SANREMO 2014: o ediție fără învingători și fără învinși

februarie 24, 2014

Articol tradus din La Repubblica

S-a încheiat încă o ediție a festivalului Sanremo. În acest an festivalul nu a strălucit. Cei doi prezentatori nu au știut să inventeze nimic nou față de anul trecut, iar organizatorii nu au ales nicio piesă cu adevărat frumoasă.
Bilanțul acestei ediții ar fi unul cât se poate de simplu: nu avem niciun învingător adevărat, deci putem spune că nimeni nu a pierdut. Nu a câștigat Fazio deși a plecat la drum cu toate atuurile. Are dreptate Giancarlo Leone, directorul RAI 1, atunci când spune că dacă se uită pe cife, cei 10 milioane de telespectatori îl fac să se simtă învingător, dar tot el recunoaște că nu trebuie să gândim acest eveniment în cifre, fiind mult mai importantă calitatea show-ului. Dar tocmai aici este problema. De ce nu a câștigat „calitatea”? Calitatea pieselor a fost una de nivel mediu, ba dacă vrem să fim sinceri putem recunoaște că au fost piese mediocre. N-am văzut nicio capodoperă… iar acest lucru a accentuat plictiseala care a marcat acest festival.
Calitatea programului a fost ridicată de invitații italieni și de cei străini. Dar faptul că artiștii italieni au avut la dispoziție 30 de minute pentru recital, iar cei internaționali au fost programați la ore înaintate în noapte a dăunat show-ului. Fazio nu a pierdut nimic, și-a făcut show-ul lui, nu a pierdut-o pe Littizzetto, care i-a fost alături cu calitățile și defectele ei. Nu au pierdut nici interpreții care vor merge acasă cu o popularitate mai mare, ținând cont de expunerea media de care au avut parte. Nu a câștigat nici divertismentul pentru că, în afară de Crozza (și pentru el tot 30 de minute au fost alocate!), au fost mulți timpi morți și multe momente plictisitoare care au „gonit” telespectatorii de pe RAI.

Cei doi prezentatori
Dacă anul trecut rolul Lucianei Littizzetto a fost unul savuros, în acest an a fost repetitiv și previzibil.
Fazio rămâne Fazio. El face ceea ce știe. Nu este un mare prezentator, nu a fost nici în ediția precedentă, dar alături de Luciana și-a descoperit noi calități.

Invitații
Baglioni, Arbore, Ligabue, Carra… nu e nimic de comentat… sunt artiști respectați. Dar trebuie să spunem adevărul, faptul că le-au fost acordate câte 30 de minute, a fost exagerat. Momentele lor au părut lungi și au dezechilibrat serile festivalului. Până la urmă, concursul în sine ar fi trebuit să fie „protagonistul” acestui eveniment. Oricum, fiecare dintre cei 4 au făcut o figură frumoasă, asigurând cele mai bune momente ale festivalului. Și dacă suntem la ora adevărului, trebuie să recunoaștem că RAI nu a acordat niciodată jumătate de oră lui Baglioni, Arbore sau Ligabue, așa că a fost o plăcere să îi vedem. Ne-am bucurat să o vedem în acțiune și într-o formă foarte bună pe Raffaella Carra cu „Cia cia ciao muchacho ciao”, chiar dacă momentul în sine a fost prea lung.

Invitații străini
E dificil să critici atunci când pe scenă urcă Cat Stevens, Rufus Wainwright și Damien Rice, reprezentați de vârf ai muzicii rock și pop de ieri și de azi. Totuși, este greu să înțeleg de ce au fost programați la ore atât de târzii. Care a fost obiectivul? Să aduci invitați străini, cu un stil rafinat, pentru a marca diferența mare dintre aceștia și ai noștri? Dacă da, atunci obiectivul a fost atins. Ce și-au dorit? Să facă rating mare? Nu cred, pentru că au avut de pierdut pe partea asta. Să atragă publicul tânăr? Puțin probabil să reușească acest lucru cu Cat Stevens, Rufus și Damien. O bilă albă o dau pentru Stromae, care a avut un număr original și a fost o surpriză extrem de plăcută pentru public, care a avut astfel ocazia să îl descopere.

Secțiunea „Giovanni”
A fost cea mai bună parte a festivalului. Unii au fost chiar peste medie: Hunt, The Niro, Diodato, Zibba. Victoria tânărului Rocco Hunt a fost salutată cu mult entuziasm de toată lumea. Textul piesei, o adevărată oază de optimism de care avem cu toții nevoie, a fost apreciat așa cum se cuvine.

Secțiunea consacraților
Este dificil să spui ceva de bine, dar la fel de dificil este să și critici. Nu a fost nimic atât de rău încât să fii îndreptățit să dai cu pietre, dar nu am văzut nimic extraordinar de frumos care să merite o laudă adevărată. De aici și nota plictisitoare a festivalului. Toate piesele prezentate vor avea o viață scurtă, nu a fost nimic unic, emoționant sau memorabil. Pur si simplu nu găseai un motiv să spui „mai aștept puțin să văd piesa care îmi place, sau să văd piesa care mă face să râd”. De aceea mulți telespectatori nu au mai rezistat până la finalul serii, preferând să meargă la somn. Nu sunt multe de zis: piesele sunt inima festivalului. Asta trebuie să rețină organizatorii.
Acestea fiind spuse, închei prin a spune că piesa Arisei nu merita să câștige, dar la fel d adevărat este faptul că nici celelalte piese nu meritau. Așa că… de ce să nu câștige Arisa?! Îmi pare rău pentru Renga, care rămâne, chiar și fără victorie, una dintre cele mai bune voci masculine din Italia.
În această ediție, au mai avut piese bune Antonella Ruggiero, care a cântat foarte bine, Cristiano De Andre, care din păcate a cântat prost și Riccardo Sinigallia. Dar la radio vom asculta piesele interpretate de Noemi, Perturbazione și Giusy Ferreri, piesele ușurele care vor fi uitate rapid.

În ceea ce privește ediția din 2015, iată ce a declarat Giancarlo Leone, directorul RAI 1, în cadrul ultimei conferințe de presă: „Eu îl aștept pe Fazio cu un proiect nou pentru 2015. Are o lună la dispoziție să vină cu acest proiect, dacă o să-mi placă vom continua împreună. Dar în capul listei se află Carlo Conti, la el m-am gândit ca primă opțiune. Cu o singură excepție: dacă vine Fiorello cu un proiect, ediția următoare îi aparține. Mai sunt prezentatori din televiziune care ar putea să facă Sanremo, mă gândesc la Flavio Insinna, Antonella Clerici, care a mai prezentat în trecut”.
sursa: La Reppublica