INTERVIU | MARIA BREON (HOLYHELL, 18.06.2012): „Metalul american este mult mai comercial, nu este atât de autentic cum este heavy-metal-ul în Europa”

Luni (18.06), am avut ocazia să stau de vorbă cu Maria Breon (lider, solistă a formaţiei HolyHell). Interviul a avut loc la Hard Rock Cafe. Formaţia HolyHell a susţinut un recital pe scena OST Fest, sâmbătă 16 iunie, în componenţa: Maria Breon (voce), Joe Stump (chitara), Jay Rigney (bas), Francisco Palomo (clape) şi John Macaluso (baterie). Pe 16 iunie, formaţia a lansat EP-ul: Darkness Visible. Trupa HolyHell a luat fiinţă în 2005 la New York.
Reporter: Cum ai descrie publicul din România?
Maria: Foarte prietenos, cald. În general, românii sunt foarte prietenoşi. Pe scenă am simţit multă energie din partea lor, a fost minunat. Am văzut şi am simţit în reacţia lor că apreciază acest gen de muzică.
Reporter: Există vreo diferenţă între publicul american şi cel european?
Maria: Da, categoric da, mai ales atunci când vorbim despre heavy-metal. Metalul american este mult mai comercial, nu este atât de autentic cum este heavy-metal-ul în Europa. Aceasta este diferenţa principală. Publicul american este orientat spre comercial, în timp ce europenii apreciază mai mult metalul autentic.
Reporter: Pentru cei care nu cunosc formaţia HolyHell, cum ai descrie muzica voastră?
Maria: Heavy, cu parte melodică puternic conturată, cu multă chitară de la „The Shredlord” (n.r.- Joe Stump este supranumit „The Shredlord”)
Reporter: Ce-mi poţi spune despre albumul Darkness Visible?
Maria: Am început să scriem piesele pentru acest album în 2009, aşa că am strâns foarte multe piese în tot acest timp. Fancisco şi Joe au scris muzica, iar eu am scris versurile. De multe ori eu citesc cărţi, mă uit la filme pentru a avea inspiraţia necesară.
Reporter: Ce cărţi îţi place să citeşti?
Maria: Pentru a avea inspiraţie îmi place să citesc cărţi precum Paradise Lost, Infernul lui Dante. Acestea unele dintre cărţile clasice care-mi plac în mod deosebit. Întotdeauna găsesc inspiraţie în ele pentru a scrie despre lucrurile care-mi plac.
Reporter: Cât de mult îţi place munca în studio?
Maria: Îmi place foarte mult! Am învăţat foarte multe de la Joey DeMaio (Manowar). Practic, am învăţat să înregistrez într-un studio, înainte să învăţ să cânt pe o scenă, în faţa unui public. Aşadar, pentru mine lucrurile au mers invers: întâi am învăţat munca în studio apoi am mers pe scenă. Sigur, că este o senzaţie diferită când eşti în studio şi cânţi unui perete. Dar trebuie să ştii să intri în pielea personajului. Eu mă simt bine în studio chiar dacă îmi lipseşte energia publicului. Important este să crezi în ceea ce faci şi să cânţi cu convingere şi cu trăire oriunde ai fi. Asta am învăţat şi la şcoală: să crezi în ceea ce faci, să fii convingător când interpretezi un rol pe scenă.
Reporter: Cum l-ai întâlnit pe Joey DeMaio?
Maria: Joey se află la un studio în Cleveland, Ohio, eu sunt de acolo. O cunoştinţă de-a mea avea un demo cu mine şi i l-a dat. Apoi ne-am întâlnit, i-am spus că vreau să-mi fac o trupă. El este un mentor pentru mine.
Reporter: Cum este să lucrezi cu el în studio? Este un tip exigent?
Maria: Da, este! Este foarte exigent. Cel mai exigent! Dar este un lucru bun pentru noi, ne ajută mult. Ştie să scoată ce e mai bun din noi. Dar, să ştii că sunt momente în care vrem să-l omorâm.
Reporter: Mulţi dintre muzicienii care sunt liderii formaţiei, spun că o trupă nu poate funcţiona în mod democratic. Tu ce părere ai?
Maria: E foarte interesant… Noi… noi ne înţelegem cu toţii foarte, foarte bine… şi pentru noi (face o pauză de gândire)….. asta este o întrebare foarte bună… pe cuvânt… nu ştiu cum să răspund la această întrebare… (râde)
Reporter: Cine te-a influenţat în alegerea unei cariere în muzică?
Maria: Sunt foarte multe genuri de muzică pe care le ascult cu plăcere. De la Barbra Streisand la Black Sabbath până laPat Banatar. În general sunt o persoană orientată către cântec. Întotdeauna mi-au plăcut piesele bune.
Reporter: Ai absolvit Baldwin Wallace Conservatory of Music. Cât de important a fost lucru pentru tine?
Maria: Pentru mine a fost foarte important că am făcut Conservatorul şi am învăţat să cânt corect. N-am fost interesată în mod deosebit în a avea o diplomă, ci mai degreabă am vrut să fiu sigură că îmi folosesc vocea cum trebuie, că frazez cum trebuie şi că îmi îngrijesc bine vocea. Pentru că atunci când sunt pe scenă vreau să fiu sigură că ofer ce e mai bun din mine. Acesta a fost motivul care m-a determinat să intru la Conservator.
Reporter: Părinţii tăi te-au încurajat să-ţi urmezi visul?
Maria: Nu chiar. În mod normal îmi spuneau să tac din gură. Îi auzeam cum băteau în podea şi-mi spuneau să nu mai cânt aceiaşi piesă la nesfârşit. Dar acum nu le vină să creadă că au fost momente când îmi spuneau să tac.
Reporter: Când ai scris prima poezie?
Maria: Cred că aveam 10 ani. Mi-a plăcut mereu să scriu. Dacă aveam multe sentimente strânse în mine, mă ajuta mereu dacă scriam câteva rânduri. Mi-au plăcut mereu rimele.
Reporter: Cum priveşti viitorul industriei muzicale? Vom mai avea CD-uri pe piaţă sau renunţăm la ele în favoarea mp3-urilor?
Maria: Industria muzicală trece printr-o perioadă dificilă. Şi situaţia nu e de ieri de azi. Ca artist este foarte dificil să-ţi dai seama care este cea mai bună aplicaţie pe care să o foloseşti. În mod inevitabil, CD-urile vor dispărea.
Reporter: În condiţiile de faţă, cu toată tehnologia care ne înconjoară. Cât de importantă mai este difuzarea la radio pentru un artist?
Maria: Nu ştiu… Eu ascult foarte rar radioul. Chiar dacă nu-mi place să recunosc acest lucru pentru că am crescut ascultând radioul. Când eram mică radioul reprezenta pentru mine un fel de religie. Dar astăzi lucrurile s-au schimbat atât de mult… Nu cred că radioul mai are astăzi atâta forţă cum avea odinioară…
Reporter: Un mesaj pentru cititorii noştri.
Maria: Abia aşteptăm să ne reîntâlnim cu voi! Ne-ar plăcea să revenim la toamnă. Vă iubim mult şi vă mulţumim pentru tot!