JOSE FELICIANO, ÎN DIRECT LA PSIHOLOGUL MUZICAL (RADIO ROMÂNIA, 14.02.2015)

februarie 18, 2015

147

Pe 14 februarie, Jose Feliciano a intrat în direct prin telefon la Psihologul muzical (Radio România Actualităţi)! Interviul a fost programat la ora 1.30 (18.30, ora Americii) şi, vă mărturisesc, că am avut ceva emoţii când am format numărul, iniţial îl primisem fără prefix. Acum, îl aveam cu tot cu prefix, dar m-am confruntat cu altă problemă: având în vedere că din centrala noastră apelul pleca cu număr ascuns, un robot îmi bloca apelul avertizându-mă că nu pot suna la numărul respectiv dacă îmi ascund numărul. Norocul meu că aveam în faţă 5 telefoane aşa că le-am încercat pe toate! A treia încercare a fost cu noroc. Mi-a răspuns soţia domnului Jose Feliciano care m-a tachinat puţin spunându-mi că şi-a dorit să-mi audă vocea şi miercuri seară (când fusese programat iniţial interviul, puteţi citi povestea de miercuri aici).

A fost un dialog extrem de plăcut cu un artist deschis care abia aşteaptă întâlnirea cu publicul din România.

Andrei Partoş: Bună seara, domnule Feliciano!
Jose Feliciano: Bună seara dvs şi tuturor românilor! Abia aştept să vin România, nu am mai fost în ţara dvs de aproape 40 de ani.
Andrei Partoş: Vă mai amintiţi de piesa cu care aţi participat la Sanremo în 1971?
Jose Feliciano: Da, mi-o amintesc foarte bine.
Andrei Partoş: Având în vedere că nu locuiaţi în Italia, cum aţi ajuns să participaţi la festival?
Jose Feliciano: Nu, nu locuiam acolo, dar am fost rugat de compozitorul piesei, Jimmy Fontana, să cânt această piesă. L-am cunoscut pe Jimmy în Argentina şi ne-am împrietenit. Atunci mi-a spus că îşi doreşte să îi cânt o piesă la Festivalul Sanremo. Şi am făcut-o cu mare plăcere.
Andrei Partoş: Vă amintiţi pe ce loc aţi ieşit la final? A fost locul 2 sau locul 3?
Jose Feliciano: Am ieşit pe locul 2. Dar deşi festivalul a fost câştigat de piesa Corason gitano, piesa pe care am interpretat-o eu, Che sara, a fost mult mai populară. La fel s-a întâmplat şi cu piesa lui Gianni Morandi din acel an, care s-a bucurat de mai mult succes decât cea care a câştigat festivalul.
Andrei Partoş: Aveţi dreptate. Şi în România piesa Che sara este foarte cunoscută şi îndrăgită. O veţi cânta în concert?
Jose Feliciano: Da, sigur! O vom cânta! Şi vom mai cânta şi alte piese cunoscute, dar trebuie să vă spun că nu va fi un concert de „oldies”. Voi cânta şi piese mai recente, piese noi.
Andrei Partoş: Spuneţi-mi, vă rog, cum este să deţii atâtea premii Grammy? Ce faceţi cu ele? Unde le ţineţi?
Jose Feliciano: Le ţin acasă, pe perete şi sunt fericit când le primesc. Dar cel mai important premiu pe care l-am primit de-a lungul carierei mele, este cel al publicului din lumea întreagă.
Andrei Partoş: Ştiu că aţi fost desemnat Cel mai bun chitarist pop. Care au fost „profesorii” de chitară? Cine v-a influenţat?
Jose Feliciano: Din zona clasică mi-a plăcut întotdeauna Segovia. Mai îmi plac şi John Williams, Alirio Diaz, Narciso Yepes. Ei sunt chitariştii clasici care m-au marcat. În ceea ce priveşte chitara rock, atunci vreau să-i menţionez pe Jimi Hendrix, Jimmy Page, Eddie Van Halen, BB King. Iar din jazz îmi plac George Benson, Barney Kessel, Kenny Burrell, Les Paul… Ei sunt chitariştii care m-au influenţat.
Andrei Partoş: Aveţi o chitară Les Paul?

Jose Feliciano: Da, am una. Dar, de obicei, în turnee cânt pe o chitară electrică Webber, care este făcută în Germania şi are toate efectele incluse.
Andrei Partoş: Oamenii sunt foarte bucuroşi să vă audă şi trimit foarte multe mesaje. Cineva vă întreabă dacă preferaţi să înregistraţi albume instrumentale sau cu voce?
Jose Feliciano: Îmi plac şi cele instrumentale şi piesele cu text. Dar vreau să îţi mai spun ceva şi ţie şi oamenilor din Ucraina (n.r. – ne-a confundat cu vecinii): tocmai am înregistrat 12 piese de Mozart, este vorba despre arii scrise special pentru contra-tenori, iar eu le cânt la chitară.
Andrei Partoş: Este un lucru minunat! Aş vrea să vă mai întreb ce vă amintiţi despre România?
Jose Feliciano: Unul din lucrurile care mi-au plăcut în România este faptul că şi-a păstrat caracterul latin. Îmi amintesc că, la vremea respectivă, când am fost eu în România, oamenii nu se bucurau de libertatea pe care o au astăzi, trebuia să fii atent la ceea ce spui pentru că ţara era sub un regim dictatorial. Dar chiar şi aşa am întâlnit doar oameni buni, prietenoşi, ospitalieri şi întotdeauna mi-am dorit să revin în România şi mă bucur nespus că acum am ocazia.
Andrei Partoş: Şi pentru noi este o bucurie să vă vedem din nou! Aş vrea să vă întreb despre colaborarea cu Ray Bradbury…
Jose Feliciano: Oh, da! Eu am scris muzica, iar soţia mea a scris versurile pentru piesa „The Wonderful Ice Cream Suit„.
Andrei Partoş: Este o colaborare extraordinară, am ascultat muzica şi a ieşit minunat. Ştiu că este o întrebare personală, dar o voi adresa oricum: este greu să ai 11 fraţi şi surori?
Jose Feliciano: Nu, cred că a fost mai greu pentru mama decât pentru noi. (râde)
Andrei Partoş: Presupun că aşa a fost, dar pentru dvs cum a fost?
Jose Feliciano: Eu m-am bucurat de viaţa într-o familie numeroasă. Acum locuim cu toţii în oraşe diferite. Unii locuiesc în New York, alţii sunt în Puerto Rico, un alt frate este în Pennsylvania. Astăzi suntem 8 fraţi, 3 au murit. Nu a fost greu deloc. Mă bucur că am fraţi pentru că uneori mă gândesc că te poţi simţi singur dacă nu ai fraţi sau surori. Sigur că nu a fost uşor… tatăl meu a muncit ca să nu ne lipsească nouă nimic, ca să avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca şi să putem merge la şcoală.
Andrei Partoş: Este adevărat că într-o vreme vă temeaţi de câini?
Jose Feliciano: Da, aşa este. Dar după ce am avut primul câine însoţitor… o clipă (tuşeşte)…
Andrei Partoş: Şi eu am aceiaşi problemă, aşa că puteţi tuşi liniştit.
Jose Feliciano: Da… deci… după ce am avut primul câine însoţitor nu mi-a mai fost frică de câini. Îmi plac şi caii, călăresc când am timp… Îmi plac astfel de activităţi.
Andrei Partoş: Este adevărat că mergeţi chiar şi acum la sala de gimnastică?
Jose Feliciano: Da, desigur! Mişcarea este foarte importantă.
Andrei Partoş: Mesajele de la ascultători vin în continuare. Sunteţi foarte iubit aici, în România. Cineva vrea să ştie cum a fost colaborarea cu John Lennon?
Jose Feliciano: Am fost unul dintre mulţii chitarişti care au înregistrat pentru un album rock lansat de John Lennon, iar eu am apar pe piesa „Be My Baby„. A fost distractiv pentru că mie îmi plăcea formaţia The Beatles, aşa că m-am bucurat să lucrez cu el.
Andrei Partoş: A fost dificilă colaborarea în sine?
Jose Feliciano: Nu. John era un tip ok.
Andrei Partoş: Nu o spuneţi din politeţe?
Jose Feliciano: Nu, chiar era un tip drăguţ
Andrei Partoş: I-aţi întâlnit pe cei de la trupa The Doors?
Jose Feliciano: I-am cunoscut pe fiecare în parte, mai puţin pe Jim Morrison. Pe el nu l-am întâlnit niciodată.
Andrei Partoş: Şi ce v-au spus despre coverul piesei Light My Fire?
Jose Feliciano: Mi-au mulţumit că l-am înregistrat şi mi-au spus că, din punctul lor de vedere, eu am făcut din acea piesă un standard. Am fost măgulit pentru că mi-a plăcut mereu muzica The Doors.
Andrei Partoş: Aşadar, vă simţiţi mai aproape de muzica rock sau de muzica latino?
Jose Feliciano: Cred că de ambele. Sunt mai degrabă un amestec de genuri muzicale şi am fost „aruncat” pe piaţa americană după ce am venit din Puerto Rico (tuşeşte). Îmi place, în egală măsură, şi muzica latină, şi rock-ul şi rock’n’roll-ul. Folosesc elemente din aceste genuri pentru a crea ceva unic, al meu.
Andrei Partoş: Spuneţi-mi, vă rog, acum în finalul primului nostru interviu, poate vom vorbi şi când veţi veni în România, care este piesa care vă defineşte în acest moment? O puteţi fredona?
Jose Feliciano: Oh, Dumnezeule! Nu pot cânta acum, dar cred că dacă oamenii îşi doresc să mă descopere, poate ar trebui să asculte „Light My Fire” (tuşelte)… Nu ştiu de ce tuşesc atât de mult… Cred că acest cover i-ar putea ajuta să înţeleagă cine sunt. Atunci a fost pentru prima dată când cineva a folosit o chitară cu corzi de nylon într-o piesă rock’n’roll.
Andrei Partoş: Da, aşa este! Aveţi dreptate. Acum locuiţi în Connecticut?
Jose Feliciano: Da, aici locuiesc.
Andrei Partoş: Şi este vremea frumoasă acolo?
Jose Feliciano: Nu, acum nu este deloc vreme frumoasă. Este iarnă. Dar în general, e ok.
Andrei Partoş: V-aţi gândit vreodată să daţi lecţii de chitară tinerilor?
Jose Feliciano: Nu… nu chiar… e amuzant… Dacă oamenii îmi ascultă piesele şi învaţă de acolo, atunci pot fi considerat un profesor, dar eu nu voi fi niciodată în faţa unei clase pentru a preda chitara.
Andrei Partoş: Vă mulţumim foarte mult pentru timpul acordat şi abia aşteptăm concertul de la Bucureşti! Veţi cu trupă, nu?
Jose Feliciano: Da, sigur. Vin cu trupa mea. Suntem 5 oameni plus manager şi director tehnic. Abia aşteptăm să venim în România! Vreau să mănânc mâncare bună românească şi să beau un vin românesc bun.
Andrei Partoş: Veţi avea asta cu siguranţă! Vă mulţumim încă o dată pentrutimpul acordat!
Jose Feliciano: Mulţumesc, prietene! A fost foarte plăcută discuţia cu tine şi cu publicul din România! Te iubesc, România!
Andrei Partoş: Şi noi vă iubim!
Jose Feliciano: Mulţumesc!
Interviul s-a încheiat cu piesa Che sara. Îl puteţi asculta mai jos.