ZZTOP-CONCLUZIILE MELE

0
4

Cronică de Andrei Partoş
 
*Mi-a plăcut foarte mult ce au scris Stefana şi Iulia…Aşteptam să apară şi alte relatări, pentru că au mai fost şi alţii, chiar cu invitaţii de la noi…Ştiu că vom avea şi fotografii…Voi aşterne la grămadă tot ce-mi vine-n minte…Eu i-am văzut pe texani în Franţa la festivalul Les Eurockennes în 1992…am fost şi la o conferinţă de presă ţinută într-un cort…Băieţii aveau un autobus fabulos, ca-n filme, cu numeroase tipe splendide în jurul lor. *Acum am mers la concert de dragul atmosferei ,pe care o anticipam. În Franţa era un public tânăr şi eterogen, fiind multe nume mari pe afiş…Aici erau numai ei trei…Regret pentru Cri-Gri, dar nu mă mir că lumea n-a ştiut despre deschiderea lor şi nici nu cred că a fost o alegere inspirată din partea organizatorilor.
 
* Pe la 20,10 lumea stătea afară la fumat şi conversaţie, deşi băutura era chiar şi-n sală, aşa cum au povestit fetele…Cred că am salutat atâta lume cât salutam pe vremuri pe aleile de la Costineşti…Holografii cu fraţi, cu neveste sau cu fii, Irişii (unii dintre ei), Gabi Cotabiţă cu telefonul la ureche, oameni din Phoenix, MS, un rocker adevărat revenit în ţară, Marius Baţu, Cristina Trepcea (de la CNA, care m-a informat cu mîndrie că şi-a luat motor), Victor Solomon,A.G. Weinberger, Hanno Hofer, Radu Clondescu de la EMI, Fiţi Arieşanu şi alţi foşti tineri ai vieţii artistice studenţeşti (anii 70-80), Johnny Săndulescu (implicat în organizare, dar şi un pasionat om de muzică), am vorbit extrem de scurt şi cu Marcel Avram (cel care i-a adus pe americani la noi), colegi din R.R.A., Mircea Baniciu cu soţia (mulţumesc pentru transportul acasă, Tetea!) şi mulţi alţii, pe care, din cauza anilor mei, dar şi ai lor nu i-am identificat 100%.
*Mie sala nu mi s-a părut chiar goală. Aproape 4000 de oameni au fost cu siguranţă. Şi s-a băut Tuborg la greu. Şi Coca Cola era sponsor. Nu erau prea mulţi plătitori, asta-i sigur. Intrarea cea mai aglomerată a fost cea cu invitaţii, jurnalişti şi prieteni…* Media de vârstă a participanţilor a fost sigur cea mai mare văzută de mine la un eveniment pop-rock sau blues din ultimii ani. Şi numărul bărbaţilor era net superior…* Cei care au fost, cu excepţia unor curioşi, au ştiut la ce vin…Promovarea n-a fost chiar cea mai inspirată…Ştiu şi cazuri, care se aşteptau ca bărboşii să aibă voci clare, curate…E drept vocile se mai duc la 60 de ani (toţi trei sunt născuţi în 1949), dar starea contează, iar trupa asta a trăit prin sound-ul absolut inconfundabil, prin atitudine…Instrumnetişti fără cusur, au mai avut mici scăpări, mărunte desincronizări aproape insesizabile. Fireşti, normale…tobarul Frank era uşor supărat (?) era foarte puţin dispus la comunicare şi a avut câteva scurte momente când a „fugit” (expresie de profil bateristic)… Billy Gibbons era puţin mai răguşit decât în e el de la natură, … Dusty, basistul , era în mare formă şi vocal… Au beneficiat şi de foarte scurte suprapuneri din pupitrul tehnic, doar pentru culoare, când s-au auzit puţin şi clape, secvenţe de câteva zeci de secunde…N-au fost efecte speciale, explozii, numai imagini proiectate pe trei ecrane, aş spune nu foarte spectaculoase, secvenţe din clipuri cunoscute…stativele lor de microfon fiind celebre (zici că-s ţevi de eşapament) îţi luau ochii…Aş putea să afirm că dinspre sală spre scenă venea mai multă căldură decât invers…Nu e un reproş, doar o constatare, după al doilea concert ZZTop văzut de mine.* Am regretat că nu aveau prea multe tricouri XL, pentru că mai mulţi colegi de generaţie au plecat trişti, neîmbrăcaţi…Eu pot spune că sunt norocos şi încap în cele existente, pentru că ţin regim…* Din 1972 încoace această trupă a fost pe piaţa discografică americană…La noi au ajuns primele semnale prin 1973-74 când apărea La Grange… Chiar dacă ZZTop n-a avut nicio piesă de primul loc în Billboard, nici măcar de Top 5, grupul a fost mereu iubit pentru că îmbină inspirat, rock, blues texan, boogie, bună dispoziţie şi foloseşte un marketing inteligent de imagine…În cazul muzicii ZZTop e plăcut să pot observa că o piesă din 1983 (când n-a trecut de locul 37) rupe sălile…Mă refer la „Gimme All Your Lovin„…Deci nu contează decisiv, pentru acest gen, clasamentul vânzărilor…există un public captiv , care ascultă rock, blues, rock’n’roll, care nici în acele vremuri nu avea bani să cumpere atâtea exemplare pe teritoriul american cât să permită ZZTop să ajungă pe primul loc…Mi-au plăcut băieţii de la ZZTop, dar mai mult mi-a plăcut PUBLICUL din Polivalentă. Practic am avut două întâlniri: una cu tinereţea mea muzicală şi alta cu mulţi oameni, alături de care am trăit-o!
 
Impresii scrise de colegii de pe forum găsiţi aici:
http://www.andreipartos.ro/phpBB3/viewtopic.php?f=52&t=168&p=36959#p36959

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here