TOAMNA JUNIORILOR…

0
56

Cronică de Andrei Partoş
 
Nu le puteam spune chiar „Boboci”, dar buchetul a fost excelent: Engelbert Humperdinck (75), Nana Mouskouri (77) şi Adamo (68) mi-au oferit cadouri de toamnă – iarnă la care nu mai speram.
Am aşteptat să citesc vreo cronică în presa intens acreditată, dar n-am avut noroc. Am sperat să văd reportaje de după, pe la televiziunile noastre. Foarte vagi şi subţiri imaginile, dacă au fost…
 

Engelbert Humperdinck la Sala Palatului
Engelbert Humperdinck

Cum nici eu n-am fost harnic, din motive obiective, fac un rezumat pentru a respecta tradiţia şi avea cronicuţe duble peste tot. Între timp l-aţi văzut la TVR2 pe Engelbert şi sper că v-a plăcut. Atmosfera în sală a fost plăcută. N-a fost casă plină, dar public dedicat în mare măsură. Elementele de tip Las Vegas fac parte din show-urile lui Engelbert. Vocea-i merge fără probleme. A fost şi rămâne într-un Top 5, imaginat de mine, al vocilor bărbăteşti. Are şi un minimixer pe scenă pentru microfonul propriu, ca să-şi facă singur reglajele. Iulia v-a povestit de micile probleme de volum în casca de control (era treaba altora)… Backingul a fost foarte bun (ca aspect, cântare şi mişcare) iar trupa de acompaniament era una standard… A cântat cam toate hit-urile ştiute de marele public… Poate aş fi preferat „Les Bicyclettes de Belsize” în locul unor coveruri nesemnificateive. Nu mai spun şablonul „pentru anii lui”… dar e valabil la toţi trei la care mă refer aici… Profesioniştii rămân aşa până la final… A avut ceva distant în atitudine, dar cred că aşa e omul. Dealtfel am sperat într-o intervenţie vineri noaptea la radio şi nu s-a putut, deşi era în interesul strict al organizatorilor. A fost agreabilă şi deschiderea asigurată de Gabi Cotabiţă şi trupa condusă de Andrei Tudor. Îi mulţumesc şi de aici lui Joey De Alvare şi lui Pepino Popescu pentru încrederea acordată (am intrat prin culise, după cum aţi aflat!) şi sper şi eu să-l readucă foarte curând pe Humperdinck la Bucureşti. Cât se mai poate!
 
Seara cu Nana Mouskouri a fost mai specială. Alt gen de public, mai sobru, mai dedicat. Au venit zeci de persoane de vârsta a doua şi a treia cu flori, la intrarea Doamnei în scenă s-a ridicat toată lumea în picioare, ceea ce vezi foarte rar!!! Distincţie, eleganţă, ţinută… Din păcate, sunetul n-a mai fost aşa de bun, iar vocea n-a fost ajutată. O voce, totuşi obosită. Am citit undeva că făcea playback… Poate că, în context, ar fi fost mai bine pentru toată lumea. A cântat poliglot pentru că aşa face ea în toate spectacolele din Europa. Pe unii i-a deranjat repertoriul în limba germană sau greacă. E stupid! A doua e limba ei maternă, prima i-a adus multiple discuri de aur. Sigur că aşteptând pe cineva zeci de ani, speranţele ca persoana să fie ca pe CD sau aşa cum o ştiai de la radio sunt motivate subiectiv. Nana Mouskouri n-a cântat ca la 30 de ani, asta-i cert. Repertoriul a fost alcătuit fără consultarea prealabilă a pieţii româneşti, sau neţinând cont că ar exista aşa ceva. Aşa se justifică unele dezamăgiri din partea colegilor ei de generaţie, la care s-a referi şi Iulia. Pentru mine a contat întâmplarea. Îi ştiu repertoriul şi cred că un setlist mai inteligent construit ar fi ajutat-o. Trupa era clar încropită pentru această deplasare, dar s-a descurcat rezonabil. Nu mi-aş fi iertat ratarea unei astfel de seri, care nu-mi afectează bucuria de a o asculta şi difuza (Try To Remember, Amazing Grace, Je chante avec toi la liberte, Milisse Mou şi multe altele cu trandafiri, cu Athena, cu Pireu, etc) şi de aici încolo.
 
Adamo la Sala Palatului
Adamo la Sala Palatului

Cea mai caldă, mai umană, mai latină seară fost cea cu Adamo. El fiind chiar de-al nostru, ca temperament, atitudine, trăire. A câştigat sala din prima clipă. Sală nu arhiplină nici de data asta! A avut parte de cel mai bun sunet dintre cele trei seri la care mă refer. A cântat două ore fără pauză (ca alţii) şi fără şmecherii de tras de timp. A cântat cu plăcere, cu tonalitatea adaptată vocii sale actuale (care se menţine foarte bine!). A revenit după 40 de ani la Bucureşti cu drag, cu sinceritate. Ştia că publicul îi cunoaşte cântecele din anii 60-70 şi a insistat pe ele, deşi are numeroase apariţii recente. Şi bine a făcut. Aţi tot auzit de „ceaiurile” de altă dată, adică de petrecerile pe care le făceam noi acasă, la careva dintre noi, cu un magnetofon plimbat de acolo-acolo. În anii respectivi, adică 60-70 nu putea lipsi de pe benzi Adamo, dar nici Engelbert sau Nana! Adamo a cântat cam tot ce aşteptam, de la„Tombe la neige”, la „J aime”, „Une meche de cheveux”, „C’ est ma vie”,” La nuit” , „Vous permettez monsieur”, „Les filles du bord de mer”, „ Inch’ Allah”, „Mes mains sur tes hanches” , „Dolce Paola” ş.a.m.d. A amintit discret şi de albumul „De toi a moi” din 2010 şi a cântat un extras…
Au fost trei seri importante pentru recuperările unor generaţii bântuite de frustrările concertistice, au fost seri importante pentru posibile descoperiri ale celor tineri. Faptul că presa n-a reflectat importanţa deosebită a celor trei mari artişti pentru cultura muzicală a oricui, exprimă nivelul la care a coborât media, exprimă incultura patronilor şi şefilor de ziare, televiziuni, radiouri. Nu te poţi hrăni numai din rating şi actualitate. Fără istorie nu existăm!

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here