Vocea României: E din nou ziua aceea în care ProTV-ul mimează patriotismul

decembrie 1, 2023

526

E din nou 1 Decembrie, ziua aceea din an când ProTV-ul anunță în promo-uri dese că la Vocea României concurenții vor interpreta doar cântece românești. De parcă ăsta ar fi vreun motiv de fală… Eu zic că ar trebui să fie normalitate pentru orice zi… Dar, se pare că, în celelalte zile, le este rușine să apeleze la repertoriul autohton. Noi suntem mândri de creațiile românești doar de Ziua Națională a României (și de Ziua ProTV-ului). În rest, pauză!

Pentru a-și onora promisiunea și puternicul simțământ patriotic, emisiunea a început cu „Ploaia care va veni”, un cântec cât se poate de românesc, interpretat de minunații antrenori. Dacă nu v-ați prins, eram ironică. Piesa este un cover după un cântec compus de americanul Bob Lind, „Remember the rain”, preluat de italienii The Rokes, „La pioggia che va”. Așa a ajuns și la Dorin Liviu Zaharia, care a scris un text de excepție. Și Florian Pittiș l-a interpretat magistral.

Nu voi înțelege niciodată cum reușesc acești artiști de frunte ai țării, să golească de conținut orice cântec interpretează. Cum se apropie de câte un cântec consacrat, vezi cum fuge conținutul din el. Mie mi se pare blasfemie să faci din „Ploaia care va veni” un cântecel pop, care nu-ți mai transmite nicio idee, nicio tresărire, care nu te mai pune pe gânduri, care nu naște în tine întrebări… N-am crezut că voi vedea pe această piesă și balet… Să vezi fetițe și băieți dând din fund și din mânuțe, să-l aud pe Horia Brenciu spunând (ca la Sala Palatului): „și acum cântați și voi!”… asta da, imagine care îți dă crampe la stomac! Asta arată că nici măcar antrenorii nu înțeleg textele pieselor pe care le aleg. Sunteți penibili, dragilor!

Apoi, au continuat cu „Drumurile noastre”, un alt cântec „românesc” pe care Dan Spătaru l-a împrumutat de la vecinii sârbi. Sandro (din echipa Irinei Rimes) a cântat această piesă. De altfel, el a fost și eliminat. O altă dovadă de amatorism, a dat-o Smiley, care după acest moment, a vrut să pară documentat și a dat-o de gard. A zis că, deși nu este foarte sigur, Dan Spătaru deține recordul pentru cele mai lungi aplauze (10 minute), pe un stadion din Brazilia (n.r. – Sandro este brazilian). Pe urmă, aflăm că poate era în Cuba, dar ce mi-e Cuba, ce mi-e Brazilia. După câteva minute, Horia Brenciu actualizează informația: de fapt, se pare că în Cuba, Mirabela Dauer ar fi deținut recordul aplauzelor, nu Dan. Încă nu am stabilit, unde a fost aplaudat Dan Spătaru timp de 10 minute. E posibil să fi fost… Rusia. Oricum, nu știm cu exactitate aceste amănunte. Ceea ce știm sigur, este că Dan Spătaru umplea stadioanele în România, lucru pe care nu-l face niciun artist de astăzi. Cred că asta merită subliniat!

E foarte greu de urmărit această emisiune. Pur și simplu, ei nu sunt în stare să cânte fără coregrafie, fără balet. Dacă nu au dansatori pe lângă ei (care să-ți ia ochii, să-ți devieze atenția de la solist și de la interpretare), sunt zero barat. A dispărut bucuria de a asculta un text și o melodie simplă. Totul trebuie să fie încărcat: balet, lumini – orice care să acopere solistul. Uitați-vă ce ați făcut din cântecul „Iartă” (din repertoriul Mihaelei Runceanu). N-am mai înțeles nimic din piesă. Adio sensibilitate, adio trăire… A fost un kitsch total. Înțeleg că trebuie să vă justificați și voi salariile, dar chiar nu o puteți face și cu respect pentru repertoriul la care apelați?! Trist!