IRON MAIDEN PE STADIONUL COTROCENI DIN BUCUREŞTI (4.08.2008)

0
76

iron maiden stadiounul cotroceni 4 august 2008Articol de Iulia Radu
Am avut un weekend plin si am multe sa va povestesc. N-am sa incep cu Premiile Romanian Top Hits de la Bacau, ci cu evenimentul care a avut loc in aceasta seara in Bucuresti, pe stadionul Cotroceni: show-ul total daruit de trupa IRON MAIDEN!!!!!!!!!!!!!!!!
Cand colegii din presa (prezenti la Bacau) au aflat ca imi doresc sa ajung la concertul sustinut de Iron Maiden s-au uitat cioras la mine: „Tu n-ai auzit ca astia-s satanisti?!? Biserica asa-i considera, din cauza versurilor si a scheletelor si scenelor violente care se petrec pe scena. La ce iti trevuie un show satanist. Iti dai seama cati nebuni se aduna acolo?! N-as merge pentru nimic in lume!” Cum n-aveam chef de discutii contradictorii interminabile, am preferat sa spun ca imi doresc sa merg pentru ca, desi nu este una dintre trupele mele favorite, din ce am ascultat pe youtube sau acasa, suna interesant, si e un nume mare care merita vazut.
La ora 19.00 ma indreptam cu pasi grabiti catre Stadionul Cotroceni (intrarea din Dr Lister). La Eroilor (la gura de la metrou) erau aproximativ 30 de persoane – fete si baieti cu tricouri negre, plete si haine de piele. Unii isi asteptau prietenii, altii se stransesera deja si isi parcau motoarele. Codrin (35 de ani, Brasov) mi-a spus: „Noi suntem o gasca de 10 motociclisti. Ne cunoastem de multa vreme si mergem mereu impreuna la diferite concerte rock. Acum este mai special pentru ca IronMaiden este trupa noastra de suflet”. Pe drum la tot pasul intalneai persoane care vindeau bilete, sau vroiau sa le schimbe. Si cum la casa de bilete nu se mai gaseau pe Gazon B (75 de lei), bisnitarii au avut castig de cauza. Am remarcat ca toata lumea fugea de locurile de la Peluza. De la Casa de Bilete se mai puteau achizitiona tichete la Tribuna I (130 de lei).
In incinta Stadionului, nebunie mare. Cozi peste tot: la jetoane (2,5 lei unul), la bauturi, la obiecte promotionale (tricourile cu Iron Maiden costau 80 de lei, CD-urile 50 de lei, existau si CD-uri cu Lauren Harris – 30 de lei). Pe scena se afla deja Lauren Harris, cand am ajuns eu tocmai ce isi incheia recitalul. A urmat apoi Trooper (din Romania). Baietii s-au bucurat de o primire calduroasa din partea publicului, reusind sa-i captiveze si pe cei care la un moment dat intrebau: „Dar… astia cine sunt?!” Au avut parte si de un moment mai putin placut: s-a ars un generator asa ca au avut o pauza de cateva minute, solistul si-a cerut scuze spunand ca daca ar fi continuat ar fi trebuit sa faca solo-ul de chitara din gura. Trupa mi-a placut mult! Sper sa am sansa sa ii revad curand!
Ca si data trecuta am avut bilet la Peluza, si tot ca atunci m-am incapatanat sa ajung pe Gazon. Si am ajuns cu pretul unei mici accidentari, dar a meritat.
Pe gazon, un grup de 5 baieti invocau amintiri de la alte concerte Maiden la care au participat, in dulcele grai german. Mi-am zis: o ocazie buna pentru a exersa limba germana. Klaus (40 de ani) mi-a spus ca ori de cate ori are ocazia nu rateaza concertele Iron Maiden. In Romania au venit special pentru trupa lor de suflet: „Ne-am descurcat greu prin traficul vostru… Abia am gasit Stadionul, ne-am scrantit limba incercand sa pronuntam numele asta. Dar suntem extrem de fericiti ca am ajuns. Berea-i buna, urmeaza Iron Maiden, nici nu vrem altceva„. La cativa metri, 3 englezi isi frecau palmele de nerabdare. William (29 de ani): „Lucram in domeniul IT si stam in Romania 3 luni. Suntem fani Iron Maiden de vreo 15 ani si suntem extrem de fericiti ca putem vedea acest concert. Este al treilea concert Maiden la care particip, de fiecare data emotia este alta! Colin, de exemplu, ii vede pentru prima data, asa ca este de doua mai emotionat decat mine si prietenul meu„.
Ionel (49 de ani, Bucuresti): „Eu i-am mai vazut si in 1995. Aceasta trupa mi-a marcat viata. Simt o bucurie imensa ca ii vad in sfarsit in formula cu Bruce Dickinson! El in schimb (n.n. arata catre un pusti de 12 ani, Cristi), ii vede pentru prima data si sunt mandru ca l-am putut aduce la aceasta sarbatoare a muzicii”.
Incet-incet tribunele aproape ca s-au umplut, iar pe Gazon abia daca te mai poti misca. Unii stau pe jos savurand berea/sucul, altii se ridica in varful picioarelor in incercarea de a studia fiecare centimetru patrat al scenei. La ora 20.54 s-au auzit acordurile piesei Doctor Doctor (cover dupa UFO) dar scena si cele doua ecrane care o incadrau au ramas cufundate in bezna. Este pentru prima data cand vad un concert care incepe „fals” – piesa de care va spuneam era pe banda si a avut menirea de a pregati publicul. Publicul a reactionat minunat, aplaudand si scandand numele favoritilor. Au urmat cateva secvente din concerte si de pe aeroport.
La ora 21.00, IRON MAIDEN si-a facut aparitia pe scena! Asemenea punctualitate nu am mai vazut de la concertul sustinut de Jethro Tull la Sibiu. Dupa primele doua piese Bruce a salutat: „Good evening Romania! Good evening Bucharest!!!!” Desi mai era mult pana la miezul noptii, cei aproximativ 20.000 de oameni au cantat vers cu vers Two Minutes to Midnight. La doar cativa pasi de mine un englez flutura steagul Marii Britanii, extaziat mi-a spus: „They are among the Gods of rock. Just look, they’re glittering! Can you see it?” Decorul s-a schimbat aproape la fiecare piesa: ba eram in Egiptul antic, ba intr-o metropola vazuta la lumina lunii pline, ba intr-o casa parasita, vizitata doar de fantome (probabil!), ba celebra mascota Eddy isi facea aparitia dintr-un sarcofag, ba se plimba in voie pe scena (este vorba de un Cyborg Eddy inalt de vreo 2 metri care defila de-a lungul scenei tinand un pistol in mana). Aproape dupa fiecare piesa s-a scandat „Maiden! Maiden!„.
Bruce Dickinson a fost un adevarat vulcan! N-a stat locului o clipa, aproape ca nu a facut pauze intre piese, a alergat non-stop si si-a schimbat tinuta aproape la fiecare piesa, fapt care i-a facut sa exclame pe cei din public: „Cati ani are asta? A trecut de 50?” „Doamne cat alearga, ce conditie fizica are!” „Eu am obosit doar privindu-l, dar sa mai fac si ca el…„. Pe piesa Wasted Years, o fata de langa mine a dat atat de mult din cap incat i-a venit sangele pe nas si a cazut in fund din cauza ametelii. A dat impresia ca se linisteste, dar… a urmat in program The Number Of The Beast si fata a luat-o de la capat. Decorul s-a schimbat total la aceasta piesa: au disparut imaginile din Egiptul Antic, lasand loc unora desprinse din iad. Mai mult chiar din coltul din dreapta al scenei, o dihanie cu coarne si ochi rosi supraveghea publicul miscandu-si capul dintr-o parte intr-alta. Efectele pirotehnice (flacari care ajungeau aproape pana la reflectoare), luminile si fumigenele au intretinut atmosfera in cel mai fericit mod.
Maiden! Maiden! Maiden!” – scandau neobositi oamenii. A urmat Can I play With Madness si monstrul cu coane de care v-am pomenit mai sus, i-a lasat locul mumiei Eddy. Cand s-au auzit primele acorduri din Rime of the Ancient Mariner publicul a explodat pur si simplu. Momentul suprem al serii a fost interpretarea piesei Fear of The Dark. A fost cantata cu patima de la inceput la sfarsit de catre oameni. iesirea de pe stadion era cel mai comentat moment al serii. Atat pustii cat si cei trecuti de 40 de ani povesteau cum au trait aceasta piesa.
Iron Maiden a cantat 14 piese iar la bis au mai oferit inca 3 melodii. Au incheiat cu Hallowed by thy Name. Una dintre piesele de la bis (Seventh Son of a Seventh Son) a fost inceputa cu chitara acustica si continuata, bineinteles, in forta!
Pe drumul de intoarcere fiecare comenta entuziasmat. Cineva isi sunase un prieten si-l intreba daca a vazut si a auzit cum trebuie (folosise functia 3D a telefonului mobil pentru a transmite imagini live), altii se intrebau daca ultimele 3 piese au fost acordate la bis, sau ar fi trebuit sa mai iasa o data pe scena…
Raluca (27 de ani, Bucuresti): „Dumnezeule cat de bine a iesit Fear Of The Dark!!! Nu-mi vine sa cred!” Intervine in discutie si Bogdan (39 de ani, Bucuresti – iubitul Ralucai): „Au cantat-o si in 1995, dar acum a fost mai misto! N-am nimic cu Blaze dar… nu se poate compara!”
Inchei prin a va spune ca mi-a placut atat de mult incat mi-am cumparat un album (Somewhere Back In Time – The Best Of 1980 – 1989 – care, de altfel, da si titlul turneului Iron Maiden!). Recunosc, nu prea ascultam Iron Maiden (stiam Can I Play With Madness – deci pot spune ca nu stiam nimic!). Culmea este ca am simtit ca stiu si ca traiesc la intensitate maxima acele momente. Nu stiam versurile, dar muzica curgea in asemenea hal prin mine incat nici nu conta. Cantau cei din jurul meu, eu doar vibram la fiecare nota! M-am convins o data in plus ca este foarte important sa vezi un artist pe scena, ii simti altfel creatia! M-a impresionat Bruce Dickinson prin energia pe care o degaja si prin modul in care a stiut sa comunice cu noi: a vorbit si porcos si decent, ne-a incurajat, ne-a felicitat pentru prestatie si ne-a si atras atentia cand a simtit ca nu am dat totul pentru ei. Concertul s-a incheiat dupa o ora si 50 de minute si fiecare s-a indreptat spre casa cu gandul ca va avea ce povesti nepotilor. De cand am ajuns acasa, nu fac decat sa ascult CD-ul proaspat achizitionat si sa rememorez scenele vazute. Minunat! Bravo IRON MAIDEN!!!!!!

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here