Gala „Folk You! Florian Pittiș” în Piața George Enescu din București (5.09.2015)

septembrie 6, 2015

144

**Galerie foto de Iulia Radu (click aici!!)**

Articol de Iulia Radu
„Prea mult rock pentru o gală folk”, spunea cineva. Pe mine nu m-a deranjat. Ba mai mult decât atât, am înfruntat canicula pentru a-l revedea pe Kempes. Asta e, sunt câțiva artiști și câteva trupe pe care le revăd cu plăcere oricând pentru că mă încarcă cu energie pozitivă. Zis și făcut! Prima dată am ajuns în Piața „George Enescu” pe la 17.20. Vreo 20-30 de oameni se topeau sub razele neprietenoase ale soarelui. Pe scenă, Teodora Buciu. O tănără pe care v-o recomand cu drag. O văd pentru prima dată în concert și mi-a plăcut de la primele acorduri. A cântat din repertoriul Alanis Morrissette, 4 Non Blondes… Dacă aveți ocazia, nu ratați un recital de-al ei. Din păcate, nu aveam aparatul foto la mine, așa că nu i-am putut face nicio fotografie. De fapt, acesta este motivul pentru care am decis să dau o fugă până acasă, așa că am revenit în Piața „George Enescu” la ora 19.00, cu echipament complet: aparat foto, agendă, pix și chef de muzică. Am prins finalul recitalului susținut de Andrei Păunescu. Public, mai numeros, dar „pestriț”. Erau acolo prea puțini oameni care veniseră special pentru eveniment. Unii ieșiseră la plimbare și s-au oprit pentru a asculta muzică, alții spuneau că n-au avut bani pentru un bilet la Festivalul „George Enescu” și au venit pe lângă Ateneu „ca să respirăm aerul festivalului, dar rămânem să vedem cine mai cântă aici”.

Am trecut printr-o diversitate mare de genuri: de la folk la pop-rock, la folk-rock până la heavy-metal. Dintre toate recitalurile văzute de mine, Taxi s-a bucurat de cea mai bună reacție în rândul spectatorilor. Spectatorii au cântat la unison cu Dan Teodorescu piese precum Criogenia, Ai închis marea în ochi, Strada mea c-un singur bec, Dramă în Vamă. De altfel, cei de la Taxi au fost chemați cu insistență la bis.

Dacă la Taxi sunetul a fost aproape decent, la Pasărea Rock situația s-a schimbat. Cât timp am stat în față să fac fotografii, am auzit ce cântau băieții, după ce m-am retras în lateral (în dreapta scenei), doar am dedus că Mircea Baniciu avea un dialog cu spectatorii între piese. Alături de Mircea Baniciu, Josef Kappl și Ovidiu Lipan „Țăndărică” au urcat pe scenă: Marius Bațu (chitară acustică), Sorin Voinea (keyboards) și doi instrumentiși (flaut și oboi) de la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești. Din recital nu au lipsit piese precum Pasărea Calandrion, Praznic năpraznic, dar și melodii din repertoriul lui Baniciu: Eșarfă în dar, Andrii Popa și altele. Aș vrea să pot spune mai multe, dar având în vedere că n-am auzit mare lucru, mă opresc aici.

Kempes a urcat pe scenă după ora 22.00. A fost mai greu să ajung în fața scenei pentru că rockerii adevărați ocupaseră deja locurile de pe gardul de protecție. Am reușit într-un final și am făcut câteva fotografii. Deși am stat la un metru de scenă, singurul pe care l-au auzit clar și tare a fost chitaristul Alin Moise. Noroc că știam versurile! Kempes este la fel de charismatic și transmite la fel de multă energie, chiar dacă nu i-am auzit vocea. Trupa arată foarte bine pe scenă, băieții flirtează cu aparatele foto, este una dintre puținele trupe românești pe care le văd preocupate de relația „artist – fotoreporter”, în sensul că vin în buza scenei pentru a fi fotografiați. Recitalul mi s-a părut prea scurt. Au fost chemați cu insistență la bis, iar 22.45, Kempes & Co ne-au urat noapte bună. A fost absolut impresionant momentul în care Kempes a cântat alături de spectatori piesa Aproape de voi.

Așadar, am petrecut o după-amiază interesantă în centrul Bucureștiului, în care mai mult „am văzut” decât am „ascultat” muzică. Înțeleg că sunetul s-a dus în Ateneul Român unde avea loc un spectacol în cadrul Festivalului „George Enescu”. Este regretabil că s-a întâmplat așa ceva! Poate că era mai bine ca Gala Folk You să aibă loc în Centru Vechi, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți. Sau în orice alt loc, asta pentru a evita o situație jenantă (puteți citi comunicatul organizatorilor Festivalului „George Enescu” aici). Revin la public. Poată că nu ar fi rău ca data viitoare promovarea să se facă pe un public țintă (pe care bănuiesc că Folk You îl are). Au fost două zile de festival: vineri și sâmbătă, ambele potrivite pentru evenimente în aer liber. Am ratat recitalurile de vineri, dar numărul de spectatori de sâmbătă mi s-a părut cam mic. În plus, oamenii ieșiți la plimbare pe Calea Victoriei se opreau acolo mai întâi din curiozitate. Unii rămâneau, alții își continuau drumul după un scurt popas. La fața locului nu am văzut niciun program al evenimentului, în schimb am auzit oameni care se întrebau ce recitaluri urmează. Este greu să intri în atmosfera de concert când te afli în mijlocul unui public dezorientat. Cred că la trupa Taxi a fost cel mai mare număr de spectatori. Diversitatea prea mare de genuri muzicale a cam „spart” mulțimea. Înainte de recitalul lui Kempes au plecat mulți spectatori, e drept că și ora era târzie. Poate un prezentator al Galei ar fi creat o legătură mai puternică între public și evenimentul în sine. Poate…
Și încă un lucru, apropo de sloganul evenimentului: „Mișcarea de rezistență”. L-am văzut scris pe afiș, l-am văzut pe ecranele de la scenă dar… am uitat care era ideea inițială… Rezistăm în fața căldurii… a frigului… a…?! Că am uitat eu, n-ar fi o problemă, dar am impresia că au uitat și organizatorii. Ușor-ușor mesajul inițial al evenimentului se diluează, iar Folk You devine doar un festival ca toate celelalte. Mă bucur că între recitaluri am ocazia să îi ascult pe Florian Pittiș, George Nicolescu, Vali Sterian… dar de ce să îi lăsăm să ajungă doar niște voci pe fundal?! E păcat ca tocmai o „mișcare de rezistență” să își piardă atitudinea!

În încheiere vă las și un link către cronică făcută de Andrei:
http://andreipartos.ro/plimbare-la-folk-you/