ca se va rezolva, dorim ca „When The Love Falls” sa fie ascultata si jurizata alaturi de cele 12 cantece admise.
http://www.youtube.com/watch?v=qdCXNaql4tc

Și Gabriel Cotabiță a postat un comentariu amplu pe pagina sa de Facebook:

Bună dragilor!
Au fost selectate piesele pentru finala națională Eurovision 2014.
Așa cum v-am obișnuit, am să-mi expun și eu câteva păreri!
Mai înainte de toate, aș vrea să clarificăm o stare de fapt.
La preselecția din acest an a participat și VH2, nu cu o piesă nouă, ci cu un edit de 3 minute din Schimbă ceva. Varianta nu a convins juriul, motiv pentru care piesa nu a fost admisă în selecția finală. Sfârșit de poveste, fără resentimente!
În atâția ani de scandaluri în meseria asta, am învățat o regulă simplă: Their game, their rules! Nu-ți convin regulile, nu participa în joc!
Organizatorul este TVR, în calitate de membru EBU. Conducerea TVR delegă o echipă de producție a evenimentului, aceasta desemnează un juriu, pe care îl constituie după criteriile și preferințele echipei, iar acesta, juriul, ca o sumă obiectivă a subiectivităților individuale, alege, conform unor reguli numai de el știute, cântecele cele mai reprezentative pentru finala națională a concursului!
Nu este NIMIC de contestat!
De aici începe eseul. Avem 12 piese, dintre care, pe 1 martie se va alege în urma spectacolului de la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov, piesa ce ne va reprezenta Copenhaga în mai.
E bine că e la Brașov, pentru că provincia apreciază mult mai bine manifestările artistice, e bine că este pe o scenă și nu într-un platou de televiziune, pentru că se poate vedea mai bine capacitatea interpretativă în regim de spectacol a concurenților.
Ce nu este bine este că, pe pagina oficială a evenimentului, exista un cronometru care făcea numărătoarea inversă până la ora 14, oră la care trebuiau date publicității, numele celor admiși în finală. Acesta a ajuns la zero și a stat acolo o oră și jumătate până s-au afișat! Dezbateri aprinse, ce mai! Sau poate au stat sa adauge mai ales numele celor care nu au intrat în finală, ca să arate ce aprigă a fost lupta!
Felicitări celor admiși!
O parte din piesele intrate le cunoșteam, altele nu. Între timp, până să se afișeze toate link-urile pieselor, a început scandalul: că președintele juriului este unchiul unuia dintre interpreții calificați, că șefa delegației este soția altui solist interpret calificat, etc. Câtă răutate! Dar oare TVR nu ar fi putut evita aceste discuții? (Întrebare retorică, nu se ia în considerare!)
Ascult cele 12 piese și încerc să-mi dau seama cam care a fost ideea jurizării, ce s-a urmărit! Ea rezultă în mod firesc, inevitabil!
Sunt 12 cântece dintr-o paletă largă de genuri, iar senzația este că s-a făcut loc!
Că s-a pregătit terenul pentru plasarea în poziția câștigătoare a cântecului care se zvonea de altfel, că ar fi preferat pentru a fi trimis. De fapt, nu cântecul, pentru că este destul de slab, ci cuplul de interpreți.
Că juriul a fost mai aproape de Vocea României decât de X-Factor, fiind doi interpreți din primul show și 2 respinși provenind din cel de-al doilea.
Că s-a ales după criterii sentimentale si cu nostalgia unor perioade muzicale de mult timp apuse, care nu au nicio relevanță pentru timpul în care trăim!
Aud o declarație de presă, cum că, juriul format din specialiști incontestabili (???, fără nume?) a avut o sarcină grea în a alege 12 cântece dintr-o recoltă de piese foarte bine produse și bine orchestrate! Nu mi se pare că e chiar așa!
Nu știu de ce se miră lumea că a intrat Naomy! Este o/un cântăreață/eț foarte bun/ă, căntecul însă parcă a coborât din camera cu vechituri.
Nu știu cine e Marcel Crăciunescu – Șăl, dar Hardjock ( adică joc hard ?!) mi-a adus aminte de sunetul Phoenix 1970!!!
M-a bucurat prezența Silviei Dumitrescu și a cântecului lui Virgil Popescu, frumos și diafan ca dantela bunicii.
A venit din nou Renée Santana, să sperăm că de data asta nu va mai fi așa de pe lângă ton ca data trecută.
Nu vreau să trec toate cântecele în revistă, pentru că e plicitisitor. Părerea mea este că, cele mai bune sunt Hearts Collide – Anca Florescu și Breathe – Ștefan Stan & Teddy K. Dacă cei de la The Dada ar fi fost mai inspirați în textul în engleză, mai conciși în partea de rap și cu o producție mai bună, poate intrau în top 3 la mine.
Paula și Ovi, dragii de ei, deși sunt favoriții nedisimulați ai ediției, pe mine nu m-au convins. I-am văzut și pe viu la Răzvan și Dani și nu m-au scos din papuci. Miracle nu este Playing with Fire, nici ei nu par a mai avea chimia de acum câțiva ani. Autorii, vreo 4, par a fi scris câte o parte separat și după aceea Ovi a venit și a pus crâmpeiele laolaltă. Dezvoltarea piesei avea nevoie de mai mult de 3 minute pentru a avea un impact oarecare și, deși se folosesc acute și modulații, piesa nu curge firesc și se termină jos.
Acum vom vedea! Totul depinde de cum se va cânta la Brașov și cât de convingători vor fi pentru public, Anca Florescu și Ștefan Stan. Ambițioși și valoroși sunt ambii, piesele sunt bune, moderne, au clipuri superbe. Dacă veți vota, nu uitați un singur lucru! Mai bine să trimitem o piesă interesantă, neașteptată, decât una, făcută după o rețetă deja uzitată și prăfuită!
La Eurovision (și nu numai!), dacă nu căștigi concursul, nu contează pe ce loc te clasezi!
Atenție, vine primăvara!