TOTO LA SALA PALATULUI (27.06.2015)

iunie 28, 2015

175

**Galerie foto de Iulia Radu (click aici!!)**

Articol de Iulia Radu
Am o veste proastă pentru voi, cei care vă dați de ceasul morții că iubiți MUZICA, pentru voi, cei mai „maturi”, care, cu un aer doct, ne spuneți nouă, celor mai „necopți” că ascultăm doar prostii, că n-am recunoaște MUZICA nici dacă ne-ar lovi în față! Formația TOTO a cântat în România. Da! Au cântat, au plecat, i-ați ratat! S-a întâmplat ieri seară (27 iunie) la Sala Palatului. Și pe voi… nu v-am văzut în sală! M-am gândit că dacă e sâmbătă o să veniți și din provincie să îi vedeți pe acești profesioniști la lucru! La câte postări am văzut pe Facebook în care diverși oameni se laudă că sunt dispuși să călătorească până la capătul Pământului ca să vadă o trupă bună, m-am gândit că un drum până la București e un fleac! „M-am gândit”… de fapt, aici cred că este adevărata problemă. În România, nu trebuie să te „gândești”, nu, aici te crucești și… mergi mai departe!

Trebuie să fac o precizare importantă: aceasta este o cronică scrisă de un… necunoscător, asta ca să n-avem vorbe la proces :). De ce era important s-o spun? Pentru că primul lucru pe care l-am auzit când am pășit în Sala Palatului a fost: „Se știe, Toto cântă pentru cunoscători, pentru artiști”. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta și mi-am dat seama că eram înconjurată de artiști, producători, organizatori, în general, oameni care au legătură cu showbusiness-ul. Dintr-un foc i-am zărit pe: Proconsul, Trooper, Holograf, Anca Lupeș, Ovidiu Lipan Țăndărică, Berti Barbera, Nicu Patoi, Johnny Săndulescu, Georgiana și Ivan Patzaichin, Dan Creimerman, Dana Bartzer, Nana Cnejevici, Dorian Ciubuc, Răzvan „Lapi” Lupu, Minel Stoica, Mihai Pocorschi, Cristina Trepcea, Ilie Vorvoreanu, Liviu Zamora, Vali Rotari, Eugen Mihăescu, Horia Brenciu, Claudiu Purcărin, Emanuel Gheorghe „Fisă”, Puiu Creţu , Cosmin Nicoară,Tudor Bâlcu şi alţii Sigur, mulți lipseau. Se pare că motivat, una dintre explicații am prins-o din zbor: „Nu a fost aleasă bine ziua. Sâmbăta artiștii cântă”. Așa o fi, nu zic nu, dar la fel de adevărat este că se știe de acest concert de la începutul anului, puteau să își păstreze o sâmbătă liberă pe an ca să îi vadă pe „profesori” live. În fine…

Vă dați seama că primul meu impuls a fost să traversez sala și să mă îndrept spre ieșire. Până la urmă nu sunt artist și nici nu mă pot lăuda cu faptul că știu prea multe despre trupa asta… știam și eu vreo trei piese: Africa, Hold The Line și Rosanna. Desigur, am început să descopăr trupa Toto prin ianuarie, atunci când a început Andrei să difuzeze aproape în fiecare ediție câte o piesă pentru a promova evenimentul. Mi-a plăcut foarte mult și albumul Toto XIV pe care îl promovează în acest turneu. Mi-am amintit apoi de concertul lui Steve Lukather din Becker Brau (2009), de energia, căldura, charisma, tehnica impresionantă a lui Steve… sigur că mi-au venit în minte și petrecăreții de ocazie veniți în club ca să mânânce cârnați, friptură, mămăligă, cartofi prăjiți, etc (cronică aici!!)… Poate d-asta au lipsit oamenii de rând… La Sala Palatului a fost în „meniu” doar muzică bună!

Vreo 1.500 de persoane au venit aseară la concert. Puțini dar inimoși, entuziaști, emoționați. M-a impresionat faptul că sala s-a ridicat în picioare când au intrat artiștii pe scenă (era ora 20.20). Mai văzusem acest gest de maxim respect la concertul susținut de Nana Mouskouri. M-am ridicat și eu, dar recunosc că am făcut-o dintr-un gest mai mult mecanic decât conștient de importanța momentului la care asistam. Apoi m-a cuprins o frenezie stranie. Este foarte ciudat modul în care te molipsești de la ceilalți, te lași purtat de muzică, iar la final ai curaj să juri cu mâna pe Biblie că așa ceva nu ai mai văzut, nu o să mai vezi și nu poți să-ți explici cum dracu au trecut atâția ani pe lângă tine fără să descoperi trupa asta?!?

Timp de o oră și jumătate, am uitat că sunt în România. Suna prea bine totul! Am stat chiar pe scaunele din fața pupitrului de sunet. Elementele de percuție, bateria, pianul, keyboards, chitara – o baie impresionantă de sunete din care nu aș fi vrut să mai „ies”. Din când în când sunetistul trupei înainta pe culoar, spre scenă, pentru a se asigura că se aude bine peste tot.

Mi-a plăcut de charismaticul David Paich, care purta joben și adesea își părăsea locul de la pian dansând de mama focului spre bucuria tuturor. Steve Lukather mi-a demonstrat (dacă mai era nevoie!) că virtuozitatea și trăirea, emoția merg foarte bine mână în mână. Steve Porcaro ne-a emoționat pe toți atunci când a venit la microfon pentru a mulțumi tuturor celor care au trimis mesaje după decesul fratelui său, basistul Mike Porcaro. Lukather a îndemnat spectatorii să îi transmită un „mesaj” lui Mike, iar aplauzele s-au întețit! Mă așteptam ca solistul Joseph Williams, să fie cel care se adresează mai mult publicului, dar spre surprinderea mea, Steve Lukather a vorbit mai mult cu noi. Mi-au plăcut foarte mult și cei doi soliști din backing, Jenny Douglas şi Mabvuto Carpenter, care au participat activ la show, de câteva ori au venit în față, alături de Joseph, pentru a cânta și a antrena publicului. Ba mai mult decât atât, Jenny i-a făcut și un scurt masaj pe spate lui David Paich.

Înainte de a începe concertul am întâlnit un spectator fericit! Avea loc în primul rând și abia revenise de la Meet & Greet. Mi-a arătat cu mândrie fotografiile făcute cu telefonul mobil, lângă el pe scaun erau și alte obiecte prețioase semnate de membri trupei. I-am cerut voie să îi fac o fotografie și a acceptat cu amabilitate. O puteți vedea alăturat. Au fost mulți care s-au uitat cu jind la obiectele semnate.

Habar n-am când a trecut o oră și jumătate! Nu-mi venea să cred când după „Rosanna” trupa a părăsit scena. Evident bisul a fost cerut cu insistență! Băieții au revenit pe scenă, iar Steve a întrebat dacă au uitat să cânte ceva. Sala a răspuns într-un glas: „Africa”!!! Au cântat 12 piese și ne-am bucurat și de un solo extraordinar susținut de David Paich la pian. Cu o zi înainte, în Ungaria, cântaseră 19 piese, la bis au oferit două, nu una cum a fost la București. Dar, probabil, așa a fost înțelegerea cu organizatorii. Găsiți setlistul din Ungaria aici (click!!), iar pe cel de la București îl aveți fotografiat.

Și dacă tot a venit vorba despre organizator, Phoenix Entertainment… În mod normal, ar fi trebuit să vă putem oferi două cronici: una despre concertul Toto și a doua despre Godsmack (concert pus la Arenele Romane, în aceiași zi, la aceiași oră de același organizator). Am cerut acreditare și pentru Godsmack. Am promovat concertul și așa cum era normal, am vrut să vă oferim și de acolo un reportaj post-eveniment. Este un gest de respect față de cei care ascultă emisiunea „Psihologul muzical” la Radio România Actualități și care citesc acest site. Dacă tot v-am anunțat că urmează să vină X, Y și Z, e normal să vă oferim impresii și fotografii de la aceste evenimente. Am primit acreditarea. Numai că, sâmbătă (cu doar câteva ore înainte de concertul cu pricina) am fost anunțați prin sms că nu mai suntem acreditați la concertul Godsmack. De ce? Pentru că lista fusese trimisă managementului artiștilor înainte și nu mai puteau adăuga pe nimeni. Înainte de ce, mai exact??? Eu am cerut acreditarea în urmă cu vreo două săptămâni. Până vineri am fost asigurată de PR-ul evenimentului că nu e nicio problemă! Ce s-a întâmplat în noaptea de vineri spre sâmbătă, nu vom afla niciodată! Și ca tabloul să fie întregit, în momentul în care am ajuns la Sala Palatului pentru a-mi ridica acreditarea la Toto, am aflat că… nu pot face fotografii deoarece managementul trupei Toto a aprobat doar un număr limitat de fotografi… bla,bla, bla… Asta după ce fusesem asigurată că la Toto pot face și fotografii! Fotografiile pe care le vedeți au fost făcute cu un aparat mic, din rândul 31 (sector A), acolo unde ne-au oferit locurile. De aceea nu au cea mai bună calitate. Bine măcar că mi-au spus de la început că la concertul Slash (da, și pe acesta tot ei îl organizează!) nu am acreditare foto. Rămâne să aflu diseară, la fața locului, că între timp mi-am pierdut acreditarea cu totul. Și eu care mă tot întrebam de ce nu e sala plină la Toto… Păi, cu o astfel de organizare, mai trebuie să ne mirăm????

Am plecat de la Sala Palatului încărcată de energie pozitivă și bucuroasă că am descoperit (chiar dacă târziu) o trupă foarte valoroasă! Calea Victoriei „gemea” de lume, terasele erau pline ochi. Câte „prăvălii” atâtea genuri de muzică răzbat din difuzoare. Oamenii mănâncă, beau, răd, tinerii „zac” pe caldarâm în Piața Revoluției „pierduți” în ecranul iPhonului, „navigând” pe Facebook. Habar n-au că la câțiva pași de ei, s-a scris încă o pagină din istoria muzicală! Trist!

Vă las în încheiere un link către articolul semnat de Andrei Partoș (în cazul în care nu l-ați citit deja):
http://andreipartos.ro/lectia-de-muzica-toto-27-06/

P.S. Vă las mai jos și impresiile scrise de Răzvan „Lapi” Lupu pe pagina personală de Facebook:

Am vazut aseara,pt a patra oara,un grup de muzicieni de marca,excelenti,sclipitori,care canta de-a dreptul fantastic,dupa atatia si atatia ani….si un public,spre nefericirea mea si a noastra,a tuturor,de varsta mea si chiar mai avansat,compus din generatii mai mari ca noi,si prea putin din tineri dornici de acte artistice de calitate…Pacat.Cei de la Toto,grupul american Toto,si nu cantautorul italian Toto Cutugno,fiindca si aceasta confuzie a circulat,culmea,printre oamenii de radio!!!! multa vreme,ne-au oferit aseara un concert sublim,cu o inalta tinuta artistica,si evident,plin de continuuuuut!!!Pe dos,adica ,fata de ceea ce se intampla din ce in ce mai des in „muzica” romaneasca!Ei bine domnilor din „showbiz”,acestia sunt muzicienii care au scris o buna parte din istoria muzicala pe care cu totiii am trait-o si cu care am crescut!Da,ei sunt,oricat de „desueti” ar putea sa vi se para acum,azi,aici,intr-un „targ” muzical babilonian,plin cu de toate,mai putin cu insasi esenta lui,muzica de calitate,nefacila,nelipsita de substanta,sens,intelesuri,aluzii,sfaturi,indemnuri,amintiri,analogii si alte lucruri pe care muzica de calitate le contine,pt fiecare din noi in mod diferit si la momente diferite.Ei,Toto,au cantat aseara,cum numai ei stiu,si spun asta dupa ce i-am vazut in patru concerte diferite,,,Felicitari acestor oameni deosebiti,felicitari si mie ca i-am indragit si i-am avut de exemplu de cate ori am fost in stare.Spuneti oamenilor tineri ce ati vazut aseara,poate asa se va duce vorba,cum s-a dus si pe vremea noastra….Exceptional act artistic!Urmariti acest solo pana la capat….

Călin Bărcean, despre conertul de la Belgrad:
La Belgrad au fost cam de două ori mai mulți spectatori (3000) și s-a cântat 1’40” + 2 bisuri (2 ore în total). Totuși, puțină lume pentru capacitatea sălii. Sunet acceptabil pentru o sală de sport, raportat la zona centrală în care am stat. Cei care care s-au plimbat prin sală au avut critici la acest capitol. Am vrut să cumpăr ultimul album Toto, dar m-a speriat prețul (2000 dinari, echivalentul a 100 lei). Tricourile erau între 2000 și 3000 dinari, exagerat de scumpe pentru un concert rock. Până la urmă am negociat la 1000 dinari un album mai vechi (Falling In Between – 2005), de la un tip care avea câteva într-o plasă. Concert bun, artiști desăvârșiți, chitarist de clasă și un plus pentru pachetul de voci (cu excepția secției ritmice, toți au cântat vocal).