Regizorul Lucian Pintilie a murit la vârsta de 84 de ani

mai 17, 2018

Regizorul Lucian Pintilie a murit miercuri, la ora 21,00, la Spitalul Elias din Capitală, transmite Agerpres.ro care îl citează pe purtătorul de cuvânt al unităţii medicale, Silvius Negoiţă. Potrivit purtătorului de cuvânt al Spitalului Elias, cunoscutul regizor avea mai multe afecţiuni cronice. Lucian Pintilie, în vârstă de 84 de ani, s-a internat duminică, 13 mai, la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, în stare foarte gravă, în contextul acutizării unor afecţiuni cronice. A fost admis în secţia de Terapie Intensivă, unde a necesitat investigaţii medicale, monitorizare şi tratament de specialitate, a precizat Silvius Negoiţă, potrivit Agerpres.
Colegul de facultate şi prietenul său de-o viaţă Victor Rebengiuc spunea anul trecut, la evenimentul de lansare a cărţii „Bricabrac”: ”Am fost colegi în facultate. Am fost adolescenţi împreună. Norocul meu şi al generaţiei mele de actori este că a avut parte de nişte regizori de talia lui Pintilie, Ciulei, a lui Vlad Mugur şi că am avut de unde învăţa. Am lucrat cu Pintilie şi în televiziune, când se juca pe viu. Am făcut o dramatizare după «1 Aprilie», de Caragiale, care a ieşit foarte bine. Cotescu îi spunea: Băi, Pintilie, uite, toată lumea te laudă, zice că eşti al doilea Ciulei. Iar el: Dar primul cine e?”.
Dimensiunea operei lui Pintilie poate fi măsurată prin caracterizările făcute de critica de specialitate. „Reconstituirea” (1968) este considerat de criticii români cel mai bun film din istoria cinematografiei noastre. „O vară de neuitat” (1994) şi ”Prea târziu” (1996) – au fost selectate în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes, iar ”Terminus Paradis” i-a adus lui Lucian Pintilie marele premiu al juriului la Festivalul de Film de la Veneţia, în 1998.

Lucian Pintilie s-a născut în 1933 la Tarutino, în Basarabia. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, dar şi lungmetrajele ”Duminică la ora 6″ şi „Reconstituirea”.
La Teatrul Bulandra a montat „Copiii soarelui” (1961), „Proştii sub clar de lună” (1962), „Cezar şi Cleopatra” (1963), „Biedermann şi incendiatorii” (1964), „Inima mea e pe înălţimi” (1964), „D’ale carnavalului” (1966), „Livada cu vişini” (1967), „Revizorul” (1972, spectacol interzis de cenzură după a treia reprezentaţie), precum şi două filme de lungmetraj: „Duminică la ora 6” şi „Reconstituirea”.
„Am avut nenumărate spectacole interzise – dar nici unul ratat din pricina compromisurilor politice. Pentru cele ratate sunt singurul vinovat. Nu împart cu nimeni responsabilitatea”, spunea Pintilie într-un interviu pentru Yorick.
Interdicţia de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1973. A montat în Statele Unite şi mai ales în Franţa.
Şi-a dorit întotdeauna să facă film. „După mine şi-n ceea ce mă priveşte, cinemaul şi teatrul ţin de o aceeaşi credinţă şi deseori, uneori în mod abuziv, de aceeaşi logică artistică. Această bizarerie are la origine o imensă frustrare. Am dorit întotdeauna să fac film, încă de pe vremea când eram un adolescent monstruos de complicat”, mărturisea în acelaşi interviu.
A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii: Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974); Théâtre de la Ville din Paris: „Pescăruşul” (1975), „Biedermann şi incendiatorii” (1976), „Jacques sau Supunerea” şi „Viitorul e în ouă” (1977), „Cei din urmă” (1978), „Trei surori” (1979), „Raţa sălbatică” (1981), „Azilul de noapte” (1983), „Arden din Kent” (1984), „Astă seară se improvizează” (1987), „Trebuie să trecem prin nori” (1988), „Dansul morţii” (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: „Pescăruşul” (1983), „Tartuffe” (1984), „Raţa sălbatică” (1988); Arena Stage din Washington: „Tartuffe” (1985), „Raţa sălbatică” (1986), „Livada cu vişini” (1988).
Puteți citi mai multe aici:
https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-22454129-biografie-lucian-pintilie-inspirat-genera-regizori-crea-iile-sale-marcat-cariera-unor-actori-romni-emblematici.htm