Hai să-ți spun, Radule, și ție, cum e cu cremele astea!

iulie 26, 2016

Articole de Marina Almășan
Ascultându-te aseară, dragă Radu Banciu, cel care m-a și îndemnat apoi să te văd în reluare, a avut o remarcă: „vulpea care nu ajunge la struguri, spune că sunt acri”! După ce ți-am văzut reluarea, l-am înțeles: se referea la observația ta, potrivit căreia tu și emisiunea ta nu ați accepta niciodată să faceți reclamă la creme şi detergenți. Adică, vezi Doamne, ce demni sunt unii – ăsta ești tu, și cum se umilesc alții, chipurile „pentru a rezista” – asta eram eu.
Dragul meu, dă-mi voie în primul rând, să-ţi mulțumesc copios pentru reclama pe care ne-o faci (fără să fi primit vreo cremă sau vreun gel de duș! ) mie și site-ului „femeide10.ro”; în „ABC”-ul predat mie de Mihai Tatulici la intrarea în TVR, figura și regula: „Orice publicitate, chiar și cea negativă, tot publicitate este!”. Vreau însă să-ți transmit, cu adâncă-mi simpatie față de tine, pe care nicio răutate nu o poate zdruncina, câteva precizări: emisiune „cu un scaun și o masă”, cum spui, pot să fac și eu, și tot fără buget, însă nu sunt atât de dibace precum tine, să vorbesc deștept, zilnic, câte o oră. De aceea, mă feresc (și vă protejez!) și m-am obișnuit să mă înconjur, în emisiunile mele, de mulți invitați, foarte mulți chiar, sper mai toți valoroși, care abat atenția telespectatorilor dinspre mine, înspre ei. Ei, taman asta face ca formatele noastre să se deosebească radical (desigur că al tău este foarte bun, iar al meu foarte prost, deși – din greșeală, cu siguranță – avem amândoi cam același rating). Al tău își poate permite să funcționeze doar cu o reclamă la niște cărți, iar al nostru, pe lângă reclama la cărți – cum, n-ai văzut că avem și așa ceva, de fiecare dată? de fapt, e firesc, doar nu mi-ai văzut niciuna din emisiuni, știi doar că sunt proaste! – formatul nostru, aşadar, mai are nevoie și de alte surse pentru a rezista.
Cuuum? Nu pot să cred că te miri că invitații cer bani!?! Doamne, în ce țară trăiești? Există vedete care cer bani doar ca să le faci o poză cum trec strada sau beau un pahar cu apă! Vezi ce înseamnă să faci emisiuni de unul singur? Noi însă te iubim, chiar dacă veninul tău de multe ori nu are loc în capilare și se revarsă în eter: ăsta ți-e formatul, până la urmă, ăsta e rolul asumat, pe care-l interpretezi foarte bine. Vorba aia, dacă rezistă Piersic să se uite la tine, când exclami, cu nonșalanță, că după Beligan ar cam trebui să se ducă și el, de ce să nu rezist eu, un umil angajat al unei instituții publice, când mă suspectezi că mi-am făcut poze prin lume, călătorind cu bani obținuți necurat. Confuzia ți-e întrucâtva justificată, nu amesteca însă, te rog, planul personal cu cel legat de TVR. Eu m-am bătut mai puțin, e drept, cu cărămida-n piept, cu cărțile mele, m-am bucurat în liniște de aprecierea celor care au investit cu bucurie și interes în – poate banalele – mele jurnale de călătorie și nu am făcut decât să le respect cerințele: acelea de a publica poze în care autorul este prezent și el în povestea sa. Poze cu clădiri, munți și temple poate lua oricine de pe net, ba chiar mult mai bune decât stângăciile mele.
Puteți citi articolul în întregime aici:
http://femeide10.ro/hai-sa-ti-spun-radule-si-tie-cum-e-cu-cremele-astea/

Scrisoare deschisă către DNA

Dragă DNA!
Deși îmi trec fiori pe șira spinării ori de câte ori îți aud inițialele, deși mă cutremur, văzându-te braț la braț cu oameni despre care până mai ieri puteam jura că-s curați ca lacrima iar acum își zăngăne cătușele pe treptele tale, deși mă întreb dacă mai există vreun ins sus-pus din România de azi care sa nu se afle pe lista ta neagră, m-am hotărât, iată, să-mi iau inima-n dinți și să te invit și la noi acasă, la TVR. Mă împinge spre asta, dragă DNA, disperarea locatarului care vede cum locuința sa de-o viață se umple de bulinele roșii ale unei prăbușiri iminente, cum cutremure înspăimântătoare îi amenință locul în care a trăit decenii, în care a crezut, și-a investit cei mai frumoși ani și toate energiile creatoare..Iar acum acest loc riscă să se surpe. Și nu din cauza gradelor de pe scara Richter – cu toate că și cu groaza lor în sân urcă zilnic, în turnul Televiziunii, sute de suflete – ci din cauza unor netrebnici ticăloși, care, lăfăindu-se vremelnic în fotolii confortabile, și-au bătut joc de casa noastră. De munca noastră. De noi. De ceea ce a însemnat brandul nostru, decenii în șir.
Vino, dragă DNA-ule și ridică și tu bariera de la Pangratti, răscolește-ne trecutul și dibuiește-i pe „imaculații” care ne-au batjocorit instituția, care au umplut-o și de datorii, dar și de rușine și care par acum că au intrat în pământ, confirmând spusele proverbului „nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Readu-ne demnitatea muncii noastre, ajută-ne să înțelegem de ce noi, mâna asta de oameni care chiar ardem pentru această instituție, care ne dăruim telespectatorilor noștri, care stăm cu mâna întinsă pe la alții, umilindu-ne într-un mod imaginabil doar pentru a ne putea face meseria, de ce noi, ăștia, puțini în fapt, trebuie să ducem în spinare cohorte întregi de „pile” , aduse nouă pe cap de conduceri efemere și plantate pe scandaloase ștate de plată? De ce trebuie să creem, de ani buni, sub apăsarea verdictului „nu mai sunt bani”, când bani au fost mereu, dar numai pentru alții, iar cei mai mulți dintre noi ne-am făcut conștiincioși treaba din nimic, făcându-l să și pocnească, am muncit cu suflet și am cheltuit cu măsură? Unde sunt, totuși, banii instituției noastre? …Am întrebat sute de oameni din TVR: cameramani, electricieni, șoferi, redactori, scenografi, regizori, mașiniști și alții asemeni lor dacă nu știu de ei; și-au întors pe dos buzunarele și sufletele : cică nu ei au luat milioanele de Euro care nu mai sunt. Nu și-au însușit salarii nemeritate, nu au vânturat bugete astronomice pentru producții de nimic, nu și-au încasat comisioane dolofane pentru „afaceri” suspecte.. Au rămas, mai toți, la fel de săraci precum au fost la angajare. Știu, sună patetic…Imaginea TVR-ului a fost, voit, atât de terfelită, încât orice spun eu acum, poate fi întors împotriva noastră. A mea și a colegilor mei.
Puteți citi articolul în întregime aici:
http://femeide10.ro/scrisoare-deschisa-catre-dna/