INTERVIU CU MARC BOLAN (1971): „Electric Warrior este un album-manifest, o oglindă a societății engleze”

0
154

Pe un album T.Rex,  re-editat de Rhino Records/Warner Bros, a fost inclus un interviu cu regretatul Marc Bolan, realizat de DJ-ul american Michael Cuscuna în 1971. E vorba de albumul Electric Warrior, care tocmai se lansa în SUA. traducerea a fost făcută de Iulia Radu.
Interviul a fost difuzat la „Psihologul muzical” (Radio România Actualități) pe 26 septembrie 2015.

Reporter: Sunt Michael Cuscune și stăm de vorbă cu Marc Bolan de la Tyranausaurus Rex, sau T.Rex, dacă preferați așa. Unul dintre subiectele principale despre care vom vorbi este Electric Warrior, cel mai recent material discografic lansat de grup. Este un album unic, cel mai fericit dintre toate pe care le-ați lansat, care cucerește din ce în ce mai mulți oameni. Și modul în care ai scris versurile este diferit față de celelalte albume…
Marc Bolan: Da… este puțin ciudat pentru că am devenit mai interesat de comunicarea directă cu oamenii. După ce m-am întors din călătoria în America mi-am dat seama cât de important este să faci lucrurile acum, să spui ce ai de spus acum. Și asta am făcut pentru că noi de fapt, ne doream să cântăm. Am mers în studio și asta am făcut…
Reporter: Ți-ai dat seama că toate referințele la mitologie și personaje mistice din versurile tale de până acum nu ajungeau la oameni?
Marc Bolan: Nu în Marea Britanie, ci în America. Marea Britanie a fost mereu diferită, ne-am bucurat mereu de mare succes acasă. Dar în America nu am însemnat mai nimic pentru că oamenii nu ne știau, habar n-aveau la ce să se aștepte de la mine. Și până la urmă de ce ar fi știut?! Prin acest album mi-am dorit să explic Americii că merită să ne asculte, dacă nu le place, ok. Dar mi-aș dori să ne dea măcar o șansă și să asculte muzica noastră pentru că vreau să îi am de partea mea. Îmi doresc să fac și alte lucruri aici: filme, alte înregistrări și îmi place foarte mult să cânt aici, în America. Mi-aș dori să cânt pe bilete aici, dar să susțin și câteva concerte la care accesul publicului să fie gratuit. Dar costă foarte mult un astfel de turneu. Ca să pot face asta, trebuie să-mi măresc cota. Oamenii vor primi odată cu albumul și un poster și fotografii inedite, și o insignă și alte lucruri drăguțe. Cred că artiștii trebuie să facă astfel de gesturi pentru fanii lor.
Reporter: Noul T.Rex nu înseamnă doar două persoane, este o trupă mai mare, nu?
Marc Bolan: Acum suntem patru persoane pe scenă. Eu compun piesele și aveam nevoie de mai mulți muzicieni, nu doar de Mickey Finn, pentru a obține sound-ul dorit. Avem foarte puțin timp la dispoziție pentru a face ceea ce-mi doresc. Mai stăm în America doar 3 zile, apoi mă întorc în Marea Britanie și începem un turneu de 3 luni. Mi-ar plăcea să petrec mai mult timp aici pentru a obține pe scenă sound-ul pe care-l vreau. Dar în Marea Britanie am deja un proiect, care include lansarea a trei cărți de science-fiction. Eu am lansat deja o carte de poezii, în plus, fac și muzică pentru film. Sunt implicat în multe proiecte. O mare dorință a mea este să cuceresc America. Vreau să închei și acest subiect. Serios. Doar așa voi putea decide ce voi face în continuare. Acum sunt un rocker, muzica este inspirația mea inițială.
Marc Bolan 10Reporter: Cu Electric Warrior veți avea 4 albume lansate în America și probabil vă veți bucura de multe difuzări la radio, de apariții în presă și veți reuși să vă consolidați baza de fani.
Marc Bolan: Oamenii care au albumele noastre aici sunt cu adevărat speciali. Primim scrisori frumoase de aici. În Marea Britnie, timp de 3 ani am fost o trupă underground. Am avut albume bune, dar nu am avut apariții în presă, difuzări la radio sau apariții TV. Și apoi, dintr-o dată am „explodat” cu acele versuri inspirate din science-fiction. Pot să fac din nou acest lucru! Pot să susțin concerte gratuite sau cu bilete foarte ieftine pentru tineri. Chiar și acum în Marea Britanie, în turneul pe care-l promovez acum, intrarea la concert costă un dolar. Nu vreau să „jefuiesc” oamenii. Dar aici, în America, nu pot cere astfel de lucruri pentru că promoterii m-ar refuza, dar dacă reușesc să devin cunoscut și să îmi pot gestiona singur aparițiile și concertele, atunci o voi face. Nu trebuie să spui că muncești pe nimic.Trăim suficient de bine, nu trebuie să îi „jupuim” de bani pe spectatori. Partea frumoasă a Angliei este că e o țară mică, toată lumea știe pe toată lumea acolo. La începutul carierei mele, cântam cu Cat Stevens, eram amândoi un fel de soliști de folk. Nu aveai unde să te duci, ce să faci, așa că noi cântam la chitară acustică. Oamenii se simțeau bine cântând, artiștii acceptau cu ușurință să înregistreze pe un album de-al tău. Era cel mai simplu lucru să-l ai pe album pe Eric Clapton sau pe Elton John. Eu aș cânta cu oricine pentru că este vorba de muzică. Singura persoană cu care am o afinitate în ceea ce privește versurile este Bernie Taupin pentru că și el este interesat de science-fiction și cărți pentru copii.

Marc Bolan
Marc Bolan

Reporter: Există o diferență între a scrie poezii și a scrie texte pentru piese?
Marc Bolan: Da. Pentru că atunci când scriu un text pentru o piesă țin cont de muzică, de linie melodică. Într-o melodie este o putere foarte mare. Cânt câteva acorduri, intru într-o stare anume și apoi scot versurile din cap… sunt ca niște imagini. În schimb, poezia este un mod de a structura cuvintele astfel încât să obții emoții fără ajutorul muzicii.

Reporter: Dar au și poeziile o melodicitate a lor, poate într-un sens diferit…
Marc Bolan: Sigur că da. Dar într-o piesă ai puterea beat-ului și a liniei melodice, depinde foarte mult și modul în care rostești cuvintele… Contează mult cum este prezentată piesa.
Reporter: Ai vorbit mult despre muzicienii britanici, dar crezi că muzicienii americani de rock sunt „prinși” în complexul starului rock?
Marc Bolan: Sincer, nu știu ce să spun. Oamenii pe care i-am întâlnit aici sunt foarte drăguți. Dar e drept că nici nu am cunoscut prea mulți. Îl voi întâlni pe Randy Newman, dar știu că este o persoană de treabă, deci cred că va fi plăcut să-l cunosc. Cred că tu știi mai bine decât mine cum stau lucrurile. Cel mai mare șoc pentru mine a fost când am aflat că Tom Jones se bucură de succes aici. Și alții ca el. Mi s-a părut… wow.

Reporter: Este alt de gen muzică și de public.
Marc Bolan: Exact! În felul lor sunt oameni buni.
Reporter: În America ai cântat în deschidere pentru artiști cunoscuți aici, așa cânți și în Marea Britanie?
Marc Bolan: Ne-am lansat devreme, pe la 13-14 ani și ne-am câștigat un public. La început am cântat în deschiderea altor artiști cunoscuți, dar de cele mai multe ori cântam pe cont propriu în cluburi underground.
Marc Bolan 5Reporter: Una dintre piesele de pe album se numește Rip Off, eu nu am înțeles…
Marc Bolan: Ce anume nu ai înțeles? Pentru că eu am fost destul de direct în exprimare…
Reporter: Ce înseamnă mai exact pentru tine Rip Off?
Marc Bolan: Păi, la bază înseamnă o vorbăraie fără sens. Dar poate fi și ceva amuzant. De exemplu, competițția dintre casele de discuri. Unele sunt bune, altele nu. Unii artiști sunt puși într-o lumină bună, alții nu. După ce au avut succes considerabil, artiștii se trezesc fără niciun ban. Știu mulți artiști în această situație și nu ar fi corect să le spun numele. În America sunt considerați superstaruri, iar ei trăiesc pe stradă. Pentru mine asta înseamnă „rip off”.
Reporter: Când spui în textul piesei: „Dancing in the dark / With the tramps in the Park / It’s a rip-off / Such a rip-off”, te referi la puștii din clasa mijlocie?…
Marc Bolan: Nu, deloc. Mă refer la cei care sunt nevoiți să doarmă în parcuri. Dar pentru tine poate însemna altceva. Eu am trăit aproape un an de zile în mijlocul țiganilor, într-o caravană, unde viața era uimitoare. Modul lor de viață este extraordinar. În Anglia, spre deosebire de America, poți trăi o astfel de viață pentru că nu ești hăituit de poliție. Țiganii parchează mașina pe un câmp, iau masa, dorm sub stele. Dar sunt oameni înțelepți, extraordinari, sunt un fel de zei. N-am crezut acest lucru, dar am cunoscut 2 sau 3 oameni cu adevărat puternici. Ei resping viața de la oraș, dar au mai multe cunoștiințe, chiar sunt înțelepți.
Reporter: Și coperta albumului este neobișnuită: apari tu cu o chitară electrică și două amplificatoare în spate. Ai luat prin surprindere mulți oameni când ai trecut la chitara electrică. Cred că ai folosit-o pentru prima dată pe A Beard Of Stars.
Marc Bolan: Da. A fost un fel de teasing pentru acest album. Cred că A Beard Of Stars a fost cel mai puțin important album al nostru. Pentru mine Electric Warrior este primul album-manifest. Este o oglindă a anului 1971 pentru noi în Anglia. Dacă cineva este curios să afle de ce avem succes în restul lumii, trebuie să asculte acest album. Este primul album care simt că mă reprezintă.

Reporter: Ascultând acest album îmi dau seama că este prima dată când ai luat în considerare și America. Vei mai face piese precum The Wizard?
Marc Bolan: Sigur că da. Am o piesă care se numește Children Of Rarn, care este o poveste preistorică și care ar fi trebuit să dea numele albumului lansat înainte de Electric Warrior. Piesa are și o variantă de 14 minute.

Marc Bolan 2Reporter: Albumul Electric Warrior a fost înregistrat în 3 locuri: Londra, Los Angeles și New York. Ai ales special aceste locuri?
Marc Bolan: Oh, nu. Nu aveam mult timp la dispoziție. Am stat câteva zile în Los Angeles și am zis să încercăm să înregistrăm. Am intrat în studio și lucrurile au ieșit bine. Plănuim să ne întoarcem aici în luna iunie.
Reporter: De ce nu a intrat Hot Love pe acest album?
Marc Bolan: Nu am crezut că este o piesă relevantă pentru acest album. Get It On mi s-a părut potrivită, dar Hot Love nu. Albumul care se numește T.Rex a fost făcut cu un an înainte de Ride A White Swang, tocmai de aceea nici nu m-am așteptat ca acel album să fie un succes. Chiar deloc. Nu mi-am făcut iluzii. Nu era relevant. Așa că pentru mine, primul turneu în America va fi cel pe care-l facem în luna noiembrie, iar primul album în America este Electric Warrior. Pentru mine, aceasta este o fază nouă.

Reporter: Cum decizi ce piesă va fi acustică și ce piesă va fi cu chitară electrică?
Marc Bolan: Păi, nu știu… Life’s A Gas este undeva la mijloc. Are un backing puternic, dar la bază este o piesă acustică. Unele piese pur și simplu cer o anumită energie. Cosmic Dancer este o piesă la care țin foarte mult și publicul o îndrăgește. Pe aceea am vrut să o fac acustică, dar am agăugat și bateria și a ieșit bine. Mai am două piese pe care nu le pot face decât acustic, mai am vreo 6 pe care le fac în genul piesei Rip Off, un fel de hard-rock.
Reporter: Când compui?
Marc Bolan: Păi, depinde… De exemplu acum nu am pus mâna pe chitară de 3 zile și simt că explodez. Compun când simt nevoia. S-a întâmplat să treacă 3 luni fără să scriu ceva. Dar săptămâna trecută, de exemplu, am scris 6 piese. O fac de plăcere. Trăiesc în secolul XX și trebuie să accept că nu pot să umblu pe stradă și să-i rog pe oameni să mă hrănească pentru că voi fi arestat. Așa că trebuie să fac discuri. Așa este construită lumea astăzi. Important este să lansezi discuri.

„Oamenii nu se gândesc că poate, în doi ani, nu vor mai exista bănci în care să-ți depozitezi banii”

Marc Bolan 11Reporter: Ești conștient de puterea pe care o dă celebritatea oamenilor?
Marc Bolan: Celebritățile sunt tot oameni… De exemplu, dacă îmi vine ideea să ofer un tricou gratuit la fiecare album cumpărat, și spun această idee casei de discuri, în mod clar răspunsul de la ei va fi că ideea nu poate fi susținută financiar… Până la urmă fiecare încearcă să mai treacă un an cu bine, să-și ia o casă, să-și hrănească familia, să-și rotunjească contul din bancă. Unii nu își dau seama că probabil, în doi ani nu va mai exista o bancă în care să-ți depozitezi banii. Se poate întâmpla orice: dezastre naturale, cutremure, se întorc extratereștrii, orice. Este foarte greu să îi faci pe oameni să vadă lucrurile din această perspectivă. Dar nu e imposibil. Într-un fel noi am reușit să facem asta în Anglia. Dar e nevoie de timp pentru că toată lumea încearcă să te tragă înapoi pentru că nu vor să piardă nimic. Trebuie să găsești oameni care te respectă și care îți înțeleg ideile. Sunt și oameni buni și cu ei trebuie să lucrezi. Vorbeam mai devreme de „Rip Off”… Sunt mulți care organizează concerte, evenimente caritabile, dar banii strânși nu ajung niciodată la cei care ar avea nevoie de ei. Toată lumea este conștientă de acest lucru.
Reporter: Ce planuri de viitor ai?
Marc Bolan: Fie că va avea sau nu succes Electric Warrior, noi va trebui să ne onorăm poziția și să lansăm un album nou. Am piese dar nu știu încă ce voi face cu ele. Noi lucrăm cu sentimente… Este nevoie de multă muncă. Un fan din Germania, eu îmi numesc fanii „cats”, mi-a spus: „Marc, tu ești cel mai mare om, după Hitler”.

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here