Întoarcerea din morți a Festivalului „Mamaia” (23 – 25.08.2024)

august 25, 2024

2634

Uitându-mă la Festivalul Mamaia, am înțeles o dată în plus că e mai bine să lași Învierea în seama lui Dumnezeu. Orice încercare a omului de a readuce la viață ceva, e sortită eșecului. Bunăoară, Consiliul Județean Constanța a „dezgropat” defunctul festival național de muzică ușoară „Mamaia” și l-a așezat la „loc de cinste” într-o piațetă (asta-i o piață mai mică) din stațiunea de pe litoral. Din păcate pentru iubitorii de muzică, festivalul arăta tot „mort”, prăfuit, fără strălucire și culoare, identitate, prospețime.

Am revăzut discursul de anul trecut spus de domnul Mihai Lupu, președintele Consiliului Județean Constanța, pe scena festivalului. Am râs mult atunci, am râs și acum. Omul era pus pe fapte mari (ca orice politician) și a trâmbițat proiecte îndrăznețe. A promis că va fi gata Teatrul de Vară și că festivalul va reveni acasă din 2024. A mai spus că va fi un festival mai mare și mai frumos, ba chiar că va deveni festival internațional (desigur, era o idee creață, dar a spus-o cu convingere).

Ce a livrat în 2024?! Un eveniment „obosit” în aceiași piațetă meschină. De ce? Păi, pentru că, așa cum spunea Aurelian Temișan (unul dintre prezentatori), „în Teatrul de Vară încă se mai caută microfoanele prin pereți”. Despre renovarea Teatrului de Vară se vorbea încă de anul trecut iar politicenii spuneau că va fi gata pentru ediția aniversară. Dar n-a fost. Și uite că nici după un an nu este gata renovarea. Trist! Așa o fi când te ia valul și nu mai conectezi limba la creier: spui tot ce dă bine la popor, promiți și luna de pe cer dacă e nevoie. E tot ce știu politicienii să facă!

Dar cealaltă promisiune este chiar mai interesantă. Poate ne spune domnul Lupu, cum s-a ajuns de la mărețul proiect de „festival internațional” la un festival județean. Pentru că nu are sens să ne ascundem după degete, asta a fost! Anul trecut anunța omul că se vor apuca toți de treabă pentru a pregăti ediția din 2024 încă din luna octombrie. Aoleu, mi-am zis atunci, parcă văd că vor munci bugetarii vinerea până la ora 17.00. Vai! Te și sperii când auzi de un așa avânt muncitoresc, te gândești să nu cumva să obosească oamenii ăia de la prea multă muncă. Dar s-a întâmplat ceva și au pierdut startul pentru că altfel nu-mi explic.

Cu trei zile înainte de începerea festivalului, Aurelian Temișan scria pe Facebook , întrebat fiind de o urmăritoare ce televiziune va transmite evenimentul: „cred că TVR”. Foarte tare! Deduc că nu era nimic sigur dacă pe 20 august, prezentatorul nu a putut spune ferm cine difuzează. În TV Mania (care apare luni) nu era trecut festivalul în program, deci logica spune că nu stabiliseră nimic. Culmea e că nu apărea nici în programul editat de ziarul Libertatea (care apare vineri, fix în prima zi de festival). De altfel, TVR și-a actualizat cover-page-ul pe Facebook joi anunțând că va transmite „Mamaia” pe programul 2. Felicitări, domnule Lupu! Dați-le o primă organizatorilor, Media Group Services Internațional, că bună promovare au făcut. Merită, domnule! Au dat știri în tot județul și pentru voi, asta era important să fiți vizibili în județ. Că așa se promovează un festival național cu pretinse pretenții internaționale: în județ.

În prima seară a festivalului, dl Mihai Lupu a revenit pe scenă. Uitase tot ce a spus cu un an în urmă. Acum stimabilul politician vorbea despre festival ca și când era unul de județ. „E o identitate a noastră, a dobrogenilor, a constănțenilor (…) Felicitări dragii mei dobrogeni că ne-ați fost alături în organzarea acestui festival”. Vouă nu vă e rușine?! Asta reprezintă „Mamaia”?! Asta ați primit voi moștenire?! Un festival de județ? Voi vă auziți când vorbiți?!

Apropo de promovare. Aș vrea să știu și eu de câte ori au difuzat posturile de radio Kiss FM, Magic FM și Rock FM cele 20 de cântece din concurs? De câte ori au fost invitați la aceste 3 posturi de radio concurenții de la Creație și Interpretare? Vedem că la Sanremo posturile de radio și TV au programe zilnice, pe tot parcursul zilei în care invită concurenți (să cânte, să vorbească). Așa știu ei să facă promovare, să îi includă pe oameni în atmosfera de festival. E drept că festivalul lor e unul național, nu regional, ca al nostru. Aș vrea să îmi răspundă cineva la aceste întrebări punctuale.

Oricum, cele trei posturi de radio (Kiss FM, Magic FM și Rock FM) au reușit să umple piațeta într-o zi de promovare. Nu știu câte bilete (50 lei) sau abonamente (150 lei) au vândut, dar aproape că nu mai erau locuri libere. Merită felicitați!

Potrivit presei de județ, toată „distracția” asta locală a costat 4.870.000 lei, fără TVA, respectiv 974.000 euro fără TVA. Păi, domnu’ Lupu… cu banii ăștia făceați un festival nou, nu ne dădeați o zeamă lungă reîncălzită. Ba mai mult decât atât: renovați și fațadele clădirilor din jurul piațetei ca să nu se vadă la TV tencuiala căzută de pe ele. Sau făceați garduri mai înalte. Vedeți de ce era bun Teatrul de Vară? Pentru că nu vedeam pe postul național de televiziune, mizeria locală din jur.

Mai rămân un pic la factorul politic… Bun, eu înțeleg că e an electoral, că trebuie să se vadă peste tot omul politic. Dar chiar era nevoie să paraziteze juriul festivalului doi din Consiliul Județean? Era musai să îl vedem din nou pe scena festivalului pe domnul Mihai Lupu?! Nu mai există nicio limită a bunului simț?! Ne-am săturat să îi vedem peste tot. Mai stați și la umbră, că la soare există riscul să vă „prăjiți”. Făceți-ne să ne fie dor de voi!

Despre festival… numai de bine!

Încep cu partea vizuală… Scena era banală, dar presupun că atât se poate face într-o piațetă. Totuși, chiar nu s-a gândit nimeni să pună un element vizual care să îi dea identitate?! Depășeau bugetul dacă puneau mai multe flori sau dacă scriau undeva „Mamaia 2024”?! Nu de alta, dar să știe orice om care zapează și ajunge din greșeală pe TVR2, ce anume urmărește. Sau v-ați gândit că dacă trântește Televiziunea Română sigla aceea galbenă (o notă muzicală cu pretenții de soare), știe tot românul despre ce este vorba?!

Evenimentul a fost prezentat de Anca Țurcașiu și Aurelian Temișan. Îmi sunt simpatici amândoi, dar au existat multe gafe, bâlbe… Una dintre cele mai nasoale replici i-a aparținut lui Aurelian (când anunțau valoarea premiilor): „Anca, tu pentru mine ai fost un trofeu toată viața! Te rog să anunți tu trofeul”. Măi Temi… ce tot spui tu acolo?! Voi citiți așa orice de pe prompter, din foi sau ai fost tu spontan?! 🙂

Dacă anul trecut, Anca Țurcașiu a interpretat „Un albastru infinit” din repertoriul Angelei Similea (compoziția lui Marcel Dragomir), de data aceasta ne-a oferit un colaj din repertoriul Mădălinei Manole. Să înțeleg că Anca este responsabilă cu absenții și cu decedații la acest festival. Dacă tot i-au dat șansa unui mic moment artistic, m-aș fi bucurat să cânte cântece din repertoriul ei (da, știu că pare de necrezut, dar ea chiar are repertoriu propriu). În schimb, Aurelian Temișan a avut recital cu piesele lui, ba chiar a beneficiat de un intro cu o filmare din arhiva festivalului, în care îl prezenta Angela Similea și el interpreta „Eu nu mai sunt cel de ieri”. Mi-a plăcut foarte mult momentul lui Temi. Am aflat apoi (îi mulțumesc lui Mircea Nicolau!) că imaginile date din arhivă nu erau de la Festivalul „Mamaia”, ci de la concursul TV „O melodie dintr-o sută” din 1991, care a avut loc la Sala Radio. Nu era normal să spună clar de unde sunt imaginile, în loc să ne lase să presupunem că sunt de la „Mamaia”?! O curiozitate personală: imaginile cu Anca Țurcașiu de la „Mamaia” s-au pierdut, au fost șterse din arhivă, s-a înregistrat altceva peste ele? Poate ne spune cineva….

Un moment penibil a fost mini-recitalul susținut de Denis Ștefănescu. Și ca apariție și ca discurs (niște strigături pe care le credeam de mult apuse). Sincer, nu am înțeles de ce era atât de importantă prezența doamnei pe scena festivalului. Se putea foarte bine și fără.

Jenant a fost faptul că TVR2 a scris pe burtieră (atunci când susțineau momente artistice Anca Țurcașiu și Aurelian Temișan): „Prezentator”. Hai pe bune?! Ce, v-au căzut literele de pe tastatură? Nu puteați să scrieți „solist/ă, actor/actriță”?! Faptul că cei doi se aflau conjunctural în această postură, le-a anulat celelalte profesii?!

Orchestra condusă de Andrei Tudor a sunat foarte bine! Totuși, nu am putut să nu observ că toate doamnele de la vioară zâmbeau frumos oricât de trist era cântecul. Zâmbeau de mama focului și la „Rugă pentru părinți”. Vă dați seama, mureau ăia pe capete în poezia lui Adrian Păunescu și ele erau toate un zâmbet. Cam creepy astfel de momente.

În seara de Gală, Rodica Elena Tudor (câștigătoarea Trofeului din 2012) a fost invitată pe scenă chiar la începutul show-ului. Cei doi prezentatori au ieșit și au lăsat-o. Fata și-a făcut CV-ul. Ne-a spus ce facultăți a făcut, că e doctorandă, a făcut dedicații acapela pentru toți ai ei, cunoscuți, familie, etc. Mai avea să spună și despre vânzătoarea de la magazinul din colț de unde își ia dimineața covrigii și îi rezolva pe toți. A cântat acapela „Să mori din dragoste rănită” (pentru un profesor, și apoi a zis că e din repertoriul ei!!!) și „Mă întorc la tine mare albastră” (asta era pentru Viorela Filip, profesoara ei). Când în sfârșit, s-au întors prezentatorii pe scenă (cam târziu, ce-i drept) ca să o oprească, nu s-a lăsat ușor dusă pentru că fata mai avea de mulțumit, de recitat… Pe urmă a trebuit să și cânte piesa cu care câștigase în 2012… O bilă neagră și pentru cei doi prezentatori care nu au știut să gestioneze cum trebuie momentul. Am pierdut degeaba 20 de minute din viață.

Aurelian Temișan a susținut un moment In Memoriam George Nicolescu. Un gest frumos și necesar. Păcat, că Anca Țurcașiu a anunțat momentul fără să rostească numele lui GEORGE NICOLESCU. A zis că e vorba despre un solist care s-a lansat în 1973 cu o piesă a lui George Grigoriu și că a murit în acest an. Ghici ghicitoarea mea, despre cine o fi vorba oare?! Nici măcar o poză cu el nu au găsit… Până unde poate merge amatorismul???

Marius Moga era în sală, dar nu a urcat pe scenă să își ridice premiul. Ceilalți compozitori ai cântecului (știți că ăștia compun la grămadă), probabil nu erau prezenți. Din punctul meu de vedere, gestul lui Moga a fost o aroganță gratuită. Ce, nu încăpea pe aceiași scenă cu Andrei Tudor?! 🙂

În fiecare seară de concurs, au putut vota și telespectatorii. În seara de gală, cei doi prezentatori nu au scos niciun cuvânt despre votul publicului. Nici măcar nu le-au mulțumit pentru gestul în sine… NIMIC! Câți au votat? Sau să întreb: a votat cineva sau nu?! Au fost mai mult de o scară de bloc?! Ne spune cineva?

Despre muzică

Din punct de vedere muzical, mi-a plăcut. Orchestra a sunat foarte bine. Am auzit voci foarte bune. Mi-au plăcut în mod deosebit piesele interpretate la Creație de Daniel Iordăchioae și trupa Taylor feat Dominique Simionescu. Nu pot să înțeleg de ce nu putem scăpa de acel stil prăfuit de a face cântece pentru „Mamaia”. La Sanremo au reușit să întinerească festivalul, să-l aducă la zi prin muzică, aducând pe scenă compozitori, cantautori tineri care compun în manieră modernă, pe lângă clasicele cântece de Sanremo. Noi, când spunem că vrem să întinerim festivalul, vrem să o facem doar prin recitaluri. Îi chemăm tot pe ăia din heavy-rotation pe care îi auzim până la saturație zi de zi. Trist!

Nu mi-a plăcut cum au fost alese recitalurile. Loredana a fost în recital și anul trecut. Acum i-au dat și premiul „Mamaia Nostalgia” (puteau găsi un nume mai inspirat!). Reacția Loredanei a fost de nota 10: a întrebat dacă acest premiu presupune cazare pe viață în stațiune. N-a primit răspuns, evident. Mie mi-e teamă să nu presupună recital anual la „Mamaia”. Loredana a inclus în recitalul ei și un in memoriam Laura Stoica (a cântat „Un actor grăbit”). Frumos din partea ei!

Recitalul 3Sud-Est a fost un chin. Mi-au sângerat urechile. Unde mai pui că nici trăire nu aveau băieții. Chiar dacă mi-ar fi plăcut piesele lor la un moment dat, nu mi-au mai transmis nimic.

Mi-a plăcut recitalul Compact (au fost de 4 ori în recital la „Mamaia”). E drept că nu prea auzeam vocea lui Paul Ciuci (era în valuri așa), dar știam versurile și am compensat eu.

M-am bucurat să o revăd pe Corina Chiriac live (a fost în seara de Gală). Mi s-a părut cea mai „vie”, cea mai tonică prezență din ultima seară.

Zdob și Zdub, The Motans, Bere Gratis, Florin Ristei, Lidia Buble, Feli, Horia Brenciu, Irina Baianț (care a cântat și piese din repertoriul internațional?!?!) nu mi-au spus mare lucru. Inodori, incolori, insipizi.

În prima seară a festivalului a fost un moment de excepție. E vorba de un calup video cu imagini din trecut în care i-am văzut repetând alături de compozitori pe Anda Călugăreanu, Gică Petrescu, Dan Spătaru, i-am revăzut pe scena festivalului pe Constantin Drăghici (de patru ori), Margareta Pâslaru (de trei ori), Ioana Radu, Horia Moculescu, Ilinca Cerbacev, Doina Badea.

N-ați fost în stare să îl amintiți pe Nicu Covaci?!

Este minunat că nu uităm trecutul. Este păcat că nu știm să facem o punte între trecut și prezent. Toate momentele In Memoriam au fost deosebite. Este foarte bine că nu îi uităm pe artiștii dispăruți. Dar aș vrea să știu dacă cei de la Kiss FM, Magic FM și Rock FM au auzit că a murit Nicu Covaci??? S-a întâmplat pe 2 august anul acesta. A ajuns această știre și la voi? Chiar nu s-a găsit un om cu minte luminată în aceste trei posturi de radio (care se laudă cu cea mai mare audiență) să sugereze un moment In Memoriam?! Un singur om din tre posturi de radio mari și late. De atât era nevoie: de un singur om. Erați obligați să o faceți! Nicu Covaci și Phoenix reprezintă ceva pentru muzica românească. Phoenix a susținut recitaluri la Festivalul „Mamaia” în 1992, 2002 și 2003. Și voi nu ați fost în stare să spuneți niciun cuvânt despre Nicu Covaci?!

Vom vorbi pe larg luni seară, de la ora 20.00, la Foc de P.A.E. despre Festivalul „Mamaia”. Vă las mai jos câștigătorii din acest an.

Aici puteți citi articolul de anul trecut: https://andreipartos.ro/festivalul-mamaia-60-o-susa-cu-pretentii-internationale-de-la-anu/