Oi, oi, oi… ce de insipizi în muzica românească… i-am văzut live pe Irina Rimes, Antonia, Alex Velea, Mario Fresh, Lino Golden, Mira (ș.a.) și am trăit să vă povestesc (20.09.2020)

5
357

Deși oferta muzicală nu era tocmai tentantă pentru mine (ascult alte genuri muzicale), n-am putut să nu dau o fugă la Zilele Sectorului 5. În primul rând, era foarte aproape de mine. Practic, n-am făcut decât să traversez și am ajuns la spectacol.

În al doilea rând îmi doream să văd live „vârfurile” industriei muzicale românești (numiți-o curiozitate jurnalistică). Să nu uităm că Antonia, Alex Velea, Loredana, Mira, Lino Golden, Mario Fresh, Irina Rimes și Pepe sunt toată ziua la radio și TV (de câteva sute de ori pe săptămână) și au zeci de milioane de vizualizări pe Youtube. Așadar, aveam șansa să văd la „lucru” crema muzicii românești.

Despre concertele de sâmbătă seara (Antonia, Alex Velea și Loredana) v-am povestit deja (dacă nu ați citit o puteți face dând un click aici), așa că nu mai reiau.

Nu o să mă refer la cum cântă acești artiști. Nu sunt genul de spectator care vânează momentele în care falsează un cântăreț. A cântat fiecare cum a putut, cât l-a dus vocea și cât l-a ajutat tehnologia. Altceva, însă, m-a îngrozit. 90% dintre cei care au urcat pe scenă în aceste două zile, nu trec rampa. Sunt lipsiți de charismă. Bunăoară, eu am uitat că Irina Rimes era pe scenă. Pur și simplu, după a doua piesă din recital am uitat că e acolo, m-a pierdut.

Din 2006 de când merg cu regularitate la concerte, nu mi s-a mai întâmplat așa ceva. Și subliniez că am mers la concerte ale unor artiști despre care nu știam mai nimic sau chiar nu-mi plăceau și tot n-am uitat că sunt pe scenă. Eu nici măcar nu pot să spun ferm că nu îmi place muzica Irinei Rimes. O aud și o văd atât de des pe fata asta, încât e foarte greu să fac diferența între „îmi place de…” și „m-am obișnuit cu…”. Cert este că la orice concert am mers, am avut o reacție la actul artistic: „îmi place”, „mă bucură”, „mă încântă”, mă enervează”, „nu-mi place”, „mă plictisește”… Dar să uit că e artistul pe scenă, asta nu am pățit până acum! Pur și simplu, creierul meu a intrat pe „mod radio” și am început să mă gândesc la problemele de zi cu zi, la discuțiile din timpul zilei, la ce mai am de făcut… apoi când a fost un joc de lumini mai violent (cu multe blitzuri), m-am trezit la realitate…  „Oh, uite, fata asta e pe scenă, oare i-am făcut poze?!”, m-am întrebat în sinea mea. Îi făcusem câteva.

Apropo de artiști care transmit ceva… Am să dau exemplul clasic cu Edith Piaf care, deși purta o rochie simplă neagră, avea un reflector amărât pe ea, îți răscolea sufletul în trei minute. Sau Georges Brassens care se acompania la chitară (probabil cânta vreo două acorduri), avea melodii simple, dar transmitea enorm. Da, eu simt lipsa unor artiști capabili să transmită emoție și să comunice cu publicul, atât verbal cât și non verbal (gestică, mimică, privire). Vă mai dau un exemplu. În urmă cu doi ani am văzut-o pe Dida Drăgan la Premiile Radio România. Eu nu am fost niciodată o mare admiratoare a ei, din păcate pentru mine, am descoperit-o destul de târziu. Timp de 10 minute, Dida Drăgan a „ars” pe scenă. Am simțit fiori din creștetul capului până în tălpi. În timp ce aceste vedete umflate cu pompa de radiouri și televiziuni nu sunt în stare să transmită un dram de emoție nici măcar când sunt ajutate de o „armată” de dansatori, de efecte vizuale și jocuri de lumini…

Lino Golden, Mario Fresh, Irina Rimes, Mira, Antonia, Alex Velea sunt produse perfecte de studio. Ar trebui să rămână acolo pentru că live-ul e cu totul și cu totul altă poveste. Oamenii ăștia (numiți și „artiști” de unii) nu se obosesc nici măcar să prezinte într-o altă „haină” propriul repertoriu. Ei trăiesc în videoclipurile lor. Chiar dacă au pe scenă trupă, tot există un computer de unde se aud voci înregistrate sau introul din videoclip (nu de alta, dar trebuie să aibă satisfacția că le e recunoscut cântecul de la primele acorduri). Este uluitor faptul că niște oameni tineri habar n-au să comunice în mod real cu publicul din fața lor. Și nu mă refer acum la eternul și fascinantul „hai, mânuțele sus!” sau la strigăturile penibile: „cum vă simțiți?”, „faceți puțină gălăgie!”. O fi o lipsă cronică de vocabular?! Habar n-am.

Mai este un aspect care m-a marcat în aceste două zile de concerte. Am văzut un public foarte tânăr (de la 5 la 18 ani). Am văzut și părinți care își îndemnau copilașii să se ducă în față și să danseze și să cânte. Și apoi le făceau poze încântați. Mi-au venit în minte imediat, părinții care sâmbătă seară strigau „Libertate” în Piața Universității și condamnau manipularea din școala românească. Am zâmbit amar. Pe de o parte părinții sunt revoltați că elevii trebuie să poarte mască și susțin că cei mici sunt manipulați/dresați la școală, pe de altă parte, tot părinții îi lasă pe cei mici să-și „hrănească” mințile cu cea mai proastă muzică posibilă. Lino Golden îl amintește pe Lucian Blaga în versurile unui cântec, doar pentru că poetul are norocul să fie pe o bancnotă valoroasă, iar părinții aplaudă extaziați de pe margine când odraslele cântă vers după vers alături de artist. D-asta nu o să ne facem bine prea curând. La societate mă refer.

Vreau să închei într-o notă pozitivă. Au fost și două recitaluri care mi-au plăcut: cel susținut de Loredana (sâmbătă) și cel al lui Pepe (duminică). Având în vedere că seara a cam început să se lase frigul, cei doi artiști au reușit să mă țină conectată la show-ul lor și am uitat de frig. Atât Loredana cât și Pepe caută contactul vizual cu spectatorii, simți că trăiesc ceea ce cântă, nu te lasă indiferent. E mare lucru!

Găsiți o galerie foto aici: https://www.facebook.com/pg/psihologulmuzical/photos/?tab=album&album_id=3239105216126565

5 COMENTARII

  1. Scurt, ca timpul costa!
    Multumesc, draga Iulia, pentru comentariile pertinete care mi-au mers la inima. Traim vremuri ciudate, nu ne plac manelele dar ascultam ca prostii miorlaituri jalnice ( imi asum epitetele) ale noului val al manelismului motaniano-carladreamian care parca reia aceeasi tema patetica de jale! Limba romana e stalcita si suna rau de tot.
    In acelasi timp exista solisti care te-ncanta, dar trebuie sa schimbi programul de radio.
    Pacat , caci pe RRA inca exista Andrei Partos. si asta e singurul motiv care ma mai face sa-l ascult. Din pacate, orele de difuzare ale psihologului imi iau placerea ascultarii in direct. Profit insa, cat pot de reluarile emisiunilor si ale transmisiilor PAE.
    Va multumesc, cu respect,
    Sandu Greaca

  2. Aceşti „artişti” sunt produsul finit, în carne şi oase al heavy-rotationului. De alte comentarii chiar nu sunt capabil. Doar numele şi apariţiile lor mă bagă în depresie. Recunosc…Nu mă pot deschide „muzicii” moderne. Acest subiect mă depăşeşte. Doar o zi petrecută ascultând muzica vreunuia dintre cei menţionaţi pentru mine este o zi ratată, dar să mai iau parte şi la vreun concert de al lor? Poate ca oameni sunt agreabili, dar ca „artişti” mă îndoiesc.

    • La radio, de exemplu. Are vreo 2-300 de difuzări săptămânale pe principalele posturi de radio. În reviste. La Vocea României și în alte emisiuni de la Pro TV. Nu o fi acum în „trending” pe Youtube, a tot fost până acum. E bună și o pauză, e chiar de dorit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here