INTERVIU Laura Codruţa Kovesi: „În fiecare zi suntem întrebaţi: «Astăzi nu mai arestaţi pe nimeni?»“

iunie 11, 2015

Articol preluat din Adevărul
„Adevărul“ a derulat, în ultimele săptămâni, un serial despre fenomenul luptei anticorupţie din România. După interviurile cu Ioan Amarie (procuror-şef al PNA între 2002 şi 2005) şi Daniel Morar (procuror-şef al DNA între 2005 şi 2012), vă prezentăm astăzi poziţia Laurei Codruţa Kovesi, cea care conduce în prezent Direcţia Naţională Anticorupţie.
Interviul a fost realizat înainte ca DNA să anunţe începerea urmăririi penale în cazul premierului Victor Ponta. Kovesi vorbeşte despre controversele apărute în mandatul său: binomul SRI-DNA, justiţia televizată, valul de arestări preventive şi presiunile la care sunt supuşi procurorii.
„Adevărul”: În 2013, când aţi fost numită procuror-şef al DNA, percepţia publică a fost că vă doreau mai mult cancelariile occidentale decât politicienii din România. V-aţi lămurit până la urmă cine a venit cu propunerea Laura Codruţa Kovesi la DNA?
Laura Codruţa Kovesi: Nu, nu m-am lămurit. Citeam şi eu în presă: ba eram propusă, ba nu eram propusă. După ce s-a formulat propunerea la Consiliul Superior al Magistraturii, am fost sunată de un consilier al premierului care m-a întrebat dacă îmi exprim consimţământul. N-am întrebat niciodată care au fost circumstanţele numirii mele, nu cunosc dacă a fost dorinţa ambasadorilor, a premierului sau a preşedintelui. Cred că experienţa profesională şi rezultatele m-au recomandat pentru această funcţie.
Un om politic anchetat de DNA, Elena Udrea, a declarat că a negociat numirea dumneavoastră cu premierul Victor Ponta.
Aceste dispute legate de cine m-a numit şi cum m-a numit m-au lăsat indiferentă. Niciodată nu o să încerc să aflu cum am fost numită, cine a stat la baza acestei propuneri, cum sau de ce a făcut-o.
DNA a devenit o instituţie tot mai populară. Vă ajută sau vă încurcă această popularitate?
E o recunoaştere a activităţii pe care o desfăşurăm în ultimii doi ani, de când conduc această instituţie. La momentul preluării mandatului de procuror-şef al DNA, încrederea în instituţie era undeva la 40%, iar în prezent a depăşit 61%. Cred că s-a ajuns la această popularitate doar datorită faptului că procurorii din DNA şi-au făcut treaba. Sigur că ea creeză în acelaşi timp şi o presiune pentru că de foarte multe ori primim oameni care spun „DNA-ul este singura mea şansă”, dar vin cu probleme care nu sunt de competenţa instituţiei. Spre exemplu, vin şi spun: „Copilul meu a fost omorât, vreau să verificaţi voi ce s-a întâmplat”. Sunt şi sesizări, haideţi să le spunem interesante, persoane care spun: „Sunt vizitat de extratereştri, vă rog să vină DNA”. Faptul că există aşteptări, chiar şi acolo unde nu avem competenţă, poate crea o presiune. Există şi o presiune din partea mass-media, în fiecare zi suntem întrebaţi: „Aa, păi astăzi nu arestaţi pe nimeni? Chiar aşa, DNA nu mai lucrează?”. Dacă DNA nu are o acţiune timp de trei zile, se creează percepţia că nu mai lucrează.
Daniel Morar face o observaţie. Aceea că „rezultatele finale ale muncii actualei echipe ale DNA nu se văd acum, ci în câţiva ani” şi că ceea ce se vede acum în instanţe „e rezultatul muncii celor din echipa precedentă”.
Domnul Morar a condus instituţia aproape opt ani, nu cred că cineva îi poate contesta meritele. Condamnările din dosarele deschise în mandatul său s-au suprapus pe investigaţii importante deschise acum şi asta a dus la o creştere a credibilităţii DNA. DNA nu este un om, este o instituţie. Lucrurile bune făcute anterior sunt continuate şi nu cred că trebuie să facem o departajare de genul cum a fost DNA pe vremea lui Morar şi cum este DNA pe vremea lui Kovesi. Domnul Morar şi echipa pe care a condus-o au avut rezultate foarte bune, au traversat o perioadă extrem de delicată şi au fost ajutaţi de procurorul general de la acea vreme (n.r. – procurorul general al României a fost, între 2006 şi 2012, chiar Laura Codruţa Kovesi). Poate părea neimportant, dar nu poţi să rupi activitatea DNA şi să spui DNA a acţionat singur, a fost un satelit al Ministerului Public şi procurorul general nu a ajutat cu nimic. Au fost momente esenţiale în care procurorul general a intervenit.
O diferenţă de opinie apare şi în ceea ce priveşte relaţia cu SRI. Daniel Morar spune că în vremea când a condus DNA nu pomenea în comunicate despre sprijinul acordat de SRI pentru că intră în obligaţiile legale ale serviciului să informeze procurorii dacă există indicii de corupţie. Dumneavoastră de ce o faceţi?
Faptul că DNA nu lucrează singură în anchetele penale şi faptul că în comunicatele de presă recunoaştem meritele unor instituţii care ne-au ajutat în activităţile noastre nu cred că este o problemă care să ţină de modul în care a fost gestionat un dosar. În majoritatea comunicatelor de presă sunt nominalizate Serviciul Român de Informaţii, Jandarmeria Română, ANAF, ANI, toate instituţiile care au sprijinit procurorii. Este, de fapt, un comunicat de presă în care noi arătăm ce am făcut şi încercăm să mulţumim partenerilor instituţionali pentru sprijinul care ni s-a acordat. Aceasta este o chestiune care ţine strict de politica de comunicare publică. Referitor la relaţia cu Serviciul Român de Informaţii, m-aş raporta la statistică. În anii anteriori, foarte multe dintre dosare se deschideau ca urmare a unor sesizări venite de la SRI. În prezent, peste 90 % din dosarele deschise la DNA sunt dosare deschise ca urmare a unor sesizări venite de la persoane fizice, persoane juridice sau instituţii publice, altele decât serviciile de informaţii. Deci numărul dosarelor deschise pe baza sesizărilor venite de la SRI este mult mai mic decât în anii anteriori. Pentru că oamenii au început să aibă încredere în DNA, au început să facă denunţuri şi sesizări. Cel puţin din punct de vedere statistic, constatăm că SRI are un rol mai mic în a determina deschiderea unor anchete penale.
Şi atunci de ce trebuie menţionat atât de des?
Faptul că într-un comunicat de presă scriem că SRI a sprijinit nu înseamnă că dosarul a fost deschis ca urmare a unei sesizări SRI. Poate însemna că SRI ne-a ajutat să facem un filaj, transcrierea unor convorbiri sau alte activităţi pe care noi nu le putem realiza. Nu înseamnă că SRI a lucrat în dosar. În momentul în care ei ne trimit o sesizare şi noi deschidem un dosar, activitatea SRI s-a oprit. Nu participă la audieri, nu administrează probe, nu fac nimic. Simplul fapt că dintr-o eleganţă instituţională recunoaştem meritele instituţiilor care ne-au ajutat, nu înseamnă că aceste instituţii ne ghidează sau ne conduc activitatea. 5% din dosarele deschise în DNA anul trecut sunt pe baza unor sesizări venite de la serviciile de informaţii sau sesizări din presă. 5%.
Continuarea aici:
http://adevarul.ro/news/societate/interviu-laura-codruta-kovesi-In-zi-intrebati-astazi-nu-mai-arestati–1_55787307cfbe376e35256dec/index.html