CHARLES AZNAVOUR – „Timpul de odinioară” (autobiografie) – partea I

0
167

De la fiul unor emigranți armeni, așa cum este și astăzi, care și-a dovedit talentul pe stradă, urcând apoi, una câte una, treptele succesului, până la artistul internațional care a devenit, Charles Aznavour, cântărețul, actorul, autorul, dar și fratele, soțul, prietenul, se destăinuie cu simplitate și afecțiune în cartea autobiografică, „Timpul de odinioară”.
Mai jos aveți fragmente din cartea „Timpul de odinioară” („Le Temps des avants”, Flammarion Quebec, 2003), care a fost publicată în limba română la Editura Ararat în 2005.

Complexul lui Edith

Nu fac parte dintre cei care păstrează totul, nu am păstrat decât scrisorile trimise de prietenii mei și de cei pe care îi admiram. Și totuși, în dulapurile și sertarele mele s-au adunat un milion de lucruri inutile, de exemplu telegramele pe care le-am primit cu ocazia premierelor mele pariziene – asta înaintea apariției faxului care nu-mi provoacă aceeași emoție. Zilele acestea, după ce am hotărât să arunc tot ce mi se pare a fi de acum înainte inutil, am regăsit un număr impresionant dintre acele telegrame. Am început prin a le trece la concasor, când privirea îmi căzu pe cea trimisă de Edith Piaf din Statele Unite, unde cânta la clubul Versailles, pe East Fiftieth Street. Era cu ocazia primei mele „premiere” importante la Alhambra, cea care trebuia să facă din mine o adevărată vedetă sau să arate că am greșit insistând și să dea astfel dreptate celor din mass-media care mă târau în noroi.

Pe fond de hârtie de culoare albastru-gaulois, pe care erau lipite trei benzi albe, se detașau cu negru aceste câteva cuvinte: „Sunt sigură de triumful tău”, „Regret că sunt departe”, „Te îmbrățișez foarte tare”, semnat „Edith”. Am șovăit mult la această telegramă înainte de a o trece în mașina concasoare a amintirilor. Apoi mi-am spus că nu am nevoie de o bucată de hârtie pentru a o reînsufleți. Pe Edith am păstrat-o întotdeauna foarte prezentă în inima mea.

Unică. Ea era unică, cu o inimă mare cât stânca Gibraltarului, un caracter pe jumătate grosolan, pe jumătate Sfânta Tereza, era domnișoara Contradicție întrupată în femeie. Când intrai în cercul ei, nu mai puteai ieși, te vrăjea, își însușea ceea ce ai spus în ajun, susținea că a fost ideea ei și, cufundându-și în ochii tăi frumoasa ei privire limpede, ar fi murit mai degrabă decât să renunțe. Crezând ceea ce hotărâse să creadă, rămânea agățată cu toată făptura ei mică pe pozițiile ei, ca o tornadă de farmec, de geniu și de rea-credință, de defecte și calități. Am împărtășit cu ea până la sfârșitul zilelor ei un fel de prietenie armonioasă, de fraternitate complice, fără să împart vreodată patul ei. Am intrat în universul ei straniu într-o seară a anului 1946, când s-a schimbat cursul existenței mele. Micile pâraie se aruncă în râuri, m-am aruncat cu inima deschisă în acel torent nestăpânit și fascinant, făcut să răstoarne un tânăr care, până în ziua aceea, nu întâlnise încă un personaj de o asemenea dimensiune.

În ziua aceea, Roche și cu mine aveam un angajament pentru a cânta două cântece într-o emisiune radiofonică cu public animată de Pierre Cour și Francois Blanche, în sala Washington de pe Rue Washington. (…) Odată intrat pe scenă după anunț, am fost surprins descoperind în primul rând pe Edith Piaf și Charles Trenet, doi monștri sacri însoțiți de prințul editurilor, Raoul Breton – Charles se întorcea din Statele Unite și trebuia să îi dea câteva sfaturi lui Edith care urma să meargă pentru prima dată acolo, câteva săptămâni mai târziu. (…) După câteva măsuri, Edith mi-a surâs și mi-a făcut semn cu degetul, același ca la sfârșitul lui La vie en rose, și care însemna: „După emisiune vino să mă vezi”. Nu am lipsit. Charles Trenet ne-a felicitat călduros; gândiți-vă, se pricepea la duo, el care debutase cu Johnny Hess, sub numele „Charles et Johnny”. (…) Piaf mi-a dat întâlnire la ea acasă după emisiune, pe Rue La Boetie, foarte aproape, iar când am întrebat-o: „Cu partenerul meu?”, mi-a răspuns: „Care partener?”. Nici măcar nu-l remarcase pe Roche.
(…)
A doua zi am ajuns la timp și singur la întâlnire. Roche, care se culcase în zorii zilei, nu s-a trezit. A trebuit să aștept ca Edith să se scoale, întrucât era o pasăre de noapte. (…) În fine, sosi în papuci și cămașă de noapte, ciufulită, cu nasul lucind, își unsese nările mereu uscate cu „vaseloche”, cum spunea ea.
– Ah, ești aici!
– Da, doamnă.
-Spune-mi Edith, ți-am zis.
-Bine, doamnă… în fine, Edith.
-Uite ce e, am hotărât să vă dau o șansă, plecăm în turneu cu Les Compagnons de la Chanson care cântă în prima parte a concertului meu, voi veți cânta la ridicarea cortinei, iar tu mă vei anunța după pauză.
-Ce voi spune?
– Foarte simplu: „Un singur nume / Și în acest nume / Tot cântecul din lume: Edith Piaf”. O să ții minte?
– Niciun pericol să uit, mai degrabă crăp.
Și atunci am greșit, am făcut ceva ce nu trebuia să fac, mai ales cu ea, ceva ce nu am mai făcut niciodată de atunci încolo, adică am întrebat:
– Și cu cât vom fi plătiți?
Leoaica mă străfulgeră cu privirea de parcă dorea să mă îngroape de viu, apoi, foarte enervată, explodă:
– Prăpăditule! Ți se oferă șansa să pleci în turneu cu Edith Piaf și tot ce găsești să spui e „cât”?
Mă așteptam la orice, dar nu la această vijelie. Am gângăvit:
– Am o familie de hrănit și…
– Când ai vârsta pe care o ai și faci meseria asta, rămâi celibatar. Eu sunt măritată? Bine, în privința banilor, vom vedea.
– Mulțumesc.
– Mulțumesc da sau mulțumesc nu?
– Mulțumesc da, pentru mine, dar trebuie să-l întreb și pe partenerul meu.
– Pe don juan-ul din culise?
Doamna avea ochiul format și observase imediat că Pierre pusese ochii pe secretară.
– D altfel, unde e?
– Doarme.
– Dacă vrea să lucreze cu mine, trebuie să învețe să se scoale dis-de-dimineață. Bun, trenul pleacă spre Roubaix poimâine la ora 8.20. Să fiți acolo, am oroare de oamenii care iau trenul din mers.

 

Articole pe aceeași temă:

CHARLES AZNAVOUR – „Mania grandorii” (autobiografie) – partea a II-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-mania-grandorii-autobiografie-partea-a-ii-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Presa” (autobiografie) – partea a III-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-presa-autobiografie-partea-a-iii-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Într-o meserie trebuie să ai fler” (autobiografie) – partea a IV-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-intr-o-meserie-trebuie-sa-ai-fler-autobiografie-partea-a-iv-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Părinți cu inimă mare” (autobiografie) – partea a V-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-parinti-cu-inima-mare-autobiografie-partea-a-v-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Și au avut mulți copii” (autobiografie) – partea a VI-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-si-au-avut-multi-copii-autobiografie-partea-a-vi-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Hollywood-ul tuturor visurilor mele” (autobiografie) – partea a VII-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-hollywood-ul-tuturor-visurilor-mele-autobiografie-partea-a-vii-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Amalia Rodrigues” (autobiografie) – partea a VIII-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-amalia-rodrigues-autobiografie-partea-a-viii-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Liza Minnelli” (autobiografie) – partea a IX-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-liza-minnelli-autobiografie-partea-a-ix-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Afon” (autobiografie) – partea a X-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-afon-autobiografie-partea-a-x-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Edith, mereu ea” (autobiografie) – partea a XI-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-edith-mereu-ea-autobiografie-partea-a-xi-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Aida, surioara mea” (autobiografie) – partea a XII-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-aida-surioara-mea-autobiografie-partea-a-x-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Ulla Ingegerd Thorssell” (autobiografie) – partea a XIII-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-ulla-ingegerd-thorssell-autobiografie-partea-a-xi-a/

CHARLES AZNAVOUR – „Ancienne Belgique” (autobiografie) – partea a XIV-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-ancienne-belgique-autobiografie-partea-a-xii-a/

CHARLES AZNAVOUR – „De la foame la final” (autobiografie) – partea a XV-a: https://andreipartos.ro/charles-aznavour-de-la-foame-la-final-autobiografie-partea-a-xiii-a/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here