EXCLUSIVITATI

GALA FOLK „OM BUN” la Sala Palatului (7.03.2010)

decembrie 20, 2012

158

Cronică semnată de Iulia Radu

Ora 18.45. Am trecut cu greu de aglomeraţia de la intrarea în Sala Palatului. Unii erau încă la coadă pentru a intra, în timp ce alţii stăteau la un pahar de cafea, o ţigară şi o bârfă mică.
Pe hol, am abordat câteva persoane.
„Am venit pentru că îmi place mult muzica folk, de altfel nu ratez nici un eveniment de acest gen şi obişnuiesc să merg şi prin cluburile de folk” (Nicolae Pascu, 44 de ani)
„Baniciu este idolul meu şi nu lipsesc niciodată de la concertele lui, de aceea am venit în această seară. Dar îmi place şi Vasile Şeicaru” (Adrian Voicu, 19 ani)
„Pentru Mircea Baniciu şi pentru Vasile Şeicaru am venit mai mult. Sper să cânte mult!” (Lorena Cărăman, 21 de ani)
„Mie îmi plac toţi de pe afiş. De fapt, îmi place acest gen de muzică extrem de mult. Am venit chiar dacă este duminică şi mâine mă duc la muncă, ştiu că se va termina târziu dar nu contează. E cadoul meu de 8 Martie!” (Adina Gogu, 32 de ani)
Public numeros (aproximativ 3.000 de spectatori), de toate vârstele, obişnuiţi ai cluburilor în care se cântă folk, fani declaraţi ai genului. Am avut 5 ore de folk de cea mai bună calitate „servite” într-un decor cât se poate de simplu: 4 reflectoare aşezate în cele 4 colţuri ale scenei, un banner mic agăţat pe cortină şi când a fost cazul un scaun sau două. Fiind vorba de o Gală, m-a surprins puţin simplitatea dusă la extrem…
19.15. Prezentatorul serii, Adrian Ivaniţchi, ne-a urat bun venit. Textele lemnoase, încăpăţânarea de a cânta-recita câte un refren al unei piese din repertoriul artistului pe care urma să-l invite în scenă, desele trimiteri maliţioase la Folk Maraton (eveniment ce va avea loc în aprilie tot la Sala Palatului), bâlbele întâlnite la tot pasul, au făcut ca prezentarea să fie una anostă, fără sare şi piper.
Prima care a intrat în scenă a fost Maria Gheorghiu, acompaniată la clape de Radu Graţianu. Şi-a dedicat recitalul memoriei Tatianei Stepa (Aripi de drum ). Reacţii entuziaste din partea publicului a primit la piese precum Floare de vârtej, Curcubeu, Adună-mi, mamă, umbră cu lopata. A încheiat cu un cover din repertoriul Amaliei Rodriguez, Cancao do Mar, pe care l-a interpretat live şi în emisiunea Psihologul muzical (RRA). M-a bucurat în mod deosebit pentru că mi-a plăcut încă de atunci.
A urmat Daniel Iancu. A adus cu el de toate: umor, versuri cu tâlc, dialog cu publicul, câteva influenţe country (la piesa El e miliţian) şi a fost răsplătit cu aplauze la scenă deschisă şi rechemat pe scenă. N-au lipsit piese precum Vine valul îmi ia calul, Olguţa gerofila, Muriţi-ar capra (despre care a spus că a propus-o ca imn naţional… dar a fost respinsă) şi Patria.
Eu nu am ascultat albumul meu Interioare. L-am făcut şi gata
Alexandru Andrieş s-a declarat invidios pe Daniel Iancu din simplul motiv că cel din urmă venise cu un stativ pentru versuri. În consecinţă ne-a avertizat că e posibil să nu mai ştie unele versuri atât de bine ca noi sau ca domnul Ivaniţchi (acesta tocmai ce cântase un refren de pe albumul Interioare). Alexe a avut un recital bine alcătuit: piese vechi, noi, mult umor. Ne-am bucurat de piese ca: Transport în comun, Când la femei le vin idei (a stârnit hohote de râs în sală), Pneumonie (una dintre preferatele mele), Petala. N-a fost lăsat să plece cu una cu două. A revenit la bis dar… instalaţia de sunet a dat semne de oboseală. „Nu se aude chitara… nu poate fi decât de la cablu”, zice dom’ profesor. Dar nu e grav. Caută în buzunar şi scoate o muzicuţă. Ascultăm Ce oraş frumos. La final, Alexandru Andrieş a mulţumit celor de la tehnic pentru că dacă nu erau ei, nu am fi auzit muzicuţa. Le mulţumim şi pe această cale!
Mircea Florian a venit însoţit de Ceata Melopoica (adică: Dan Hadrabur şi Dixie Krauser – al cărui bas mi-a atras atenţia în mod deosebit, veţi vedea în poze!!). A fost bine primit de public, chiar dacă n-am mai simţit acelaşi entuziasm. Semn că tinerii (şi nu numai!) ştiau mai puţine despre acest mare artist. Pe lângă piese consacrate, precum Pe mine Mircea mă cheamă, Pădure liniştitoare, Să nu credeţi şi Pleoapa de argint, a cântat şi o primă audiţie: Culoarea neagră de decor. În timpul recitalului său, Maria Gheorghiu l-a ascultat cu sfinţenie, aşezată pe un scaun la intrarea în culise, pierdută parcă în muzica lui Mircea.
Ada Milea a început cu un fragment din „Nasul”, bucată interpretată alături de Bogdan Burlăcianu (Fără Zahăr). După plecarea lui Bobo, artista a entuziasmat publicul cu piese precum Rodica, Andreea, Mici şi mulţi, Colind horor, Ceauşescu n-a murit. Şi pentru că ne-a plăcut atât de mult, am rechemat-o pe scenă. Era sincer impresionată de reacţia călduroasă a publicului, parcă nu se aştepta la aşa ceva, deşi i se întâmplă mereu. Zău, că e prea modestă!
În timpul recitalului susţinut de Doru Stănculescu şi Sorin Minghiat, am văzut persoane care şi-au sunat apropiaţii pentru a-i lăsa să asculte prin telefon piesa Fără petale, mulţi oameni au murmurat Ai hai. Personal, am regretat că nu a cântat şi Cafeaua de dimineaţă. La final, Doru a primit din partea organizatorilor un trofeu sub forma unei chitări de sticlă pentru contribuţia sa la dezvoltarea muzicii folk.
A urmat chiar organizatorul Galei „Om Bun”, Victor Socaciu, alături de Biroul Executiv. Deşi Victor îşi propusese să înceapă cu Iedera, nu s-a putut. Cineva le umblase la clape şi acestea nu puteau fi folosite… Până s-a dres situaţia, Socaciu a pus mâna pe chitară şi a cântat Oameni de zăpadă, Tata şi caii. Au avut şi un moment dedicat memoriei unor artişti precum Tatiana Stepa, lui Vali Sterian, Moţu Pittiş, Anda Călugăreanu. De altfel, pe scenă se afla chiar şi chitara Tataianei Stepa. În timpul piesei Nucul a fost aprinsă şi o lumânare în memoria celor dispăruţi. M-a bucurat mult prezenţa pe scenă a lui Marius Roşiu (ex- Trupa Veche, actual membru al Biroului Executiv), un chitarist foarte bun! La final, şi gazda a primit acelaşi trofeu sub formă de chitară.
Mă fascinează de fiecare dată modul în care se transformă publicul în momentul în care îşi face apariţia pe scenă Vasile Şeicaru. Aplauzele capătă ritm, feţele spectatorilor se transformă şi te cuprinde un sentiment de bucurie generală. Vale a început cu Actorul şi a continuat cu câteva piese de pe albumul lansat în urmă cu un an: În oraşul cu floare de tei, Înger pereche, Nici n-am ştiut, nici n-am aflat. Piesele erau deja cunoscute de spectatori, fapt care l-a bucurat nespus pe folkist. Şi el a fost chemat la bis şi Ivaniţchi i-a înmânat în aplauzele generale chitara-trofeu.
Asta e mereu problema mea: sunt ultimul
Starea de euforie din sală s-a accentuat odată cu venirea duo-ului Baniciu – Cnejevici. Tinerii pletoşi au avansat şi mai mult, venind foarte aproape de colţul din dreapta al scenei, agitându-se pe tot parcursul recitalului, din care n-au lipsit: La început de drum, Dealul cu dor, Vara la ţară, Andrii Popa, Întoarcerea la Orient Şi pentru că era deja „8 Martie şi 5 minute”, după cum a declarat chiar Mircea Baniciu, a dedicat doamnelor şi domnişoarelor piesa Eşarfă în dar.
Seara s-a încheiat cu Cântecul bufonului interpretat de Puiu Ivaniţchi alături de Mircea Baniciu şi Vlady Cnejevici.
Donovan la Om Bun
În final, vă dau şi o veste bună (deocamdată la stadiu de intenţie). Se pare că la ediţia a XX-a, în iarnă, Festivalul Folk „Om Bun” va avea un invitat special: Donovan. Chiar dacă vestea nu a entuziasmat sala aşa cum m-aş fi aşteptat, eu m-am bucurat sincer şi sper să devină realitate.