Muzica trebuie să moară! În chinuri! Pentru audiență! (1.12.2018)

decembrie 1, 2018

414

Articol de Iulia Radu

La Vocea României, sunt aceleași strigături din primul sezon, spuse cu mai puțin entuziasm. Dialogurile dintre jurați sunt tot mai lungi și mai plictisitoare, conflictele sunt prost regizate, iar replicile nu mai au nici măcar o umbră de umor. I-a atins rutina pe producători? Se prea poate! Aseară (30.11), am aflat de la Irina Rimes că „publicul de la Vocea României este destul de deștept…”. Are dreptate. Îți trebuie o oarecare doză de inteligență să apeși butonul telecomenzii și să te scutești de chin. Dar când n-ai (nici suficientă inteligență și nici instinct de conservare) rămâi încremenit pe Pro TV și te uiți resemnat la spectacolul trist. Așa ca mine. Vineri de vineri, MUZICA este sacrificată pe altarul audienței. În fiecare ediție, vedem visuri zdrobite de mașinăria de propagandă artistică a Pro TV-ului. Săptămânal auzim cum trebuie (?!?!) să fie un artist. Publicul „destul de deștept” de acasă este gata să accepte orice inepție văzută la TV, iar cel din platoul de filmare este plătit și dirijat să aplaude și să evidențieze fiecare inepție frumos împachetată și livrată de producătorii show-ului. Regizorul insistă pe fiecare lacrimă a concurenților, dramele personale sunt accentuate și dezbătute pe larg în decupajele de prezentare a concurenților. Încep să cred că dacă cineva provine dintr-o familie echilibrată (nici bogată, nici săracă, fără drame personale), n-are nicio șansă să devină artist, oricât de mult talent ar avea. Pur și simplu, n-ar fi tentant pentru un show de televiziune care se dovedește a fi incapabil să vândă talentul pur fără o poveste (semi)dramatică în spate. Din când în când se strigă „Doar vocea contează”, dar asta se întâmplă din simplul motiv că n-au găsit altă rimă. Nu puteau să spună direct „doar promovarea antrenorilor contează”, nici „banii din publicitate”.

Un sentiment de vinovăție este mascat de către antrenori prin îmbărbătări de genul „promit că vom lucra împreună”, spuse în momentul despărțirii de un concurent. Desigur, experiența acumulată în sezoanele trecute ne arată faptul că nici măcar câștigătorii nu s-au bucurat de prea multă atenție din partea producătorilor, compozitorilor, radiourilor, presei (industriei, în general – și oare cine deține 90% din piața radio-TV?! aruncați o privire pe site-ul mediaforest.ro și vedeți ce case de discuri au cei mai mulți artiști în heavy-rotation) după încheierea concursului. Care a luat premiul cel mare a plecat acasă mai bogat, restul au aflat cum se filmează un show de televiziune și s-au bucurat de popularitatea de moment. Excepțiile (cei care s-au lansat la „Vocea” și au reușit să se impună pe piață) le numeri pe degetele de la o mână. Adevărul este că aproape toți cei care au trecut pe acolo ar fi meritat atenție și o mână de ajutor pentru că am văzut într-adevăr, foarte mulți oameni talentați în acest show TV.

De fiecare dată când un antrenor pronunță fraza: „piesa pe care am ales-o, îl obligă pe concurent să iasă din zona lui de confort” (citat aproximativ), mai moare o părticică din MUZICĂ. Ca orice telespectator „destul de deștept”, mă întreb de ce oare Smiley sau Andra sau Irina Rimes nu cântă din când în când câte o piesă-două din zona thrash, doom-metal, hardcore?! Sau de ce Tudor Chirilă nu bagă câte o piesă populară periodic? Dacă a fi artist înseamnă să ieși din zona ta de confort, ei nu-și doresc oare să se simtă artiști?! E o întrebare firească. Nici nu mai știu dacă mă uit la un show de voce sau la o competiție sportivă. Când este vorba despre efort fizic, înțeleg ideea de a ieși din zona de confort, de a-ți depăși limitele. Dar aici parcă era vorba despre ARTĂ. O alegere proastă a antrenorului, îl poate trimite acasă pe concurent, indiferent cât de talentat ar fi.

Ieri, de Sfântul Andrei (30 noiembrie) au fost aleși primii semifinaliști. Au cântat piese din repertoriul internațional. Astăzi (1 Decembrie) au fost aleși alți concurenți. Însă, din dorința de a mima patriotismul, concurenții au interpretat piese românești. Nu pot să nu mă întreb, cum au fost aleși concurenții care au cântat ieri și cei care au intrat în competiție astăzi? E clar pentru toată lumea că într-un fel transmiți un mesaj în limba română și în cu totul altfel transmiți un cântec într-o limbă străină. Este valabil și pentru cei de acasă (care se presupune că votează), care pot reacționa diferit la piese românești și la piese străine. Corect ar fi fost ca semifinaliștii să fie aleși într-o singură ediție, urmând aceeași regulă. În timp ce scriu acest text, Mădălina (din echipa Andrei) interpretează piesa „Mulțumesc iubită mamă” (Pavel Bartoș i-a mulțumit la final Mirabelei Dauer pentru acest cântec, deși a fost compus de Marian Nistor pe versurile lui Corneliu Vadim Tudor). La final, pe scenă a apărut mama Mădălinei, extrem de emoționată. Momentul a fost înduioșător, dar a fost oare potrivit în contextul unui CONCURS? Apelăm la emoții, sensibilizăm prin poveștile de viață telespectatorii în timpul filmulețelor de prezentare, și acum o facem și pe scenă în timpul actului artistic? Până la urmă, MUZICA CE LOC MAI ARE ÎN ACEST SHOW TV?

Rețin o singură interpretare din această seară (1 Decembrie): „Hai vino iar în gara noastră mică” (merită spus, chiar dacă producătorii show-ului nu au făcut-o, că a fost compus de Dumitru Lupu pe versurile lui Florin Pretorian, iar interpretarea în orginal îi aparține lui Gabriel Dorobanțu). Mi-a plăcut foarte mult aranjamentul și în mare măsură mi-a plăcut și interpretarea Sorinei (din echipa lui Smiley) care a reușit să își însușească piesa (n-a mers mai departe, a pierdut în fața lui Bogdan care a interpretat „Să nu-mi iei niciodată dragostea” – Holograf). Ce păcat că după un sezon al acestui show TV nu rămâne nici măcar un CD cu piesele interpretate de concurenți. Pe de o parte, s-ar mândri și ei cu o apariție pe un album, pe de altă parte cei care au reorchestrat piesele ar avea o bucurie, iar radiourile ar putea difuza ceva, chiar cu riscul de a le mai scădea prim-soliștilor țării din sutele de difuzări săptămânale.

Sentimentul de vinovăție care planează deasupra platoului Vocea României, ne aduce în situația în care jelim minute în șir plecarea din concurs a Sorinei Bică, în loc să ne bucurăm pentru reușita lui Bogdan Ioan (al cărui nume a fost greșit sistematic de Pavel Bartoș). Nici nu vreau să mă gândesc cum s-a simțit câștigătorul. Bartoș își exprimă regretul că pleacă fata din concurs și are lacrimi în ochi, Tudor Chirilă simte nevoia să spună două vorbe de încurajare pentru fată, Smiley se grăbește să o îmbrățișeze și să o conducă în culise și show-ul TV se încheie. Ați văzut vreun cadru cu Bogdan, cel mai votat de public, preferatul telespectatorilor?! Chiar nu poate exista un echilibru?