Ion Stănică a murit. Dumnezeu să-l ierte! (2.08)

Ion Stănică, colegul şi prietenul meu de-o jumătate de veac, s-a stins din viaţă luni 1 August 2016, la Paris, la spital, după o lungă suferinţă, în ciuda înverșunării terapeutice, revoluţionare, la care a fost supus de mai bine de un an şi jumătate. Totul, sub supravegherea îngerească a prietenei sale de-o viaţă, Mihaela Bustuchină, doctor neurolog. Ea s-a ocupat de el pânà la sfârșit, Ion trăind singur la Paris. A trăit ca un om liber, ducând o viaţă sănătoasă – fără ţigară, fără alcool, cu sport : mers pe jos, pe bicicletă, altminteri … l-am fi  pierdut de mult. Era iubit de toți. Avea 66 de ani.
Am fost colegi încă din anii’ 70 la Radiodifuziunea Română: el la redacţia română, eu la franceză. Era un baieţandru vesel, activ, zbura nu mergea. Se implica cu ardoare în emisiunile sale de tineret, mulți interlocutori devenind celebri mai târziu. Toţi îi purtau simpatie şi recunoştință. Un deliciu de băiat !
Aveam să ne regăsim la începutul anilor ’80, la Paris – unde venisem fiecare pe diverse căi ; de data aceasta, colegi la aceeiaşi redacţie română de la RFI – tocmai creată în 1985. Ion a uimit-o imediat pe şefa redacţiei de atunci, Cella Minart, prin rapiditatea cu care s-a adaptat la stilul francez de presă: sintetic, rapid, eficient. Mereu bine dispus. Entuziast. O plăcere într-un colectiv redacțional. Ion, Ionică, John, Johnel, cum îl numeau cu drag colegii, a ameliorat cât a putut calitatea emisiunilor noastre aduncând la microfon specialişti confirmaţi ca : Dr. Mihaela Bustuchină pentru emisiuni de popularizare medicală, ori pe criticul de teatru, Mirella Nedelcu-Patureau.
O plăcere şi mai mare era să calătoreşti cu Ion – in voiajurile organizate de RFI pentru toate redacţiile în limbi străine. Serile, Ion cu vocea lui frumoasă, ne cânta folclor românesc spre bucuria tuturor ; participa la toate acţiunile ; era sufletul grupului. Ah, voiajurile ! O pasiune devorantă pentru Ion! Mare voaiajor în fața Nemuritorului! O sfârlează pe mapamond. «Am plecat din ţară ca să văd lumea» îmi spunea el. Si a văzut-o! A văzut-o chiar şi in vis, în săptămânile de suferință. Ii povestea, de altfel, prietenei noastre comune, și principala lui confidentă, Florica Jebeleanu, cu care ne întâlneam sistematic la Paris, într-o braserie din St. Germain-des-Prés după restructurarea RFI: «M-am visat într-un tren spre Siberia, îmi amintesc de oameni, de tot. Era atât de frumos. Regret că m-au readus la viaţă».
Ion a fost lucid până în ultima clipă. Simțea că se duce. Iși făcea bilanțul vieții. Pozitiv: «Nu mi-e teama de moarte; viața mi-a făcut numai cadouri; am trăit frumos, așa cum mi-a plăcut ! M-am bucurat de artă și cultură la Paris … »
Merci, Ionicà-Fără-Frică pentru această lecție de viață ! Fii sigur că nu te vom uita. Te vom privi în curând sclipind cu bucurie printre stele.
In numele colegilor de la RFI care te-au iubit, transmitem cele mai sincere condoleanțe numeroasei tale familii și prietenilor tăi neconsolați.
 
Incinerarea va avea loc la Crematoriul cimitirului Père Lachaise, vineri, 5 august  orele 13h30.
 
sursa: http://www.rfi.ro/special-paris-88745-colegul-nostru-ion-stanica-murit