Prostim poporul cu televizorul? Sau invers?

0
143

tv shit 1 a
Articol preluat din Adevărul
Toată lumea deplânge cât de nociv a ajuns privitul la televizor – totul e deşertăciune şi exhibiţionism deşănţat. Toată lumea se întreabă unde sunt emisiunile culturale de altădată şi când a avut loc victoria tabloidului fără frontiere. Şi totuşi, există numeroase emisiuni de divertisment cu milioane de privitori. Apare, astfel, dilema: poporul cere distracţia facilă sau doar se complace situaţiei şi îmbrăţişează călduros grilele de programe?
În decembrie 2015, spaţiul public de dezbatere lua foc: pe forumuri, pe canale de televiziune, pe bloguri şi prin birouri private, în pauzele de cafea, oamenii discutau revoltaţi despre ultima lovitură dată culturii de pe micul ecran – emisiunea „Omul care aduce cartea“, prezentată de Dan C. Mihăilescu timp de 15 ani la ProTv, era scoasă din grila de programe. Din motive financiare! Adio, a mai căzut un bastion al rezistenţei prin cultură şi uite-aşa ne afundam încă puţin în mlaştina media, populată de emisiuni de divertisment de calitate îndoielnică. Acestea au fost reacţiile la cald. Nimeni n-a aruncat, totuşi, televizorul pe geam de ciudă că nu mai are la ce privi şi, după o vreme, s-a aşternut acalmia. Oamenii s-au liniştit, iar criticul literar Dan C. Mihăilescu şi-a făcut loc în spaţiul larg al internetului. Era bine din nou, cui îi trebuia cultură ştia ce butoane să apese.
O activitate foarte plăcută
Pe televiziunile generaliste au continuat să se difuzeze aceleaşi programe de divertisment aducătoare de rating, acest element primordial al existenţei şi ordinii universale în media. Vinzi, deci exişti – dacă nu, nu. Şi vând televiziunile, şi-şi desfăşoară activitatea fără prea multe emoţii, căci românilor le place să-şi petreacă timpul liber în faţa televizorului. Privitul la TV este prima între activităţile preferate a 96% din români, conform „Barometrului de Consum Cultural 2015. Preferinţe, practici şi tendinţe“, studiu lansat în septembrie 2016 de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală (INCFC). Pentru a avea o imagine de ansamblu, este bine de menţionat că 66% preferă radioul, 42% – ziarele, 32% – revistele. Cărţile sunt pe ultimul loc. Pofta aceasta de a sta pe canapeua personală în faţa micului ecran este reflectată şi la nivelul Capitalei: mai mult de un sfert dintre bucureşteni (26,9%) privesc la televizor în medie două ore pe zi, 24,7% – în medie o oră pe zi, în timp ce 19% petrec trei-patru ore în faţa televizorului în timpul săptămânii de lucru, conform „Studiului de consum cultural pentru Bucureşti“, realizat de INCFC în 2016.
Goana după rating
Televiziunile se află într-o cursă lungă pentru a reţine atenţia spectatorului. Grilele de programe sunt actualizate periodic, sunt realizate emisiuni cu formate împrumutate din afară, cât mai dinamice, cât mai entertaining. Pare să se fi găsit cheia succesului: sunt producţii cu mult umor – desigur, apreciat diferit de fiecare, „după facultăţi“, vorba lui Moromete – sau emisiuni bazate pe concepte de tip competiţie – în general, de talente (la gătit, la cântat, la supravieţuit în sălbăticie etc.).
 
Pentru a înţelege exact ce văd românii la TV ne-am uitat pe audienţele din săptămâna 3-9 octombrie 2016, publicate de Pagina de media (www.paginademedia.ro). Aşadar, emisiunile care au fost lider de audienţă sunt următoarele: „Te cunosc de undeva“ (Antena 1, 1,35 milioane), „Chefi la cuţite“ (Antena 1, 1,4 milioane), „iUmor“ (Antena 1, 1,7 milioane), „Vocea României“ (ProTv, 1,75 milioane), „Visuri la cheie“ (ProTv, 1,8 milioane) şi, în final, serialul „Las Fierbinţi“ (ProTv, 1,9 milioane). S-ar putea spune că e aceeaşi muzică, doar textul diferă puţin. Programele televiziunilor generaliste sunt construite, în general, după aceeaşi reţetă: talk-show-uri mondene, reality-show-uri, câteva seriale şi filme. Orişicât, genul programului: divertisment. Singurele emisiuni informative au rămas jurnalele de ştiri şi câteva emisiuni de weekend. Clasamentul audienţelor din luna septembrie, în mediul urban, după ratingul din prime-time, dă primii trei câştigători, detaşaţi de restul canalelor de televiziune: ProTv (7.6), Antena 1 (5.5), Kanal D (4.1). Departe, posturi precum National Geographic şi Discovery ating un rating de 0.1 sau chiar 0.0 (Animal Planet). Numai canalele de sport prind avânt până la un rating de 0.2-0.3, cel mult 1.1 (DigiSport 1). O categorie aparte este reprezentată de posturile de ştiri, care se desfăşoară într-o dinamică diferită faţă de cele generaliste – nu că nu ar cuprinde în programe şi divertisment cu violenţă şi referinţe sexuale –, şi care captivează un public mai nişat, dar semnificativ: de pildă, în topul audienţelor pe locurile patru şi cinci se situează Antena 3 (2.6), respectiv România TV (2.2).
(…)
MIRCEA MORARIU, Critic de teatru
Cum e tratată cultura în vizualul românesc?
Un lucru este în afara oricărei îndoieli. Tatăl televiziunilor româneşti se cheamă Rating, iar mama, Share. Indiferent că vorbim despre TVR ori despre televiziunile zise comerciale. Unele pretins de ştiri.
Niciuna dintre aşa-zisele noastre televiziuni de ştiri nu mai e demult astfel, toate transformându-se în instrumente de luptă politică, de desfiinţare a adversarului politic tratat drept inamic. O caracteristică ce sunt sigur că va dobândi aspecte tot mai groteşti în zilele campaniei electorale viitoare. TVR, televiziune zisă generalistă, a cărei misiune ar fi aceea de a informa, de a educa şi de a produce emisiuni de divertisment, nu face defel excepţie în punerea în cui, în eludarea ori ignorarea majorităţii obiectivelor ce i-ar justifica existenţa.
(…)
DORU POP, Conf. univ. la Facultatea de Teatru şi Televiziune
„În loc să fie un spaţiu al informării, televiziunea este o zonă grotescă a dez-informării“
E evident că românii sunt ahtiaţi după televiziune pentru că, după cum arată datele furnizate de cel mai recent Barometru Cultural, 96% din concetăţenii noştri se zgâiesc la televizor mai bine de trei ore zilnic. E relevant faptul că, oricât de săracă ar fi locuinţa, antena parabolică nu lipseşte de pe nicio casă. Lipsesc însă cărţile şi cititul. Prin urmare, pentru că românii nu citesc şi nici nu merg la evenimente culturale, România s-a transformat într-o cultură a telespectatorilor mitocanizaţi.
Aceasta pentru că la noi, televiziunea se practică mai ales în varianta de divertisment, ca formă vulgară de hăhăială, unde interacţiunile bazate pe înjurătură şi relaţii groteşti interumane sunt prezentate ca nişte modele sociale. Nu doar închiderea TVR Cultural, dar mai ales absenţa oricăror programe cu valoare educaţională transformă gestul de a privi la televizor într-o activitate primitivă.
(…)
DIANA NICOLESCU, Psiholog
„Emoţiile negative se formează mai repede şi sunt mai rezistente“
Oricât de sofisticaţi ne place să credem că suntem, în cele din urmă, oamenii au nevoie de violenţă, aşa cum au nevoie de sex sau de mâncare. Ne place să ne batem (intrăm repede în stare de „luptă sau fugi“) şi, când nu o putem face, îi delegăm pe alţii să o facă: în filme, la ştiri etc. Agresivitatea este o trăsătură importantă în lumea animală, pentru că ea îţi permite să-ţi păstrezi resursele, partenerii, teritoriul şi mâncarea. Mai mult decât atât, se pare că atunci când suntem agresivi, se activează centrul răsplăţii în creier şi se eliberează o cantitate semnificativă de dopamină.
Ştirile funcţionează pe pricipiul proximităţii şi răspund rapid la câteva întrebări vitale: cine, ce, unde, când şi cum. „Ştirile de la ora cinci“ au calitatea de a activa emoţional şi de a pune spectatorii în alertă (sistemul „luptă sau fugi“ se activează când auzi de pericole în zonă) tocmai datorită proximităţii. Principiul proximităţii este şi cel care ne face să trecem cu uşurinţă peste o ştire din care aflăm că au murit 200 de oameni într-o explozie în Bagdad, dar ne activează dacă auzim că există un violator în serie în vecinătate. Ele au succes pentru că ne menţin într-o stare de vigilenţă, vitală pentru siguranţa personală, pe când ştirile bune nu au această putere de a ne activa emoţional pe termen lung. Emoţiile negative se formează mai repede şi sunt mai rezistente la deconstrucţie decât cele pozitive.
(…)
LAURENŢIU ION, Specialist în comunicare
„Televiziunea a murit, trăiască televiziunea!“
Suntem în toamna anului 2016, când peste 70% din români se uită zilnic la televizor, conform celui mai recent studiu. Printre ei, sunt bunicii şi părinţii noştri care, după mai bine de 20 de ani, încă par să se bucure pentru programul nelimitat de la televizor. Imaginea bunicilor noştri uitându-se la o emisiune tabloid de noapte, de sub ochelarii ce reţin dansul unor fete aproape dezbrăcate, este proiecţia unei generaţii care va muri în faţa televizorului. Publicul telespectator, tot mai mic de la an la an, chipurile, preferă oamenii „simpli“ care plâng şi se ceartă sub lumina de spital a studiourilor TV. Cazurile sociale au luat treptat locul celebrităţilor autohtone, iar audienţele încă înregistrează un număr uriaş de oameni care nu-şi pot dezlipi ochii de micul ecran. Noul divertisment este însăşi lipsa divertismentului.
Puteți citi articolul în întregime aici:
http://adevarul.ro/entertainment/tv/prostim-poporul-televizorul-invers-1_5802149d5ab6550cb8959e77/index.html
sursa: Adevărul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here