GALA PREMIILOR MUZICALE RADIO ROMÂNIA (20.03.2016) – comentarii, impresii, întrebări

Articol de Iulia Radu
S-a tras cortina și peste cea de-a XIV-a ediție a Galei Premiilor Muzicale Radio România. Lista completă a câștigătorilor am publicat-o deja (click aici pentru a citi!) așa că este vremea comentariilor. Încep prin a spune că aceasta este una dintre edițiile mele preferate! Am reținut câteva aspecte pozitive pe care vreau să le punctez la început. În primul rând m-a impresionat decorul. Scena a arătat impecabil în acest an! Felicitări organizatorilor pentru strădanie. Vă reamintesc că evenimentul va fi transmis de TVR 1, duminica viitoare (27 martie de la ora 21.00), dar până atunci vă puteți face o idee despre cum arăta scena din fotografiile postate pe Facebook (click aici!). La fel de impresionant a fost și jocul de lumini și lasere de la intrarea în Sala Radio, precum și proiecțiile de pe pereții exteriori ai sălii! Înăuntru, în hol, starurile invitate erau întâmpinate, pe covorul roșu, de fotoreporteri și jurnaliști de la diverse televiziuni. Oriunde te uitai, cineva dădea interviuri, făcea fotografii cu fanii sau semna autografe de zor! Este unul dintre puținele evenimente unde publicul are șansa să se întâlnească cu artiștii momentului. Am văzut o mulțime de puști (5-16 ani) care alergau pe hol, prin sală cu carnețele în mână pentru a obține autografe de la cât mai mulți artiști. Printre cei mai solicitați la fotografii și autografe au fost Andra și Mihail.
În acest an m-au impresionat în mod plăcut și prezentatorii. Au lipsit gafele, poticnelile, timpii morți de altă dată. Felicitări Daniela Mihai Soare și Eugen Rusu! Au fost pentru prima dată împreună în această postură și s-au descurcat remarcabil.
Dintre cei care au urcat pe scenă, pentru a primi premii, mi-au plăcut în mod deosebit Gabriel Cotabiță (Premiul de Excelență) care a interpretat „Noapte albastră”, acompaniat la pian de Ionel Tudor, dar a beneficiat și de un backing vocals de excepție din partea publicului. A fost unul dintre cele mai emoționante momente ale serii.
Pentru mine, Mihail a fost o surpriză extrem de plăcută. El a primit Premiul „Cea mai bună voce masculină” și a interpretat două piese, acompaniindu-se la chitară acustică și având alături doi colegi (unul la chitară acustică, celălalt la contrabas). E bine de reținut că sala a fost un vulcan de fiecare dată când numele lui s-a auzit la nominalizări.
Emoționant a fost și momentul în care a urcat pe scena Marius Țeicu (Premiu special pentru întreaga carieră). I-au fost alături Angela Similea (extrem de emoționată) și Corina Chiriac. Publicul l-a primit cu deosebită căldură, ridicându-se în picioare și aplaudând minute în șir. Reacția sălii l-a copleșit, iar Marius Țeicu nu și-a putut stăpâni lacrimile!
 
Este drept că au existat și câteva minusuri pe care, oricât de mult am vrea, nu le putem trece cu vederea.
M-a surprins puțin discursul lui Cornel Ilie, care din dorința (probabil!) de a felicita gazdele și organizatorii, a lăudat ideea unor premii acordate și genurilor muzicale care nu se află mereu pe radio. M-a mirat că tocmai Cornel, cel care se lupta în timpul preselecției Eurovision pentru ca rockul să fie difuzat pe toate radiourile, nu a observat că fix categoria „muzică rock” lipsea cu desăvârșire din acest eveniment! Au lipsit și jazz-ul și blues-ul și muzica electronică, deși există festivaluri de gen, deși există artiști care au lansat albume din toate aceste genuri în 2015! O parte dintre ei și-au prezentat CD-urile și au vorbit despre activitatea lor concertistică în cadrul emisiunii „Psihologul muzical”, deci Radio România i-a susținut și i-a difuzat prin emisiunea lui Andrei Partoș.
Mă așteptam să-l văd la acest eveniment și pe Ovidiu Anton, reprezentantul României la Eurovision, dacă nu pe scenă, atunci măcar printr-un mesaj video, mai ales că Radio România a fost partener al preselecției, trasmițând și în direct evenimentul de la Baia Mare. Sigur, la fel de normal mi s-ar fi părut ca TVR-ul să transmită în direct Gala Premiilor Radio România, nu să înregistreze pentru altă zi! Ar fi fost un minim semn de politețe ,prietenie și reciprocitate!
Revin puțin la structurarea show-ului și la organizarea propriu-zisă. S-a spus pe scenă că premiile s-au acordat după ce au fost consultate playlist-urile tuturor stațiilor Radio România (regionale, locale, teritoriale). S-a ținut cont și de concertele artiștilor, de câte hituri au avut în anul precedent, de clasamente… Noțiuni vagi… nimic concret. Mi-e greu să cred că doar aceștia sunt artiștii care au cântat în România în 2015. Doar eu am fost la o sumedenie de concerte de muzică hard-rock, heavy-metal, rock alternativ, blues, jazz, soul, funk, rap, muzică instrumentală deci… știu că există și alții care tot cântă în București și în țară. De asemenea, Nicu Covaci a aniversat, în octombrie, 50 de ani de carieră. Am fost la Berăria H și am fost extrem de impresionată de respectul de care se bucură Nicu Covaci, atât din partea publicului (localul a fost plin), cât și din partea colegilor de breaslă (pe lângă artiști din București au venit, special pentru eveniment, foarte mulți din Timișoara și chiar și din străinătate). Nu pot să nu mă întreb de ce nu a fost și el prezent la Premiile Radio România? Dacă Premiile Grammy sunt un reper pentru organizatori, atunci nu pot fi „sărite” din schemă atâtea genuri muzicale. În momentul în care reflecți cât mai fidel scena muzicală românească (cu toate genurile ei active pe piață), atunci câștigi enorm la capitolul credibilitate. Altfel, spunând că ai consultat playlist-urile tuturor stațiilor Radio România, reiese că asta-i singura muzică pe care o difuzezi, ceea ce nu-i adevărat având în vedere că există cel puțin o emisiune („Psihologul muzical”) unde ajung artiști din TOATE genurile! Mai întreb și eu retoric: unde se pot auzi compozițiile lui Marius Țeicu?
Am sesizat unele ciudățenii și la categoriile de premii. În primul rând nu mă așteptam ca Mihail să fie desemnat „cea mai bună voce masculină”, îl vedeam mai degrabă câștigând la categoria „Debut”.
În acest an au existat și două categorii noi: „Big Like – Facebook” și „Cel mai bun video – Youtube”. Trebuie să recunoașteți că este oarecum ciudat să pleci acasă de la Gala Premiilor Muzicale RADIO România, cu aceste trofee în brațe. În plus, nu am aflat câte vizualizări au fost pe Youtube și nici câte like-uri sunt pe Facebook… Bănuiesc că premiul a fost acordat în baza unor clasamente întocmite de platforma Youtube și de Facebook, dar cum nu a fost prezentat niciun top, totul a fost confuz.  M-am întrebat și mă întreb în continuare de ce nu este implicat publicul în alegerea câștigătorilor sau / și a nominalizaților?
Nu am uitat că pe 30 martie se împlinesc 5 luni de la tragedia din clubul Colectiv şi ar fi fost un gest firesc să existe un moment „In memoriam”. Mai ales că de curând numărul victimelor a ajuns la 64! Din păcate, tragedia a fost trecută cu vederea atât de organizatori cât şi de artişti.  De la cei din urmă mă aşteptam la mai mult. Nu ştiu de ce mă încăpăţânez să cred că artiştii trebuie să-şi folosească vocea şi pentru lucruri care contează, nu doar să strige „unde sunt celelalte trofee ale mele că nu-mi ies la socoteală„… Înţeleg că tragedia s-a întâmplat la lansarea unui album heavy-metal şi că acest gen nu se regăsea pe lista de premii, dar parcă ne-a afectat pe toţi indiferent de ce muzică ascultăm, difuzăm sau cântăm! Îmi amintesc că imediat după momentul Colectiv au curs tributurile pe Facebook, Youtube şi în concerte. Atunci dădea bine! Chiar Delia a postat pe pagina ei de Facebook o înregistrare cu ea şi colegii ei cântând piesa The Day We Die a grupului Goodbye To Gravity, cel care a dispărut în incendiul din 30 octomrie (cu excepția solistului). Şi atunci e firesc să mă întreb cum se face că „artistul anului” nu a mai simţit nevoia să scoată un cuvânt despre această tragedie… Dar nu ne mai mirăm, constatăm doar că şi în showbusiness e ca-n tenis: până la urmă joci pentru tine! Şi atât!
Las la urmă un moment penibil petrecut la finalul show-ului, exact în momentul în care Delia primise trofeul la cea mai importantă categorie: „Artistul anului”, și se pregătea să rostească tradiționalul discurs cu mulțumiri. Aflată în primele rânduri, Andra a spus ceva (nu am auzit pentru că nu avea microfon), Eugen Rusu i-a răspuns că unul dintre trofeele ei se află în culise și îl poate recupera la final. Apoi micuțul David Măruță, foarte simpatic de altfel, a urcat pe scenă și a întrebat-o pe Delia dacă-i dă trofeul ca să i-l ducă mamei lui. „Pe ăsta nu ți l-aș da”, a răspuns Delia, cu umor. Oricât de haios a fost momentul, nu pot să nu subliniez că astfel de gesturi nu se fac, nu vorbești fără microfon din sală atunci când te afli la o Gală televizată și transmisă în direct pe principalul post de radio din România și nu strici un moment al unui coleg de breaslă. Asta-i tot!
An de an am semnalat minusurile acestei Gale, an de an am făcut propuneri de albume, de secțiuni, de evenimente demne de luat în seamă și totuși organizatorii au rămas fixați pe un număr limitat de nume și genuri, fapt care nu are menirea să apropie publicul tânăr de Radio România. Trăiesc cu speranța că ediția a XV-a va avea și mai multe elemente pozitive, că publicul va fi implicat în mod real și transparent în decizii. M-aș bucura ca Gala Premiilor Muzicale Radio România să fie așteptată cu nerăbdare de toată suflarea iubitoare de muzică din țară, nu doar de cei 1.000 de spectatori prezenți în sală. E mare nevoie de un sponsor puternic la un astfel de eveniment și dacă-l ai e păcat ca Radio România să nu editeze un CD cu toți cei premiați și nominalizați așa cum face Academia Americană care organizează Premiile Grammy.