7 NUMĂRUL MEU… (3.12.2018)

decembrie 3, 2018

409

De mic am fost fascinat de numărul 7. N-aveam habar de sensuri numerologice. Am jucat handbal și am avut acest număr, o vreme și la polo am jucat cu 7 (până am trecut în poartă), apoi la orice extragere loto am introdus și 7! Acum Andrei-Ștefan împlinește 7 ani. Abia acum realizez ce rapid au trecut anii, ce repede a crescut. Nu voi spune multe despre el. E un copil special, nu numai pentru că așa zic toți părinții, dar și pentru că eu așa-l consider. Am argumente. Le țin pentru memorii, dacă le mai apuc. I-am luat un cadou, pe care și-l dorea de mult, un obiect pe care toți părinții-l condamnă, dar toți (asau aproape toți) îl pun la dispoziția copiilor. Nu-l au e nasol, îl au, e tot atât de rău. M-a surprins, m-a impresionat reacția lui. A fost o miniceremonie inedită, neobișnuită. Nici aici nu intru în amănunte acum. Nu se aștepta, pentru că știa cât de greu e, că e scump. I-am spus că sunt foarte mândru de el, că sunt încântat să-l văd fericit, că trebuie să le arate colegilor de clasă că azi, la 7 ani, el e cineva, că e un tip puternic, că Andrei-Ștefan Partoș e un băiat cu personalitate, care merită să fie prieten cu oricine. Seara târziu, am discutat cu el la telefon și după ce i-am spus cât de mult contează pentru mine ca el să fie fericit, mi-a răspuns cu un glas tremurând (nu se întâmplase asta până azi) că este ”un pic emoționat”! Atât. Pentru mine e enorm. Am 69 de ani…