RĂZBUNAREA CUVINTELOR

ianuarie 26, 2017

Articol de Dara Codescu
Cuvintele pot desavarsi frumusetea gandului. Tot ele pot invrajbi oamenii. Sau ii pot face sa se iubeasca. Sau sa le strecoare ura in suflete. Cuvintele pot aduce alinare, dar pot sa si distruga increderea. Inlantuirea lor a dat cele mai frumoase poeme ale lumii, a plasmuit pagini celebre de literatura. Uneori, alaturarea vorbelor strica armonia comunicarii. Pentru ca alegerea e prost facuta. Fiecare om are stilul lui de exprimare, ceea ce ii contureaza personalitatea. Cand nu ai personalitate, repeti ce auzi de la altii. Si, asa, ajungem la niste clisee verbale, preluate fara niciun dram de glagorie, convinsi ca rostul comunicarii este sa vorbim toti la fel.
Unde vreau sa ajung? La niste expresii nefericite, pe care le tot aud la vorbitorii prezenti pe micul ecran. Altfel, „lume buna”! Care mai de care cu nenumarate facultati absolvite, masterate si – ma scuzati de vorba proasta! – doctorate. Si, dupa miile de pagini citite prin bibliotecile lumii, numai ce-i auzi rostind, unii dupa altii, aceleasi tampenii de doi bani!

Exemple:
– AU PUS BATISTA PE ȚAMBAL – expresie care, auzita la un negustor de vechituri, asezat la margine de bazar, nu te mira prea tare. Ce cauta ea, insa, in limbajul care se vrea elevat, nu voi intelege niciodata.
– LEGEA E FĂCUTA PE GENUNCHI – o aiureala lingvistica, demna de „elita” Oborului.
– AM SPUS, CU SUBIECT ȘI PREDICAT – alcatuire ilogica, de vreme ce nu putem vorbi altfel, decat cu subiect si predicat.
– MI-AM ÎNCĂRCAT BATERIILE – alegere total neinspirata, pentru ca tot ce este intors cu cheita nu are nevoie de relaxare. Elementul uman dispare si face loc robotului?
– MI-AI RIDICAT MINGEA LA FILEU – o exprimare din zona sportiva, transpusa obsedant in limbajul comun, fara nicio legatura cu punctul de plecare.
– IARNA ȘI-A INTRAT ÎN DREPTURI – o stereotipie janica, de neevitat la inceputul fiecarui anotimp.
– O PETRECERE PE CINSTE – expresie care a degenarat pana la incredibila varianta: o bataie pe cinste.
– LA CUMPANA DINTRE ANI – fara de care nu putem trece, cu niciun chip, la alta fila a calendarului. Te si vezi, la fiecare 31 decembrie, agatat de o cumpana si vanturandu-te, cand cu capul in sus, cand cu el in jos, ca sa nu ma refer decat la o singura parte a corpului!