Articol de Iulia Radu
De fiecare dată când citesc câte un articol serios despre industria muzicală românească mă apucă un râs isteric, care inevitabil, e „înecat” într-un plâns amarnic când îmi dau seama cât de tristă-i realitatea „din teren”. România este țara în care box-office-ul unui artist este stabilit în funcție de aparițiile la TV, radio și în presa de scandal, în care două televiziuni importante (ProTV și Antena 1) fac rating-uri uriașe din talent-show-uri, dar îi uită rapid pe concurenții care le-au adus audiență săptămâni la rând. Mă distreză teribil când văd câte un comentariu postat de un imberb care îmi spune că sunt naivă dacă eu cred că rock-ul se difuzează la radio sau că „e simplu să lansezi un album”. Unde sunt postate astfel de mesaje?! Tocmai pe site-ul lui Andrei Partoș, loc unde rock-ul este promovat intens. Andrei Partoș ESTE acel realizator radio care difuzează muzică rock pe cel mai important post din țară: Radio România Actualități. „Nu poți face presă fără presă. Trebuie să citești articole, ziare, trebuie să fii informat”, îmi tot repetă Andrei. Cred că regula se aplică și în muzică. Nu poți să faci muzică, fără să asculți muzică, fără să știi unde îți poți promova creațiile, mai ales că în România nici nu sunt prea multe opțiuni. Cât de văzduhist să fii (ca artist, dar și ca simplu iubitor de muzică, fan al lui X sau Y) încât să nu ai habar unde îți poți face cunoscute piesele?! Dar să le luăm pe rând.
Joi, 15 septembrie, a avut loc la Sibiu, cea de-a 5-a ediție a Galei Media Music Awards. Potrivit organizatorilor, aceste premii sunt acordate în baza difuzărilor radio-TV și sunt „imposibil de contestat”. În prezentarea evenimentului, organizatorii menționează: „Pentru decernarea premiilor Media Music Awards, sunt luate în calcul difuzările posturilor de radio Kiss FM, Europa FM, Magic FM, Pro FM, Radio 21, Radio Zu, National FM şi Radio România Actualităţi, şi a posturilor de televiziune 1 Music Channel, Kiss TV, MTV România şi UTV”. Departe de mine, dorința de a contesta rezultatul (dacă vă interesează, aflați lista câștigătorilor aici!). Observăm de ceva vreme că posturile de radio comerciale au dat copy-paste playlistului. Cu mici excepții, auzim peste tot aceleași melodii, deci premiile pentru „cei mai difuzați” artiști nu sunt o surpriză pentru nimeni. Dar nu despre alcătuirea playlisturilor vreau să vorbim acum. Altă dilemă mă frământă. Cum poate o „industrie” să se bazeze doar pe difuzări la radio-TV?! Cum poate supraviețui o industrie fără un top al VÂNZĂRILOR?! Organizatorii nu au vândut bilete nici la propria Gală. Intrarea pentru public a fost liberă. În aceste condiții, ce relevanță are faptul că au fost în Piața Mare din Sibiu 40.000 de oameni?! Păi, la Untold au fost mult mai mulți și acolo s-au VÂNDUT BILETE! Cum poate o industrie „sănătoasă” să încurajeze concertele cu intrare liberă?! De ce nu au tipărit bilete de 1 leu și apoi donau încăsările pentru o cauză nobilă? Dacă au fost într-adevăr 40.000 de oameni rezolvam povestea cu Brâncuși și „Cumințenia Pământului”.
Hai să aruncăm o privire într-o țară unde chiar există „industrie muzicală”. America, de exemplu. Avem acolo Billboard Hot 100, un top realizat săptămânal, în alcătuirea căruia se iau în calcul difuzările la radio, online streaming, vânzări ale single-urilor (fie digitale, fie fizice). Așadar, difuzările sunt doar o părticică dintr-un întreg. Doar în România ne credem vedete dacă suntem toată ziua la radio și la TV și dacă ne cumpărăm un „sac” de like-uri pe Facebook și o „căruță” de vizionări pe Youtube. Doar în „industria” muzicală din România există o Gală a „celor mai difuzați”, la care intrarea este liberă. De ce? Simplu: pentru că participanții / câștigătorii NU vând bilete. Paradoxal, artiștii care NU sunt difuzați în heavy-rotation la radio și TV, sunt cei care susțin concerte pe bilete. Desigur, pentru ei nu există o Gală cu covor roșu și intrare liberă.
În țările civilizate, unde industria muzicală funcționează după reguli normale, sunt scoase în față TOATE genurile muzicale. Uitați-vă la Premiile Grammy. Există categorii și premii pentru fiecare subgen muzical în parte. Acolo, industria respectă MUZICA.
Și încă ceva… Nu pot să nu mă întreb de ce a difuzat TVR această Gală? De ce nu a fost transmis evenimentul de unul dintre posturile TV muzicale care și contribuie la stabilirea premiilor? Sau mai bine, de ce nu a fost transmis de ProTV sau Antena 1 sau Kanal D sau oricare alt post TV din top 5? Dacă evenimentul stârnește atâta interes (a scos 40.000 de oameni în stradă, nu?) atunci înseamnă că e o mină de aur pentru televiziunile care aleargă după audiență. Undeva există o fisură, iar lucrurile nu se leagă. Poate ne explică cineva.
Let’s call this chapter Shooting Stars
În clasa a XI-a, învățam că cererea și oferta sunt conceptele care stau la baza economiei. Evident, regula nu se aplică și în „industria muzicală românească”, unde nimănui nu-i pasă de „cerere”. Nu mă credeți? Păi, hai să vedem cum stau lucrurile de fapt. „Vocea României” (ProTV) și „X-Factor” (Antena 1) au ajuns la cel de-al 6-lea sezon. Așadar, cunoaștem deja 10 câștigători de talent-show.
La Vocea României au câștigat:
– Ștefan Stan în 2011. Podiumul a fost completat de Dragoș Chircu (locul 2) și Iuliana Pușchilă (locul 3).
– Julie Mayaya în 2012. Podiumul a fost completat de Vizi Imre (locul 2) și Cristi Nistor (locul 3).
– Mihai Chițu în 2013. Podiumul a fost completat de Sânziana Nicolae (locul 2) și Adrian Nour (locul 3).
– Tiberiu Albu în 2014. Podiumul a fost completat de Anda Dimitriu (locul 2) și Maria Hojda (locul 3).
– Cristina Bălan în 2015. Podiumul a fost completat de Tomi Weissbuch (locul 2) și Tobi Ibitoye (locul 3)
Premiul cel mare constă în suma de 100 000€ (impozabil), obținută prin sponsorul Telekom (anterior Cosmote) și un contract cu Universal Records.
La X-Factor au câștigat:
– Andrei Leonte pe 1 ianuarie 2012. Podiumul a fost completat de Alin Văduva (locul 2) și Iulian Vasile (locul 3).
– Tudor Turcu pe 23 decembrie 2012. Podiumul a fost completat de Ioana Anuța (locul 2) și Natalia Selegean (locul 3).
– Florin Ristei în 2013. Podiumul a fost completat de Alex Mațaev (locul 2) și Mădălina Lefter (locul 3).
– Adina Răducan în 2014. Podiumul a fost completat de Alexandra Crișan (locul 2) și 69 (locul 3).
– Florin Răduță în 2015. Podiumul a fost completat de Xenia Chitoroagă (locul 2) și B-52 (locul 3).
Câștigătorii au primit inițial 200.000 de euro, apoi 120.000 de euro, apoi 100.000 de euro (toate aceste sume au fost impozabile), oferit de Orange, și un contract cu o casă de discuri (aici lucrurile sunt puțin confuze, deoarece nu este menționat numele casei de discuri)
Sâmbătă (17 septembrie) citeam pe site-ul paginademedia.ro (click aici!!) că ProTV a câștigat lupta pentru audiență cu Antena 1. Vocea României a fost urmărită de 1,5 milioane de telespectatori pe minut, cu jumătate de milion de români mai mult decât X Factor. Așadar, audiența înseamnă publicitate, iar publicitatea înseamnă bani pentru televiziuni. Până aici, toate bune și frumoase! În ceea ce-i privește pe concurenți, pot înțelege dorința lor de a participa la astfel de show-uri TV. Premiul cel mare este tentant. Apoi, mai există și acel contract cu o casă de discuri. Și, nu în ultimul rând, există mirajul celebrității. „Fame, fame, fatal fame. It can play hideous tricks on the brain”… Dar la final, lucrurile nu sunt tocmai roz nici măcar pentru câștigător. S-o spunem pe aia dreaptă: privind în urmă, întreaga industrie muzicală, cu tot cu talent-show-urile ei, pare mai degrabă o făcătură. Să ne înțelegem. „Industrie” NU înseamnă că artistul își plătește din propriul buzunar producția unui album. Dacă ar fi așa, n-am mai avea nevoie de case de discuri. Aminteam mai sus de lecția învățată la ora de Economie, despre cerere și ofertă.
Așadar, avem 1,5 milioane de telespectatori pe minut la un talent-show. Având în vedere că televiziunilor le este complet străin conceptul de transparență, nu știm câți oameni votează câștigătorii rundelor și nici câți votează în finala concursului. Putem doar să presupunem. Să zicem că din 1,5 milioane de telespectatori, votează 500.000. Din aceștia, 300.000 sunt dispuși să CUMPERE albume sau bilete la concertele câștigătorului. Deci… există Cerere. Hai să vedem cum e cu Oferta. Ce s-a întâmplat cu câștigătorii acestor concursuri?! Câștigători care, rețineți, au semnat un contract cu o casă de discuri!
Ștefan Stan a lansat un album în 2013 (Povestea mea la casa de discuri Universal Music), a prezentat o emisiune la Prima TV… și în rest, îl mai vedem prin emisiuni sau articole mondene.
Andrei Leonte a semnat cu casa de discuri Roton în 2012 și a lansat 3 piese (cu videoclip), a fost și la Eurovision alături de trupa Voltaj (a semnat versurile în limba engleză).
Julie Mayaya a lansat în 2013 o piesă în duet cu Horia Brenciu (a și apărut în concertele lui). În 2014 a lansat piesa „Stay”.
Tudor Turcu și-a încercat norocul de câteva ori la Eurovision, a lansat câteva piese, are o trupă alături de care l-am mai văzut în festivalurile de rock. De asemenea, este și pictor.
Mihai Chițu a lansat și el câteva piese, dar pentru a le găsi pe Google vă trebuie puțină răbdare pentru că scandalurile cu soția lui îi „sufocă” firava carieră muzicală.
Florin Ristei a lansat câteva piese, l-am văzut în câteva sezoane la Te Cunosc De Undeva (cântă în fiecare săptămână la Antena 1 în show-ul cu pricina), moderează o emisiune TV, are trupa FreeStay.
Tiberiu Albu a înființat în 2015 trupa Fameless, alături de care a lansat două single-uri.
Adina Răducan avea 16 ani când a câștiat X-Factor. Acum o putem vedea la Te Cunosc De Undeva.
Cristina Bălan a lansat în 2016 single-ul „Unbreakable”.
Florin Răduță oricât de mult m-am străduit, n-am reușit să aflu ce face în prezent. Singurul lucru legat de muzică pe care l-am găsit pe Google a fost o știre despre un concert susținut alături de Nicoleta Nucă la Hard Rock Cafe.
Hai să aruncăm o privire și în ograda celor care chiar au industrie muzicală. Susan Boyle a câștigat pe 11 aprilie 2009 show-ul TV Britan’s Got Talent. A lansat primul album, I Dreamed A Dream, pe 23 noiembrie 2009. Au urmat alte 5 albume. Alisan Porter a câștigat The Voice US pe 24 mai 2016. După încheierea concursului a fost lansată compilația „The Complete Season 10 Collection (The Voice Performance)”. Mai e ceva de adăugat?! Sigur că da! Un exemplu recent: Laura Bretan. Fata a câștigat „Românii au talent”, dar, din păcate pentru ea, „industria muzicală românească” habar n-are ce să facă cu un astfel de artist. Brusc, marii producători și compozitori autohtoni au făcut un pas înapoi. Ce știu ei despre operă? Nimic! Unde să o difuzeze pe Laura Bretan? Nicăieri! Deci, un super-talent nu are loc în „industria” românească bazată exclusiv pe difuzări. Trist este că această „industrie” nu a dat nici măcar un producător cu viziune, cu imaginație, care să poată lucra cu un astfel de talent. Hai să vă mai dau un exemplu. Jackie Evancho (solistă de muzică clasică, pop-opera, crossover) a ieșit pe locul 2 în concursul America’s Got Talent. Avea doar 10 ani! Ei bine, fetița aceasta a lansat un EP și 5 albume (dintre care 3 au intrat în Top 10 Billboard 200). Deci, acolo unde industria își face treaba, se poate vinde și pop-operă și operă și… orice alt gen muzical!
Revenind pe plaiuri mioritice, fără îndoială toți cei care au câștigat X-Factor sau Vocea României, meritau să fie sprijiniți cu adevărat. La fel și cei care au fost pe podium! Ei, artiștii în devenire (sau consacrați!), și-au îndeplinit contractul pe care l-au semnat cu televiziunea atunci când s-au înscris în concurs. Au intrat în „jocurile” concepute de PR-ii instituțiilor, au adus audiență. Atât ProTV cât și Antena 1 au girat câștigătorii, s-au folosit de ei și apoi i-au abandonat fără vreo urmă de remușcare.
În plus, dacă cifrele de audiență sunt reale, dacă participarea telespectatorilor la vot este atât de mare, atunci e cu atât mai greu de înțeles de ce niciunul dintre câștigători nu a avut un parcurs firesc în muzică. Dacă-mi poate explica cineva de ce astfel de concursuri nu sunt o adevărată rampă de lansare, i-aș rămâne îndatorată. Este absolut hilar să aud replici de genul: „E timpul să îți alegi antrenorul. Ce îți dorești? Să fii pe radio, să mergi spre actorie?…” Pe bune?! Și dacă vrei doar să fii artist, în echipa cui te duci?! Acesta este scopul în viață al unui artist, să fie „pe radio”?! Apropo, mai nou văd că Moga e prezentat din ce în ce mai apăsat ca un „mogul” al difuzărilor la radio. În curând se va acredita ideea că dacă nu lucrezi cu Moga nu vei avea nicio șansă să îți auzi piesele la radio. Rock-ul a picat pe umerii lui Tudor Chirilă, așa că declarația lui Gene Simmons („Rock-ul a murit”) devine mai actuală ca oricând.
Mă amuză faptul că adolescenții refuză cu îndârjire să poarte uniforme la școală pentru că li se pare că le este „știrbită”, astfel, personalitatea. Dar acceptă cu atât de multă ușurință monotonia cruntă a showbiz-ului și uniformizarea muzicii difuzate în heavy-rotation la radio! Sunt curioasă până când vor purta „uniformele” lui Moga și Smiley. Mi-aș dori să-l văd pe „Micul Mozart” compunând pentru voci, mi-aș dori să văd diversitate, idei noi în creațiile lui Marius Moga. E drept că s-au cam dus vremurile când compozitorii compuneau pentru voci, pentru personalități diferite. Astăzi, mai nou, ascultăm producții, nu melodii și soliști fără personalitate care urmează trendul, nu-l formează.
Îmi spunea unul dintre cititorii site-ului, că nu pot nega „skill-ul” antrenorilor de la „Vocea României”. Pardon! În afară de Loredana, niciun alt antrenor nu poate fi considerat o voce bună. Unul e actor, altul e dansator, iar al treilea e compozitor, producător. Să nu ne ascundem după deget. Niciunul nu are o voce sau un timbru deosebit. Bine că au lângă ei profesori adevărați de muzică capabili să dea sfaturi concurenților din echipele lor.
În concluzie, oricât de mult ar vrea unii să susțină contrariul, în România nu există industrie muzicală reală. Există găști care o duc bine și foarte bine din muzică, există un showbiz găunos și putred care nu are și nici nu-și dorește să aibă vreo legătură cu muzica. Atâta vreme cât tinerii aspiranți la statutul de „vedetă” au înțeles regulile „jocului”, nu avem de ce să-i compătimim! E clar că știu în ce se bagă! Nu ne rămâne decât să le urăm succes!
În schimb, în România chiar există MUZICĂ. Există tot mai multe festivaluri de blues, de rock, de folk, de jazz. Există artiști care lansează albume, care vând bilete la concerte. Avem trupe de care putem fi mândri atunci când îi vedem în deschiderea unor artiști internaționali pentru că se vede că muncesc mult, sună și arată bine pe scenă. N-am să înțeleg niciodată cum e posibil ca „industria” muzicală românească să ignore artiști precum Nicu Alifantis, Phoenix, Ilie Stepan, Mircea Florian, Alexandru Andrieș, Pasărea Rock, Celelalte Cuvinte, Alina Manole, Ada Milea, Dan Andrei Aldea, Tudor Gheorghe, Grimus, AG Weinberger, Antract, Trooper, Robin & The Backstabbers, Compact, byron, Cosmin Vaman, Hara, Sarmalele Reci, Desperado…
Alexandru Andrieș a lansat în jur de 100 de albume și lucrează și în prezent cu o casă de discuri din România (A&A Records). El de ce nu ar merita să apară pe covorul roșu la o Gală a muzicii?! Înțeleg că acești artiști nu sunt difuzați în heavy-rotation, dar, cel puțin în cazul unora s-ar cuveni măcar un Premiu pentru întreaga carieră. Și-apoi, dacă pe Holograf, Voltaj, Direcția 5, Proconsul, VH2, Cargo i-am tot văzut pe scena unor Gale dedicate „industriei” muzicale românești, de ce nu i-am vedea și pe alții care au activitate concertistică și care lansează albume?! Oare Adrian Enescu (un creator de geniu, nedifuzat ce-i drept) nu merita un moment special în Gala Media Music Awards? Cred că Zoli Toth nu ar fi refuzat dacă organizatorii i-ar fi propus! Să nu uităm că mai există și muzică ușoară românească… Angela Similea, Marina Voica, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Margareta Pâslaru, Oana Sârbu, Narcisa Suciu, Marius Țeicu, Mihai Constantinescu, Marcel Pavel, Aurelian Temișan și mulți alții, merită să fie recunoscuți și de așa zisa „industrie” muzicală! Chiar în ediția trecută (17 septembrie), Andrei Partoș a difuzat în emisiunea „Psihologul muzical” un Top Sentimental Ion Cristinoiu (un alt compozitor a cărui creație este ignorată). Participarea ascultătorilor la acest top a fost extrem de numeroasă! Peste 300 de oameni au votat cele 45 de titluri propuse de noi. Între noi fie vorba, am avut topuri și cu artiști „pe val” dar care, nu au generat o participare atât de mare.
Pe scurt, muzică avem, oameni talentați avem, public iubitor de muzică avem. Ne mai trebuie manageri buni, cu viziune și intenții bune pentru a crea o industrie muzicală reală. Avem nevoie de oameni care vor să creeze o punte între generații, oameni care ascultă, „consumă” muzică, nu doar de oameni care vor să scoată profit rapid din artă.
- DACĂ LE-AȚI RATAT. NOTIȚELE MELE - septembrie 25, 2024
- M-AM NĂSCUT ACCIDENTAL (9.09.2024) - septembrie 9, 2024
- GÂNDURI ADUNATE DE PE FB - septembrie 5, 2024
Foarte bun articolul! Felicitari!
Televiziunile si radiourile comerciale nu au ca scop promovarea talentelor sau actul cultural. TV si radio comercial sunt niste firme care trebuie sa faca bani. End of discussion.
Nu e vorba despre promovarea culturii pe posturile comerciale, ci de promovarea celor pe care posturile TV ii gireaza in propriile emisiuni.
Nu gireaza nimic, se folosesc de ei pentru a face rating pe baza unui format testat si care da rezultate. Concurentii gresesc ca 1) se duc acolo si cred ca il apuca pe Dumnezeu de picior si 2) se duc fara o motivatie clara (sa imi fac relatii, sa ies pe sticla etc.).
Bun. Mi se pare mie sau chiar e o frustrare destul de serioasa in mesajul articolului? Toata lumea se plange ca muzica de la radio e de kkt. Daca ar fi de kkt radiourile respective ar da faliment. Vezi radiouri care se credeau „cool” si s-au inchis pentru ca nu produceau bani. Si sa fim sinceri nu toate sunt de stat unde nu conteaza daca produci bani sau nu. Toti vrem calitate dar sa fie gratis. Nu merge. Un radio ca sa aiba succes, sa plateasca salariile unor profesionisti, sa puna la bataie niste premii pentru a atrage oameni care la randul lor aduc reclame care aduc bani s.a.m.d. trebuie sa difuzeze muzica cu care sa atraga ascultatori. Nu intra orice pe post, doar piesele care trec de teste si despre care se stie sigur ca vor prinde la public. Nu iti permiti sa difuzezi o piesa rock de „undergound” doar asa, pentru ca iti place tie si e „misto”. In clipa in care a intrat piesa din 200.000 de ascultatori 150.000 schimba postul, 40.000 mai lasa ca dupa sigur vine o piesa mai buna si poate 5000 sunt cei carora chiar le place. Daca o luam asa 5000 de oameni sunt foarte multi, dar daca ne uitam procentual ai facut o eroare fatala. Vor fi trupe rock, jazz, hip-hop si e bine ca prind. Vor avea concerte cu sute de oameni in tot mai multe orase mari, dar sunt underground si vor ramane acolo. Trebuie sa te gandesti la marea majoritate, la mase! Ei nu vor rock, nu vor opera sau jazz. Nu prea ai cum sa schimbi asta decat prin educatie. Compari cu America? Poti sa compari si cu Suedia, Finlanda sau orice alta tara. Cu cat nivelul educatiei e mai mare sunt sanse mai mari sa asculte mai multa lume jazz. Sau rock. In schimb noi vorbim de Romania unde manelele rup tot. Interesant, faptul ca manelistii nu au avut categorie si nu au fost invitati la premii nu te-a deranjat, desi sunt muuuult mai multi cei care asculta manele decat rock sau jazz. Cei care castiga un concurs de talente sunt niste cantareti buni, cu voci bune. Ca sa ajungi un artist cu adevarat e inca o cale foarte lunga dar si extrem de grea. Nu toti au dorinta si puterea de a traversa tot drumul. Sprijin au pentru ca oricine vrea sa castige niste bani, dar nu tot timpul se poate. Cei care sunt cu adevarat buni si dedicati vor ajunge departe, dar cei care au doar o voce buna vor pieri in intunericul uitarii. Nu am nicio problema cu Loredana dar sa zici ca e singura de acolo care are skill e absurd. Degeaba ai o voce daca nu stii ce sa faci cu ea. Antrenorii de acolo au ajuns unde au ajuns pentru ca au stiut ce sa faca. Probabil ca au fost in concurs voci mult mai bune decat ale Loredanei si totusi nu vor ajunge niciodata unde e Loredana. Ca sa ai succes trebuie sa ai vocea buna dar asta e o parte prea mica pentru a fi vedeta. Trebuie sa si arati bine (cine vrea sa vada o grasa penala? si las-o pe Adele… stii la ce ma refer), trebuie sa dansezi, sa zambesti si sa radiezi iar cea mai importanta parte e sa ai piese bune. Dupa ce le ai toate astea ai un produs bun care se poate vinde si un manager bun te va vinde si iti garantez ca vei ajunge si la radio/tv. Pana la urma nu asta e scopul? Cine zice ca nu, minte. Canti pentru prieteni acasa si in carciuma si esti frustrat ca nu ajungi pe radio? Ce poti sa spui? Oricum nu ai vrea sa ajungi acolo ca aia… si inventei un motiv. Cand te apuci de cantat si compui piese, scopul nu e sa ajunga la cat mai multa lume? Sa impartasesti bucuria sau sentimentele pieselor tale cu cat mai multi. Ai cateva sute de mii sau milioane de view-uri pe youtube desi ai o piesa rock? O sa intri si pe radio. Cerere si oferta! Zici de Radio Romania Actualitati, cum difuzeaza rock. Care e audienta la emisiunile respective? Pe Bucuresti, de exemplu. La nivel national e mai greu sa compari acolo unde nu se prinde altceva. Daca acea muzica rock de care vorbesti ar avea atat de multi fani, acum radioul numarul unu in Bucuresti ar fi un radio rock. Dar nu e. Nu tu si prietenii tai sunteti majoritari. Trebuie sa intelegeti astea si scapati de frustrari. Acceptati ideea ca manelistii sunt mai multi. Sunt sigur ca nu iti pot schimba punctul de vedere, dar macar am incercat.
*Eu nu vorbesc in articol despre playlisturile radiourilor. Vorbesc despre industrie. Industria inseamna VANZARI, nu difuzari. Industria nu poate incuraja concerte gratuite. Sunt artisti care VAND bilete si care nu sunt difuzati in heavy-rotation. Am dat exemple. In schimb, cei difuzati intens nu vand bilete. E un paradox, nu ti se pare? Daca oamenii ar fi ahtiati dupa Antonia, Inna, Velea si altii pe care-i auzim la radio, acesti artisti ar avea macar doua concerte pe an (pe cont propriu!) intr-o sala din Bucuresti.
*Eu nu vorbesc despre muzica rock, vorbesc despre toate genurile muzicale care vand bilete! Vorbesc despre faptul ca o industrie sanatoasa nu ingnora genuri muzicale care au o anumita categorie de public si care vand (albume, bilete). Ma refer acum la blues, la jazz, la rock, la folk. Nici in alte tari aceste genuri nu sunt impinse in fata, dar nici nu sunt ignorate complet.
*Radio Romania Actualitati este pe primul loc inclusiv in Bucuresti. Emisiunea la care ma refer, „Psihologul muzical”, are o audienta foarte buna (in medie 2 milioane de ascultatori). Multumim, stam bine! Si sa-ti mai spun ceva: nu existe locuri unde „nu se prinde altceva”. Toate radiourile pot fi ascultate si pe net, si pe telefonul mobil. Deci nu mai este o problema.
*Doar pentru ca o anumita categorie de public este mai galagioasa (de exemplu, fanii muzicii pop-dance sau manele) nu inseamna ca sunt mai numerosi. Sunt doar mai activi in mediul online. Atat. Beth Hart a umplut de doua ori Sala Palatului fara sa fie in heavy-rotation nicaieri. Alifantis, Andries, Alina Manole, byron etc canta in sali pline de fiecare data.
*Schimba cineva postul daca aude rock la radio?! Asta pentru mine este o noutate. In prezent, ai toate sansele sa mori de plictiseala daca asculti radio. Nicio piesa nu te poate surprinde. Toate suna la fel. Banalitate pe linie.
*Nu am spus ca Loredana e singura cu „skill”. Am zis ca este singura care poate fi considerata o voce. Restul nu au voci bune, exceleaza in alte domenii.
Tare mult te-as vrea la un post de radio care supravietuieste doar din reclame. Atunci sa vezi teoria teoretizarii. Daca radiourilor le merge bine cu artisti d-astia care nu vand bilete,tot inainte.Ceilalti traiesc din vanzare de bilete la concerte dar nu sunt difuzati. Minunata combinatie si ciudata, e adevarat:)Unde-i supararea? Toata lumea este fericita.