Inka Stier (19 august 2008)

august 19, 2008

Bine v-am regasit Andrei si Guzu ce surpriza placuta.
Am fost in Romania si vaii….. am vazut Costinestiul (la televizor). E schimbat ce sa zic… lipseste atmosfera anilor 80…. anii cei mai frumosi ai tineretii noastre.
Cred ca era prin ’87-88… nu mai conteaza… nu stiu daca va mai amintiti cum se numea pe atunci concursul Miss Romania?
Se numea Munca Tinerete Frumusete. Fete din toata tara venite la Costinesti penru a-si etala talentul. Am cunoscut-o pe concurenta din Galati, o fata blonda cu ochi albastri, inalta o chema Gabi. Ne-am imprietenit cu ea binisor, o conduceam la repetitii iar seara ieseam impreuna laVox Maris si asteptam cu nerabdare concursul. In acea seara la Teatrul de Vara nu puteai arunca un ac… era arhiplin… am si intarziat, concurul incepuse asa ca impreuna cu prietenele am plecat la Vox Maris. Andrei, ca un DJ priceput era in continua interactiune cu publicul. Am inceput sa dansam iar la un moment dat auzim :
– Nu stim unde se desfasoara concursul de frumusete dar dupa cite vedem concurentele se afla aici in fata noastra :))))
Credeti-ma au navalit oamenii in incinta discotecii si se uitau la noi ..noi la ei si nu intelegeau nimic..ne-au luat la intrebari:
-Sunteti missuri fetele??
Cred ca am fugit la toaleta iar de la toaleta sa mai prindem sfarsitul concursului. Aici ne astepta o surpriza:)))))
Prietena noastra galateanca a castigat !!!! woww am plecat cu ea la Hotel Forum unde credeau ca vor primi macar o cina dar NICI VORBA. :(((( Le-au multumit pentru participare si drum bun ..infometate si obosite ..dezamagite au pornit missurile noastre care incotro…. Galateanca noastra a venit cu noi si pe drum plangea de foame, am dus-o in camera (lociam laAmiral… acum se numeste Vox Maris Club) am servit-o cu zacusca ardeleneasca pe biscuiti simpli… A fost foarte recunoscatoare… daa am gasit si o bucata de slanina prin geanta :)) a fost o cina de pomina… Cina unei proaspete Miss Munca Tinerete Frumusete.
Chestionez gingas o concurenta. Probele fizice erau destul de putine. Periodic, cer acordul juriului pentru a continua. Ca sa vedeti ce tehnologie aveam, foloseam doua microfoane cu fir plecat din sediul RVC. Firul avea peste 200 de metri, ca sa ajunga sus, acolo unde ne aflam. Pupitrul era în interiorul Radioului, iar colegii mei de la pupitru, dadeau muzica si efecte (inventate de noi) doar în baza a ceea ce auzeau, pentru ca ei nu vedeau nimic.Pe plaja erau peste 15 stâlpi cu difuzoare, asa ca ne puteau auzi peste 10.000 de oameni.